share...love...enjoy...happyness..

Zilele trecute am primit urmatorul e-mail, de la o colega de la trainingul de la Oradea. enjoy it!

"Într-o zi, un ţăran se prezentă la poarta unei mănăstiri şi bătu puternic. Când călugărul de la poartă îi deschise greaua uşă de stejar, ţăranul îi arătă, surâzând, un splendid ciorchin de struguri.
"Frate portar", spuse ţăranul, "ştii la cine vreau să dăruiesc acest ciorchin care este cel mai frumos din viţa mea?"

"Poate stareţului sau unuia dintre părinţii mănăstirii".

"Nu. Ţie!"

"Mie?". Fratele portar se roşi tot de bucurie. "Vrei să mi-l dai chiar mie?"

"Sigur, deoarece m-ai tratat tot timpul cu prietenie şi m-ai ajutat atunci când te-am rugat. Vreau ca acest ciorchin de struguri să te facă bucuros şi pe tine." Bucuria simplă şi pură care se citea pe chipul călugărului de la poartă îl ilumină şi pe el.

Călugărul de la poartă puse ciorchinele de struguri la vedere şi îl privi toata dimineaţa. Era cu adevărat un ciorchine splendid. La un moment dat îi veni o idee. De ce nu ar duce acest ciochine stareţului pentru a-i face şi lui o bucurie?

Luă ciochinele şi îl duse stareţului.

Stareţul a fost cu adevărat fericit. Dar îşi aduse aminte că era în mănăstire un bătrân călugăr bolnav şi se gândi: "O să-i duc lui ciochinele, astfel se va alina un pic." Astfel ciochinele de struguri a fost dăruit din nou. Dar nu rămăsese prea multă vreme în chilia călugărului bolnav. Acesta se gândi de fapt că ciochinele i-ar fi provocat o bucurie călugărului de la bucătărie, care îşi petrecea zilele transpirând în jurul sobelor, şi îl trimise acestuia. Dar călugărul bucătar îl dădu călugărului care se ocupa de biserică (pentru a-i face o mică bucurie şi lui), acesta îl duse la cel mai tânăr călugăr din mănăstire, care îl duse la un altul, care se gândi că ar fi bine să îl ducă la un altul. Până când, de la un călugăr la alt călugăr, ciochinele de struguri s-a întors la călugărul de la poartă (pentru a-i face o mică bucurie). Astfel a fost închis cercul. Un cerc al bucuriei.



Nu aştepta să înceapă altcineva. Este rândul tău, astăzi, să începi un cerc al bucuriei. Adesea este nevoie de o scânteie mică mică pentru a face să explodeze o încărcătură enormă. Ajunge o scânteie de bunătate şi lumea va începe să se schimbe. Iubirea este unicul tezaur care se multiplică prin diviziune: este unicul dar care creşte atunci când se sustrage. Este unica acţiune în care cu cât se cheltuie mai mult cu atât se câştigă; dăruieşte-o, arunc-o cât colo, împrăşti-o în cele patru zări, goleşte-ţi buzunarele, scutură coşul, răstoarnă paharul şi mâine vei avea mai mult decât înainte. "(Nenu Cami)

things we thinking about

Once you'we seen massive you can never look away....
Biletele de dragoste tulbura visele...

Nicolae Iorga

In acesta lume saraca si urata,toti cersim cate ceva.Stam la colturile strazii cu sufletul facut caus si cersim dupa putina omenie,dupa putina dragoste.Dar cel mai adesea sufletul se ususca sub privirile celor prea grabiti si prea ocupati in mijlocul carora ne ducem zilele.Pentru ca...cel care nu va da,nu va primi niciodata

Toamna

Te`ai gandit vreo data ca toamna poate fi frumoasa? Ca toamna poate sa aiba si frunze uscate care dau si se leaga lin, dar si soarele ce incet, incet paleste, e cald si totusi incepe sa adie o briza...peste tot gasesti culori de verde, galben si rosu. E anotimpul care te face sa cazi in melancolie. Culorile calde si diferitele nuante te fac sa visezi mai departe. Unii viseaza la masini, altii la case, altii vor bani si faima, altii eterna si neinteleasa dragoste, altii iti spun "de ce`uri" in cap iar altii doar admira si sunt simpli.
Daca urmaresti frunzele, iti dai seama ca e ca si viata omului, cresti, te dezvolti si ajungi la apogeu, iar toamna te duci de unde ai venit, dar sunt simple. Exagerat de simple. Nu iti pui intrebari de ce ai fost exact tu cel care s`a nascut, de ce ai avut astazi bluza maro pe tine si nu verde, de ce poti sau nu poti sa memorezi teoria la sisteme de operare. Si asta e pur si simplu...Frunzele sunt simple, oamenii in general sunt simpli, sau asa imi place sa cred.
Cel mai frumos peisaj se vede pe geam. In fiecare an, cand priveam pe geam la camin ma legam de ceva. Cand eram in anul I, imi placea sa admir teii, anul trecut admiram varfurile de la brazi si imi imaginam ca ma trezesc in fiecare dimineata la munte. Acum am parcul, plin de foioase. Ti`e drag sa stai si sa privesti, doar ca timpul trece repede, viata iti e plina de haos si de viteza, iar cand iti aduci aminte sa arunci o privire pe geam zaresti totul gol si pustiu.
Visul meu? Cred ca il am de la ziua mea, sa stau pe banca singura si sa ma gandesc si sa visez si sa citesc, sa ma plimb printre lume si totusi sa nu cunosc pe nimeni si sa traiesc in lumea mea. Dar visele nu devin realitate atunci cand le ai, pt ca altfel nu ai mai lupta si ai avea doar vise.
Asa si acum. Tragi de timp, te amagesti ca vei avea aceasta ocazie, ca vei fi un puric si nimeni nu iti are treaba pt macar o zi. Esti conectat si degeaba spui pas, viata te trage dupa ea, iar tu trebuie sa tii ritmul, altfel esti pierdut.
Un sfarsit de toamna minunat.

