sâmbătă, 30 august 2008
Printre multime
Zi insorita intr`un frumos oras. O tanara trece grabita, vorbind la telefon foarte preocupata, pe langa o terasa. Se aude un nume, se opreste, ramane inmarmurita de uimire. Lasa telefonul, il saluta pe tanarul care a strigat`o, se iau in brate si incep sa zambeasca. Ea o drumerita, el ca un clujean veritabil. Negru si alb, la fel ca cerceii ei, la fel ca drumurile lor. Stau, schimba telefoanele si pornesc amandoi in directii diferite.
vineri, 29 august 2008
Interesting
Am ajuns sa citesc blogul Andreei Raicu, si printre posturi am gasit ceva foarte interesant si chiar adevarat.
“A defini iubirea e foarte simplu: o combinatie puternica de deschidere si caldura, care ne permite sa intram intr-un contact real, sa ne bucuram de el sis a-l apreciem, si sa ne simtim bine cu noi insine, cu ceilalti si cu viata in general. Deschiderea-DA-ul neconditionat al inimii- este esenta iubirii. Caldura este expresia de baza a iubirii, nascandu-se ca o extensie naturala a acestui DA-dorinta de a-ti intinde mainile si a atinge, a te conecta cu si a hrani ceea ce iubesti”
“Conform sfintilor si misticilor, iubirea este materialul din care suntem facuti; suntem creati din caldura si deschiderea ei. Nu trebuie sa fim mari intelepti sa recunoastem asta. Tot ce trebuie sa facem este sa aruncam o privire onesta asupra lucrului ce face viata sa merita a fi traita. Cand prezenta iubirii este vie si traieste in noi, nu exista niciun dubiu ca viata noastra isi urmeaza telul si este plina de sens, indifferent de circumstantele exterioare. Simtim ca suntem conectati la ceva mai presus de fiinta noastra. Asta face ca povara izolarii si alienarii sa ne fie ridicata de pe umeri, umplandu-ne de pace si bunastare. Dar atunci cand iubirea nu e prezenta, ceva intotdeauna ne intristeaza, nu pare a fi in regula; ceva pare ca ne lipseste si ne este greu sa gasim bucurie, chiar si atunci cand circumstantele sunt favorabile. Cadem usor prada lipsei de sens, anxietatii si disperarii.Aceste adevaruri simple sunt sustinute si de cercetatarile stintifice, care confirma ca legaturiel noastre cu ceilalti afecteaza dezvoltarea sanatoasa a creierului, a sistemelor endocrin, imunitar si si a echilibrului nostru emotional. Pe scurt, iubirea este forta centrala care ne sustine viata si o ajuta sa functioneze. In cuvintele inteleptului Indian Nisargadatta Maharaj: “Viata este iubire si iubirea e viata.”
“in esenta, majoritatea lucrurilor pentru care ne zbatem-siguranta, bogatie, statut, putere, recunoastere, validare, pretuire- sunt cai prin care incercam sa umplem un gol din noi insine, un gol format din cauza indepartarii de iubire. Ca moduri prin care incercam sa castigam iubirea indirect, aceste gratificari surogat nu ne hranesc cu adevarat, pentru ca nu ne ofera senzatia adevarata. Sunt asemenii mancarii de la fast food. Esecul lor de a ne hrani nu face decat sa ne sporeasca foamea interioara, determinandu-ne sa alergade nebuni pe roata de hanster a succesului, sperand cu disperare sa castigam vreo recompensa care sa ne satisfaca realmente. Este la fel pentru toata lumea.”
