Cand eram in clasele mici, mereu mi se parea un chin sa traiesc in Arad. nu destul imi vedeam colegii un an de zile, dar tot cu ei ieseam si la sucuri si pe strand. Chiar daca era vacanta, aceasta mi-o petreceam tot cu aceiasi oameni, mai putin ca nu aveam teme, de invatat si un program stabilit. Aici programul era: dimineata joaca, pranz somn si seara pana noaptea tarziu din nou joaca.
Acum dupa cativa ani buni de cand am plecat din oras, totul s-a schimbat. Acum parca pot sa traiesc adevarata vacanta de vara. Vacanta aia scurta, in care toata ziua o petreci in oras, incercand sa iti aduci aminte de ce era inainte si sa te pui in tema cu ce este nou. Acum abia astepti sa vina vacanta de vara sau de iarna si sa iesi cu vechii tai prieteni; fosti iubiti, pe cand iubirea era cu adevarat sincera si ca o joaca de copii; cu profesori, care mai ieri te mustrau ca nu ai retinut sau invatat; cu acei colegi de care mai ieri vroiai sa scapi de ei, pentru ca mereu erati nedespartiti, deja erati ca si fratii.
Si vacanta aceasta nu a fost mai prejos. Se intampla candva sa scriu despre o banca si doi oameni necunoscuti care se saluta, isi zambesc si pornesc fiecare pe drumuri diferite. Se pare ca o data la 2 ani aceasta secventa este constanta. Totusi au trecut 2 ani ca sa putem povesti si sa ne cuprindem in brate. De data aceasta usa de intrare a unui pub, a fost cu adevarat o noua intrare si inceput.
Mi-e dor de fiecare dintre voi, in parte, de prietenii din liceu, cu care stateam si radeam si eram exact asa cum simteam, pana la toti cunoscutii din "Moise" si "EGB" care mi-ati colorat viata.
O palma candva, a fost un pas inainte pentru amandoi, o imbatisare acum, este o lacrima pe obraz si un dor nespus de mare de vremurile apuse.
Iubim mereu, oameni buni si rai; ne imprietenim cu tot felul de fiinte, umane, animale, cu trecerea vremii, orice suparare e vazuta ca o experienta si ca o copilarie si e motiv de zambet.
Ma bucur ca m-am intalnit cu oamenii speciali mie Sambata, iar intalnirea de Vineri a fost gura de oxigen si incredere de care aveam disperata nevoie in sufocarea mea.
miercuri, 25 august 2010
vineri, 6 august 2010
7 l-a mancat pe 9
6 is afraid of 7, because 7 ate 9. Acesta e motivul pentru care voi avea activat de acum offline mode. Deja se pierde semnalul, sinapsele nu mai pot functi.....
"Gorban, te iubesc. Lámour, lámour, lámour"
"Gorban, te iubesc. Lámour, lámour, lámour"
Puburile nu sunt chiar pustii
Stam si povestim pe o banca, langa Mures, depanam amintiri, ne contrariem pe tehnologia telefoanelor mobile, admiram papagalii orasului, stam mai retrasi ca sa nu fim noi insine subiectul de discutie a plimbaretilor. In aerul cald de vara musteste starea de bine si energia verii. Toate acestea pana la primirea unor telefoane cu vesti tragice de departe.
Trecem peste amintirile frumoase a oamenilor care mai ieri au fost langa noi si pornim agale, precum niste gaste si gascani spre locul de promenada al orasului. Ne oprim sa ne astamparam gatlejul, cu permisiunea ospatarilor de a infuleca "Papa bunul" de dupa colt. Si cum orasul e mic, lumea se cunoaste, ajungem sa ne abatem noi din drumul spre locul de odihna doar pt a-si astampara si ei setea.
Si cum suntem tineri, chef de viata avem suficient, veselia este la locul ei, nu ne-a displacut sa fim showul de televiuziune a parcului de peste drum si mai ales pt oamenii din el.
Ieri seara am dat putina culoare si rasete colorate celor din Piata Avram Iancu.
Trecem peste amintirile frumoase a oamenilor care mai ieri au fost langa noi si pornim agale, precum niste gaste si gascani spre locul de promenada al orasului. Ne oprim sa ne astamparam gatlejul, cu permisiunea ospatarilor de a infuleca "Papa bunul" de dupa colt. Si cum orasul e mic, lumea se cunoaste, ajungem sa ne abatem noi din drumul spre locul de odihna doar pt a-si astampara si ei setea.