Pt tine

Sunt o persoana care se scurge precum apa, prin cele mai neasteptate locuri si colturi, este peste tot.. si totusi nu ai cum sa o vezi...e inodora, insipida, incolora...poti doar sa o simti, e rece, iti da frisoane, te trezeste la realitate...si totusi ai nevoie de ea, chiar daca uneori e enervant de necesara si lipseste cu desavarsire...ori e in aer...ori e lichida..ori e gheata...Stii ca e acolo dar nu o poti atinge...

I know you had to lie to me, I know you had to cheat. But the means no longer guarantee the virtue in deceit.

A fost odata...

In sfarsit mi`am reparat greseala. Se zice ca doar daca il fortezi pe Dumnezeu, iti face ca lucrurile sa iasa cum vrei tu...dar sa te astepti la repercursiuni. Cam asa si la mine. Ma bucur ca nu ai mai ajuns sa citesti mailul. Ma bucur ca am reusit sa renunt la idee inainte de a citi acele randuri si sa asculti tot...

Uneori ma las dusa de ce simt pe moment, desi in general stau si analizez....Dar degeaba....se intampla uneori in momente proaste sa iei deciziile cele mai proaste. Acum bine ca a trecut totul.

"A fost un vis frumos, cu un baiat si o fata, un vis nascut in munti...nascut la o cabana...umbrit la brazii nalti carunti..ce astazi se destrama...." Aceasta e melodia care mereu ma duce cu gandul la Arieseni...La excursia cu Noemi&Dan, Raul&Roxi, Adina si Darius. A fost cea mai tare ever. Iubesc muntele...Desi in zilele astea sunt o epava, simt cum privirea lor vrea sa ma fure, zburatorii ca sa vie....nimeni urma sa le`o stie....
Vreau inapoi la munte. chiar vb cu Sorin ieri despre rasaritul de la Parau. Desi eu eram intr`o stare mai aiurea...am reusit sa il molipsesc pe saracul baiat...care tot incerca marea cu sarea....am reusit sa il fac si pe el melancolic. Oricum am fost cei mai nebuni si cei mai buni...am fost singurii care au vazut rasaritul..si cum spunea Sorin..si am si vb mult, mult de tot....mahmuri dar cu un hef de vb nebun...Bine, adevarul e ca nu voi uita niciodata cum am intrat amandoi in camera la Cata si cum m`am bagat in sacul de dormit si le`am tinut lectia ca dorm cu sacul pana pe fata si ca sa fie linistiti sa nu ma trezeasca ca nu ma sufoc...doar ca vreau sa dorm...Ok...sa nu uit cum ii deschideam pleoapele la Cata ca sa nu mai adoarma...si cum ii spuneam ca eu nu am somn...si ca sa deschida ochii ca sa ii pot povesti. Cred ca nici acum nu pot sa cred pe cuvant ca eu am vb cu Mihaela si cu toti care il cautau pe Cata si se speriau ca dadeau de mine in vila aceea infecta, cand eu aveam o camera super extra mega tare :)))) A fost super fain la munte...

Am ascultat Margineanu..Mi`am adus aminte de "prietenii" lui El Comandante...cum se dadeau la toate fetele...cum de fapt "a fost odata" era compusa de unul dintre ei...Oai si sa nu uit cum am invatat sa cant la chitara, cum Sorin radea de mine ca nu imi ajung degetele...si de cum tineam invers chitara...:))))
Vreau la munte...vreau sa schiez ca anul trecut...vreau sa stau pe busteanul din Arieseni alaturi de cel drag mie si sa ascult cum canta chitarele melodia asta. Dar exista doua mari probl...Nu am ajuns sa cant la chitara....Desi i`am promis la Sorin ca atunci cand va ajunge in Ro o sa ii cant eu ceva...Sper ca pana atunci sa ajung si sa pot canta macar o melodie cap coada....Ce spui de Miruna? :))))

Vreau la munte...Vreau pauza...am ajuns sa nu mai fiu impulsiva si sa ii las si pe altii sa ia calul de fraie. Fiecae isi vede de viata... Am ajuns sa pot spune, ok let`s go to the next level. Thnx So p sfaturi si pt timpul acordat....Miruna...:D

Multi pupici si ne auzim pe maine noapte...ca asa`i sade bine unui student de la poli
>:D<:*

Cred ca melodia asta spune multe...




I need more time...I need time...where can i buy it?