“A defini iubirea e foarte simplu: o combinatie puternica de deschidere si caldura, care ne permite sa intram intr-un contact real, sa ne bucuram de el sis a-l apreciem, si sa ne simtim bine cu noi insine, cu ceilalti si cu viata in general. Deschiderea-DA-ul neconditionat al inimii- este esenta iubirii. Caldura este expresia de baza a iubirii, nascandu-se ca o extensie naturala a acestui DA-dorinta de a-ti intinde mainile si a atinge, a te conecta cu si a hrani ceea ce iubesti”
“Conform sfintilor si misticilor, iubirea este materialul din care suntem facuti; suntem creati din caldura si deschiderea ei. Nu trebuie sa fim mari intelepti sa recunoastem asta. Tot ce trebuie sa facem este sa aruncam o privire onesta asupra lucrului ce face viata sa merita a fi traita. Cand prezenta iubirii este vie si traieste in noi, nu exista niciun dubiu ca viata noastra isi urmeaza telul si este plina de sens, indifferent de circumstantele exterioare. Simtim ca suntem conectati la ceva mai presus de fiinta noastra. Asta face ca povara izolarii si alienarii sa ne fie ridicata de pe umeri, umplandu-ne de pace si bunastare. Dar atunci cand iubirea nu e prezenta, ceva intotdeauna ne intristeaza, nu pare a fi in regula; ceva pare ca ne lipseste si ne este greu sa gasim bucurie, chiar si atunci cand circumstantele sunt favorabile. Cadem usor prada lipsei de sens, anxietatii si disperarii.Aceste adevaruri simple sunt sustinute si de cercetatarile stintifice, care confirma ca legaturiel noastre cu ceilalti afecteaza dezvoltarea sanatoasa a creierului, a sistemelor endocrin, imunitar si si a echilibrului nostru emotional. Pe scurt, iubirea este forta centrala care ne sustine viata si o ajuta sa functioneze. In cuvintele inteleptului Indian Nisargadatta Maharaj: “Viata este iubire si iubirea e viata.”
“in esenta, majoritatea lucrurilor pentru care ne zbatem-siguranta, bogatie, statut, putere, recunoastere, validare, pretuire- sunt cai prin care incercam sa umplem un gol din noi insine, un gol format din cauza indepartarii de iubire. Ca moduri prin care incercam sa castigam iubirea indirect, aceste gratificari surogat nu ne hranesc cu adevarat, pentru ca nu ne ofera senzatia adevarata. Sunt asemenii mancarii de la fast food. Esecul lor de a ne hrani nu face decat sa ne sporeasca foamea interioara, determinandu-ne sa alergade nebuni pe roata de hanster a succesului, sperand cu disperare sa castigam vreo recompensa care sa ne satisfaca realmente. Este la fel pentru toata lumea.”
joi, 28 august 2008
Senzatie ciudata
In viata fiecare ne dorim la un moment dat ceva ce pentru unii e foarte usor de obtinut, iar pentru noi pare ceva imposibil. In general punem imposibilul in fata, nimic parca nu poate prinde viata si totusi ajungem sa traim, sa ni se implineasca vise si mai ales ne este demonstrat ca daca mai si crezi poti sa ai parte de tot.
De ce spun asta? Pentru ca in lumea aceasta sunt mai multe tipuri de femei. Femei care vor sa se bazeze doar pe ele, sa fie puternice si mai ales sa poata conduce si sa se descurce singure, normal ca in general in spatele lor stau barbati foarte puternici, care le sustin si care le incurajeaza; sunt femei care stau in spatele unor colosi si care nu scot un icnet in fata lor si sunt femei care se multumesc cu o slujba, se duc acasa si muncesc si acolo, isi ingrijesc sotii, copiii, dar care nu`si doresc nimic mai mult. Totul e bine asa cum e.
In viata mea, am intalnit tot felul de oameni, femei si barbati..., femei foarte puternice, femei foarte lase, care isi sustin sotii fara sa aiba un cuvant de spus in fata lor. Ce m`a impresionat foarte mult a fost o distinsa doamna, care a avut toata sustinerea sotului ei, un mare om de afaceri, desi numele lui nu era prea bine cunoscut in politica. Era mandru de sotia lui, nu a ezitat o clipa sa o sustina, desi nu stia de fiecare data despre ce era vb, dar avea incredere in ea. Un cuplu demn de apreciat.
Vara aceasta am dat doar de asemenea oameni. Oameni care desi le era greu sa renunte la cei de langa ei, o faceau pt ca stiau cat de important era pt celalalt ascensiunea profesionala. Am patit`o si eu. Am ramas foarte placut impresionata sa vad ca in jurul meu sunt oameni care chiar ma sustin. Prietenii au fost mereu alaturi de mine, dar la un moment dat s`a gasit persoana aceea care sa ma mobilizeze. Sa ma faca sa imi doresc mai mult si sa incep sa pun problemele..."Daca nu fac asta...Nu ajung sa merg acolo...Sa vizitez asta...".