Si cum suntem tineri, chef de viata avem suficient, veselia este la locul ei, nu ne-a displacut sa fim showul de televiuziune a parcului de peste drum si mai ales pt oamenii din el.
Ieri seara am dat putina culoare si rasete colorate celor din Piata Avram Iancu.
joi, 15 iulie 2010
Sa baleam
Am observat ca de fiecare data cand se nimereste sa fiu suferinda de ceva, sa mi se arate cat de repede imbatranesc ma apuca inspiratia.
De pe acum o sa te anunt ca va fi un cocktail postarea aceasta:
1. am observat ieri cand eram cu prietena mea Lore, in parculetul de langa Judeteanul din Arad, o catelusa frumoasa, neagra, draguta fc, care era tot dupa noi. S-a pus sa caute de mancare, si desi se vedea pe ea ce slabuta era, s-a pus sa se joace cu un alt catel, vagabond si el. Dilema e "Cum sa mori de foame si sa te pui a te joci?"
2. desi imi facea placere sa povestesc cu lumea si sa prind miezul problemei, am ajuns sa nu accept decat oamenii apropiati, si uneori nici cu ei nu prea imi vine sa vb. S-a intors lumea pe dos.
3. am facut otita externa bilaterala. Asta inseamna o noua tura de autism pe anul asta. Macar ma simt in lumea mea.
4. am inceput sa reiau legatura cu prieteni vechi si dragi. E foarte dragut sa rememorezi clipe alaturi de oameni ce ti-au fost alaturi cand ti-a fost greu.
5. am incercat sa las unele puncte negre ale oamenilor si sa ii iau ca atare, frumosi, ca orice creatie a lui Dumnezeu, cu un anumit scop bine definit.
6. am pus punct la multe taraganeli si incertitudini.
7. am incercat sa am incredere in prietenii si apropiatii mei, dar foarte putini care nu m-au dezamagit. Am incercat din nou, m-am entuziasmat si am fost bucuroasa ca sunt acolo, dar m-au dezamagit si mai tare. Acum sunt fara griji si asteptari. A fost...
8. Imi doresc sa imi schimb specializarea, sper sa reusesc asta, daca nu va fi cu putinta, inseamna ca e un semn si trebuie sa il iau ca atare.
9. Ma bucur de vacanta, sunt cu o noapte inainte de Bucura si de Retezat. In sfarsit plec pe munte, fara sa fie un om cu fire adolescentina langa mine.
Mi-a fost dor sa fiu libera si sa simt lucrurile esentiale ale vietii.
Sa ii dam incolo de AC, baieti, probleme sau organizatii.
Carpe diem~!
De pe acum o sa te anunt ca va fi un cocktail postarea aceasta:
1. am observat ieri cand eram cu prietena mea Lore, in parculetul de langa Judeteanul din Arad, o catelusa frumoasa, neagra, draguta fc, care era tot dupa noi. S-a pus sa caute de mancare, si desi se vedea pe ea ce slabuta era, s-a pus sa se joace cu un alt catel, vagabond si el. Dilema e "Cum sa mori de foame si sa te pui a te joci?"
2. desi imi facea placere sa povestesc cu lumea si sa prind miezul problemei, am ajuns sa nu accept decat oamenii apropiati, si uneori nici cu ei nu prea imi vine sa vb. S-a intors lumea pe dos.
3. am facut otita externa bilaterala. Asta inseamna o noua tura de autism pe anul asta. Macar ma simt in lumea mea.
4. am inceput sa reiau legatura cu prieteni vechi si dragi. E foarte dragut sa rememorezi clipe alaturi de oameni ce ti-au fost alaturi cand ti-a fost greu.
5. am incercat sa las unele puncte negre ale oamenilor si sa ii iau ca atare, frumosi, ca orice creatie a lui Dumnezeu, cu un anumit scop bine definit.
6. am pus punct la multe taraganeli si incertitudini.
7. am incercat sa am incredere in prietenii si apropiatii mei, dar foarte putini care nu m-au dezamagit. Am incercat din nou, m-am entuziasmat si am fost bucuroasa ca sunt acolo, dar m-au dezamagit si mai tare. Acum sunt fara griji si asteptari. A fost...
8. Imi doresc sa imi schimb specializarea, sper sa reusesc asta, daca nu va fi cu putinta, inseamna ca e un semn si trebuie sa il iau ca atare.
9. Ma bucur de vacanta, sunt cu o noapte inainte de Bucura si de Retezat. In sfarsit plec pe munte, fara sa fie un om cu fire adolescentina langa mine.
Mi-a fost dor sa fiu libera si sa simt lucrurile esentiale ale vietii.
Sa ii dam incolo de AC, baieti, probleme sau organizatii.
Carpe diem~!
miercuri, 5 mai 2010
Cum sa fi paralizat pentru cateva zile?
Mereu am fost de principiul ceva important si mare se va intampla cand voi avea 23 de ani.
Mi-am scos prima masea, cea de minte, buna, si numai ce daduse coltul si a trebuit sa fiu zgariata, anesteziata si cu clestele in gura. M-am lasat de tigari si nu intentionez sa ma mai reapuc. Am reusit sa racesc de la o simpla inghetata. Am reusit sa imi iau cele mai grele examene, in ultimele prezentari, asa cum ii sade bine studentului de la Poli. Am reusit sa rezist 4 zile si 3 nopti cu cate 2 ore de somn pe noapte, cand un om nu poate rezista mai mult de 5 nopti fara somn pt ca i se afecteaza creierul.
Am avut de a face cu limite si stres si raceli si bolit, dar ceea ce ii dubios ca din cauza unui sezut incorect la masa si faptul ca nu am urmarit la microscop anumite chestii ce pareau "curate" am reusit sa ma trezesc cu spatele plin de durere si cu o zona frumoasa rosie inflamata si extrem de incomoda. De fiecare data cand fac un pas simt ca ceva ma tine de spate si nu ma lasa sa merg normal. Ca si cum as avea ceva crescut acolo si totusi totul e amortit si cand atingi, durerea incepe sa spintece carnea. Se pare ca am prevazut foarte bine aceasta perioada cu mult sange si foarte multa durere. E vb deja de 1 saptamana si 3 zile de cand ma simt ca la 70 de ani si inteleg batranii care sunt toti anchilozati. O sa fie interesant cand o sa incep sa imi revin...Sper sa fie curand altfel, o sa devin un calculatorist desavarsit in ceea ce priveste socializarea si comunicarea.
No o zi faina, sa aveti grija ce purtati si do not trust the clean of new products. Wash them before you think to wear.
Mi-am scos prima masea, cea de minte, buna, si numai ce daduse coltul si a trebuit sa fiu zgariata, anesteziata si cu clestele in gura. M-am lasat de tigari si nu intentionez sa ma mai reapuc. Am reusit sa racesc de la o simpla inghetata. Am reusit sa imi iau cele mai grele examene, in ultimele prezentari, asa cum ii sade bine studentului de la Poli. Am reusit sa rezist 4 zile si 3 nopti cu cate 2 ore de somn pe noapte, cand un om nu poate rezista mai mult de 5 nopti fara somn pt ca i se afecteaza creierul.
Am avut de a face cu limite si stres si raceli si bolit, dar ceea ce ii dubios ca din cauza unui sezut incorect la masa si faptul ca nu am urmarit la microscop anumite chestii ce pareau "curate" am reusit sa ma trezesc cu spatele plin de durere si cu o zona frumoasa rosie inflamata si extrem de incomoda. De fiecare data cand fac un pas simt ca ceva ma tine de spate si nu ma lasa sa merg normal. Ca si cum as avea ceva crescut acolo si totusi totul e amortit si cand atingi, durerea incepe sa spintece carnea. Se pare ca am prevazut foarte bine aceasta perioada cu mult sange si foarte multa durere. E vb deja de 1 saptamana si 3 zile de cand ma simt ca la 70 de ani si inteleg batranii care sunt toti anchilozati. O sa fie interesant cand o sa incep sa imi revin...Sper sa fie curand altfel, o sa devin un calculatorist desavarsit in ceea ce priveste socializarea si comunicarea.