Cand simti ca ai pe cineva in spate, care mai ca nu te impinge, ca nu te trage el, cu cat e mai greu, cu atat iti vine sa nu o lasi balta, sa nu renunti.
Daca e sa ma gandesc la trecut, pot doar sa pun ....(puncte de suspensie), !!!, sau !?!?!?! (semne de exclamare alternand cu cele de intrebare). Unde mi`a fost capul? Why me? Pentru ca doar din greseli invatam. Imi dau seama cum poti renunta la viata ta obisnuita doar din cauza ca ai dat de o viata cu care nu erai obisnuit si pentru ca nu te`ai stiut opri la timp.
Cat mai e de platit pentru greselile din trecut? Sa speram ca acest lucru se va incheia in toamna.
Vis de toamna...Vf. Omul
De ce spun asta? Pentru ca in lumea aceasta sunt mai multe tipuri de femei. Femei care vor sa se bazeze doar pe ele, sa fie puternice si mai ales sa poata conduce si sa se descurce singure, normal ca in general in spatele lor stau barbati foarte puternici, care le sustin si care le incurajeaza; sunt femei care stau in spatele unor colosi si care nu scot un icnet in fata lor si sunt femei care se multumesc cu o slujba, se duc acasa si muncesc si acolo, isi ingrijesc sotii, copiii, dar care nu`si doresc nimic mai mult. Totul e bine asa cum e.
In viata mea, am intalnit tot felul de oameni, femei si barbati..., femei foarte puternice, femei foarte lase, care isi sustin sotii fara sa aiba un cuvant de spus in fata lor. Ce m`a impresionat foarte mult a fost o distinsa doamna, care a avut toata sustinerea sotului ei, un mare om de afaceri, desi numele lui nu era prea bine cunoscut in politica. Era mandru de sotia lui, nu a ezitat o clipa sa o sustina, desi nu stia de fiecare data despre ce era vb, dar avea incredere in ea. Un cuplu demn de apreciat.
Vara aceasta am dat doar de asemenea oameni. Oameni care desi le era greu sa renunte la cei de langa ei, o faceau pt ca stiau cat de important era pt celalalt ascensiunea profesionala. Am patit`o si eu. Am ramas foarte placut impresionata sa vad ca in jurul meu sunt oameni care chiar ma sustin. Prietenii au fost mereu alaturi de mine, dar la un moment dat s`a gasit persoana aceea care sa ma mobilizeze. Sa ma faca sa imi doresc mai mult si sa incep sa pun problemele..."Daca nu fac asta...Nu ajung sa merg acolo...Sa vizitez asta...".
Cand simti ca ai pe cineva in spate, care mai ca nu te impinge, ca nu te trage el, cu cat e mai greu, cu atat iti vine sa nu o lasi balta, sa nu renunti.
Daca e sa ma gandesc la trecut, pot doar sa pun ....(puncte de suspensie), !!!, sau !?!?!?! (semne de exclamare alternand cu cele de intrebare). Unde mi`a fost capul? Why me? Pentru ca doar din greseli invatam. Imi dau seama cum poti renunta la viata ta obisnuita doar din cauza ca ai dat de o viata cu care nu erai obisnuit si pentru ca nu te`ai stiut opri la timp.
Cat mai e de platit pentru greselile din trecut? Sa speram ca acest lucru se va incheia in toamna.
Vis de toamna...Vf. Omul
luni, 25 august 2008
Si totusi e ciudat....
De cateva zile traiesc in viitor, prezent si trecut. Trecutul dureros de trecut, cum s`ar spune, prezentul placut si plin de viata, si viitorul ce straluceste in fata.
Ieri am ramas socata cat de mult m`am schimbat de cum eram inainte. De faptul ca am ajuns sa imi stiu drepturile si mai ales sa respect lumea si sa fiu diplomata cat se cere, dar cand vine vb de nesimtire sa pot raspunde si sa nu imi fie rusine ca omul e mai in varsta.
Faptul ca un om mai in etate te jigneste cu ceva, ar trebuii sa dea de gandit. Normal ca daca e vb de nesimtire din partea ta, normal ca lasi totul si nu ripostezi, dar cand vezi ca oamenii sunt suparati ca esti tanar si ai alte lucruri in preajma de cum erau ei obisnuiti si mai ales ca poti sa ai acces la ceva ce ei nu au putut, reactioneaza foarte urat.