No o zi faina, sa aveti grija ce purtati si do not trust the clean of new products. Wash them before you think to wear.
miercuri, 21 aprilie 2010
Joc de basket
Dimineata, undeva inainte de ora 12....elevii incep ora de sport, pregatita si gandita deja din ora de pian si de mate. Tudor deja incepe sa trimita biletele la Mihai ca sa ii anunte pe cei din grupul "Si" de meciul de fotbal din "Studenti" in timpul orei de Geografie. Ultima data "Si" i-au batut pe cei din "La", acum e timpul ca "La" sa isi ia revansa.
Deja e ora de Pian si mai sunt doar 5 minute pana se suna, peste exact 10 minute se va da startul la prima repriza de basket. Are Gicu si Tudor un prieten student, mare sportiv, care le va imprumuta mingea. Cei din "La" si-au facut deja strategiile despre cum vor ataca si figurile ce le vor folosi pentru a reusi sa le dea de capat celor din "Si". Initial, toata clasa a fost o singura echipa numita "Lasii", asta pentru ca la fiecare campionat al scolii ei erau codasii. S-au ambitionat si au reusit sa ia locul 2 pe Liceu. Au jucat cu elevii mari de cls 11-12, si totusi ambitia si efortul lor a fost rasplatit. Problema a aparut cand Tudor si Mihai au vrut sa fie capitani, amandoi se certau mereu si niciunul nu ceda, astefl ca echipa "Lasiilor" s-a destramat si au format "LA" si "SI". Acum cele doua echipe sunt cele mai bune si desi loviturile de departajare trebuiau sa faca diferenta intre campioana si vicecampioana, organizatorii au hotarat ca anul acesta sa fie ambele echipe campioane. De aici ura a crescut si mai mult.
Dar deja s-a sunat, deja Doru incepe sa iscodeasca echipa "Si" sa vada ce vb si daca au o anumita strategie. Au reusit sa treaca de portar si de director....au scapat...tensiunea se intensifica si mai mult inainte de inceperea meciului.
Mihai deja incepe sa injure, incepe sa intimideze adversarii...La fel fac si colegii lui de echipa, dar totusi a fost luat pe nepregatite...nu a fost anuntat decat acum de meci, ar trebui sa il asculte la Geografie, mai are 9 absente si motivari nu mai poate downloada de pe net...Si totusi ii vb de echipa lui, trebuie sa se aleaga adevarata campioana.
In echipa cealalta, Tudor este calm, in sfarsit poate sa demonstreze cine e cel mai bun capitan si antrenor.
Incepe meciul....cei din "Si" sunt foarte nervosi....
Oare cine va castiga? Detaliile le vom primi dupa ce meciul din "Studenti" va lua sfarsit.
Tensiunea si suspansul e la cote maxime.
Deja e ora de Pian si mai sunt doar 5 minute pana se suna, peste exact 10 minute se va da startul la prima repriza de basket. Are Gicu si Tudor un prieten student, mare sportiv, care le va imprumuta mingea. Cei din "La" si-au facut deja strategiile despre cum vor ataca si figurile ce le vor folosi pentru a reusi sa le dea de capat celor din "Si". Initial, toata clasa a fost o singura echipa numita "Lasii", asta pentru ca la fiecare campionat al scolii ei erau codasii. S-au ambitionat si au reusit sa ia locul 2 pe Liceu. Au jucat cu elevii mari de cls 11-12, si totusi ambitia si efortul lor a fost rasplatit. Problema a aparut cand Tudor si Mihai au vrut sa fie capitani, amandoi se certau mereu si niciunul nu ceda, astefl ca echipa "Lasiilor" s-a destramat si au format "LA" si "SI". Acum cele doua echipe sunt cele mai bune si desi loviturile de departajare trebuiau sa faca diferenta intre campioana si vicecampioana, organizatorii au hotarat ca anul acesta sa fie ambele echipe campioane. De aici ura a crescut si mai mult.
Dar deja s-a sunat, deja Doru incepe sa iscodeasca echipa "Si" sa vada ce vb si daca au o anumita strategie. Au reusit sa treaca de portar si de director....au scapat...tensiunea se intensifica si mai mult inainte de inceperea meciului.
Mihai deja incepe sa injure, incepe sa intimideze adversarii...La fel fac si colegii lui de echipa, dar totusi a fost luat pe nepregatite...nu a fost anuntat decat acum de meci, ar trebui sa il asculte la Geografie, mai are 9 absente si motivari nu mai poate downloada de pe net...Si totusi ii vb de echipa lui, trebuie sa se aleaga adevarata campioana.
In echipa cealalta, Tudor este calm, in sfarsit poate sa demonstreze cine e cel mai bun capitan si antrenor.
Incepe meciul....cei din "Si" sunt foarte nervosi....
Oare cine va castiga? Detaliile le vom primi dupa ce meciul din "Studenti" va lua sfarsit.
Tensiunea si suspansul e la cote maxime.
miercuri, 14 aprilie 2010
Diverse
Ieri am descoperit complexitatea cuvantului "Diverse". Un mail cu acest titlu devine instantaneu mult mai interesant decat unul cu un subject concis si clar. Mailul respectiv e citit de absolut toata lumea, pentru ca mintea umana e hranita doar cu inocenta si credulitatea curiozitatii.
Cautand profi tari am ajuns ieri sa dau de unul. Desi materia predata nu imi inspira deloc curiozitate, deci nici o farama de interes, am ramas placut surprinsa ca exista si profi care desi au forme rotunde se pot face foarte placuti si pot sa predea o materie greoaie si mult prea filosofica pentru niste realisti. A fost foarte interesant cum de la o istoria plictisitoare a varietiei lungimii rochiei sa ajunga la Coco Chanel si Christian Dior si invetile lor, la muzica si sentimente complexe si simple. Pentru prima data anul acesta cand am participat la un curs impreuna cu colegi din diferiti ani si diverse facultati atat de atenti si implicati. A fost primul curs interesant desi facea parte dintr-o arie curriculara total opusa de ceea suntem noi obisnuiti la UPT.
Si dupa cum spune si titlul astazi va fi o postare plina de diverse subiecte. Oamenii cand beau cafea, alimentul vital al Politehnicii, vorbesc si urmaresc diferite lucruri. Niciodata nu vezi un om care bea o cafea linistit, fara grija, fara sa se gandeasca la ceva. Mereu cadem pe ganduri, fie ca e ceai, fie ca e cafea, fiecare ceasca asculta o poveste la fiecare intrebuintare. Mereu suntem contemplativi dimineata si mai ales cand tinem in mana frumoasa ceasca.
Se spune ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, chiar se intampla. Iar acum vreau sa trec de faza "Se spune" si chiar vreau sa se intmple si sa lupt pt cele 3 lucruri cu adevarat importante pentru mine.
Fiecare zi e un inceput si o lupta pentru a reusi sa le indeplinesc. A crede si a lupta pentru ceva anume, inseamna automotivare.
O zi frumoasa sa aveti ;)
Cautand profi tari am ajuns ieri sa dau de unul. Desi materia predata nu imi inspira deloc curiozitate, deci nici o farama de interes, am ramas placut surprinsa ca exista si profi care desi au forme rotunde se pot face foarte placuti si pot sa predea o materie greoaie si mult prea filosofica pentru niste realisti. A fost foarte interesant cum de la o istoria plictisitoare a varietiei lungimii rochiei sa ajunga la Coco Chanel si Christian Dior si invetile lor, la muzica si sentimente complexe si simple. Pentru prima data anul acesta cand am participat la un curs impreuna cu colegi din diferiti ani si diverse facultati atat de atenti si implicati. A fost primul curs interesant desi facea parte dintr-o arie curriculara total opusa de ceea suntem noi obisnuiti la UPT.
Si dupa cum spune si titlul astazi va fi o postare plina de diverse subiecte. Oamenii cand beau cafea, alimentul vital al Politehnicii, vorbesc si urmaresc diferite lucruri. Niciodata nu vezi un om care bea o cafea linistit, fara grija, fara sa se gandeasca la ceva. Mereu cadem pe ganduri, fie ca e ceai, fie ca e cafea, fiecare ceasca asculta o poveste la fiecare intrebuintare. Mereu suntem contemplativi dimineata si mai ales cand tinem in mana frumoasa ceasca.
Se spune ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, chiar se intampla. Iar acum vreau sa trec de faza "Se spune" si chiar vreau sa se intmple si sa lupt pt cele 3 lucruri cu adevarat importante pentru mine.
Fiecare zi e un inceput si o lupta pentru a reusi sa le indeplinesc. A crede si a lupta pentru ceva anume, inseamna automotivare.
O zi frumoasa sa aveti ;)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