Ieri a fost o zi de transa pentru mine. Am reusit sa pierd cel mai mare nr de trenuri de cand ma stiu eu. Am pierdut trenul de 16, trenul de 17 si cand am ajuns in gara la 20, trenul era plecat deja de 10 minute. Urmatorul tren, maine dimineata la 4:44. M`am pus sa dorm tarziu. Am stat cu baietii de povesti si la Harold and Kumar, part II, si am ajuns in camera de abia la 1 si jumatate, foirea si pregatirea de culcare m`a facut sa ajung sa termin cu totul pe la 2 jumatate. Asa ca am adormit frumos pana la 7 cand nu aveam timpul necesar sa prind trenul, asa ca acum sper sa ajung la Arad.
Si totusi nu imi pare rau...m`am odihnit si am povestit cu baietii de la liga ETC, a fost destul de ok...
Reveniri din Arad...
Ieri am ramas socata cat de mult m`am schimbat de cum eram inainte. De faptul ca am ajuns sa imi stiu drepturile si mai ales sa respect lumea si sa fiu diplomata cat se cere, dar cand vine vb de nesimtire sa pot raspunde si sa nu imi fie rusine ca omul e mai in varsta.
Faptul ca un om mai in etate te jigneste cu ceva, ar trebuii sa dea de gandit. Normal ca daca e vb de nesimtire din partea ta, normal ca lasi totul si nu ripostezi, dar cand vezi ca oamenii sunt suparati ca esti tanar si ai alte lucruri in preajma de cum erau ei obisnuiti si mai ales ca poti sa ai acces la ceva ce ei nu au putut, reactioneaza foarte urat.
Ieri a fost o zi de transa pentru mine. Am reusit sa pierd cel mai mare nr de trenuri de cand ma stiu eu. Am pierdut trenul de 16, trenul de 17 si cand am ajuns in gara la 20, trenul era plecat deja de 10 minute. Urmatorul tren, maine dimineata la 4:44. M`am pus sa dorm tarziu. Am stat cu baietii de povesti si la Harold and Kumar, part II, si am ajuns in camera de abia la 1 si jumatate, foirea si pregatirea de culcare m`a facut sa ajung sa termin cu totul pe la 2 jumatate. Asa ca am adormit frumos pana la 7 cand nu aveam timpul necesar sa prind trenul, asa ca acum sper sa ajung la Arad.
Si totusi nu imi pare rau...m`am odihnit si am povestit cu baietii de la liga ETC, a fost destul de ok...
Reveniri din Arad...
vineri, 22 august 2008
Timisoara
Am ajuns de cateva zile prin Timisoara. E o caldura mare, mare de tot. De doua zile incerc sa fac si altceva decat sa vegetez si sa stau sa dorm si sa ma it la diferite filme. Degeaba incerc sa ma vad cu lumea si sa iau parte la diverse activitati...Pur si simplu caldura si starea de euforie de la munte nu ma lasa sa ma implic in nebunia asta.
Ok...Sa o lasam pe Cori sa termine cu nebuniile din cap si povestim mai tarziu...Reloaded,....
Ok...Sa o lasam pe Cori sa termine cu nebuniile din cap si povestim mai tarziu...Reloaded,....
miercuri, 20 august 2008
Stare de bine
Toti simtim in unele perioade ale vietii ca parca plutim, ca avem toata lumea la picioare, ca avem sprijin si ca putem sa mutam muntii din loc. Pentru asta sunt de "vina" prietenii. Prietenii ni`i alegem si ei sunt langa noi, fie ca sunt la distanta fie ca sunt aproape. Pot sa fie doar cunostinte sau pot sa fie prieteni vechi, important e o vorba buna spusa intr`un moment potrivit.
Ma intorc la invatat si visez la munte.
Ma intorc la invatat si visez la munte.
marți, 19 august 2008
Back in town
Inapoi in Arad, in oras, in agitatie, caldura, praf, dar cu multe amintiri frumoase si cu oameni minunati. De ieri dimineata cand m`au trezit fulgerele si ploaia mi s`a pus un nod in gat. Era ziua plecarii. Ziua in care ne luam ramas bun unii de la altii si ne promiteam ca va mai exista macar o data sansa de a ne strange in brate si a ne intreba de sanatate. Ziua despartirii....the day that most of us hate it.
Momentan simt un amalgam de sentimente, fericire, furie, implinire, frustrare, parere de rau, bucurie, zambesc si totusi imi vine sa plang, sa inghit nodul ce imi sta de cateva zile in gat.
Am ajuns frumos in gara. L`am intalnit pe "El Comandante" si au inceput nervii si stresul. Problema mare era ca nu am luat bilete din timp. Pt mine nu era o problema, Chiar nu imi pasa deloc, problema era ca Raul se agita ca un Pepsi, si evient ca nu putea sa rezolve nimic. De cum s`a facut Duminica nu aveam dispozitia necesara de a pleca. Adevarul era ca in aceasta tabara imi doream sa fiu cat mai antisociabila si sa stau cat mai mult singura si parca de cum am plecat de acasa nu aveam chef de nimic.
Undeva inainte de Brasov, gasim in tren un cuplu care venea cu noi la Parau. Super great si super ok. Oamenii veneau din Baia Mare si erau foarte veseli si vorbareti. Aflam ca trenul are intarziere si nu avem cum sa coboram la statia care urmeaza ca de abia e Brasovul si mai avem ceva de mers. Ajungem si in Predeal, luam autobuzul, ajunge sa aflam unde stam, ne dam "importanta" si afisam prostia pe care o ascundem in capatana si fiecare isi vede de viata. Fiecare cu oamenii care i se pareau ok, eu cu "baietii de la Vest"[Dorin, Sergiu, Cata], cu "baiatul cu parul lung" & Co., iar El Comandante cu fetele ca doar avea din ce alege. Se anunta o saptamana frumoasa dar si cu multi nervi, nervi ce au aparaut de cum am urcat in tren.
Dupa doua zile in care incercarea de comunicare nu dadea nici o roada am ajuns la decizia de a face fiecare ce vrea, dar cu conditia de a comunica in probleme ce ne implicau pe amandoi. Evient ca orgoliile au fost prea mari si fiecare si`a urmat cararea vietii impreuna cu oamenii alaturi de care se simtea bine.
Primul si singurul traseu care l`am facut toti impreuna a fost Cabana Trei Brazi. Un traseu usor si cu o priveliste frumoasa. Problema era lipsa de antrenament si incercarea baietilor de a impune un ritm cat de cat, care pentru majoritatea, care nu mai facusera sport demult, era foarte alert. Pe urma am coborat in Predeal, care pe unde a putut, a apucat si cu ce a stiut. Unii prin padure, altii pe sosea, altii cu masina. A urmat stationarea in fata ABC`ului si luarea de decizii si extradecizii. Am pornit frumusel pe jos inspre Parau. Am pornit in fata cu Sorin si cu Vladut, dar cum eu avem un pas exagerat de mic, cei din urma ne`au ajuns. Numai bine ca atunci a inceput adevarata imprietenire a noastra. Dupa acest drum ne`am cunoscut mai bine noi intre noi, stiam cam fiecare de cat poate si cum ii e ritmul.
A doua zi, o parte din gasca mare s`au dus la Cabana Omul, iar noi, cei cu mersul pe jos din Predeal pana in Parau, propuneam alt traseu. Cabana Trei Brazi, Cabana Secuilor, Cheile Rasnovului, Pestera Groapa de Aur, Parau. A fost un drum lung, dar cu senzatii nebanuite. Teama si frica faceau casa extraordinara cu admiratia pentru minunatiile naturii. Inconstienta si curajul ne`au aratat posibilele refulari ale naturii pentru omul care incearca sa se puna stapan pe tot.
A treia zi, dupa o zi destul de lunga, Praslea al nostru a fost personajul principal. A fost putin vesel si extrem de comic. Am povestit pana seara tarziu, un pahar de vin, de tarie, si urmatoarea zi mersul la Babele se anunta cu multe dureri de cap si ameteala. Sunt foarte madra de cei care au urcat pe Jepi pana sus. Ii felicit pe aceasta cale pe Sorin, Vladut, Praslea, Sergiu, Dorin, Roxi, Doina si Adi. Au parcurs un traseu foarte dificil, nu au stiut ce ii asteapta, dar s`au descurcat de minune. Ne`am intalnit sus la Babe, dupa ce am stat la rand la telecabina aproape 4 ore si...Am ajuns sa ma bronzez cu urme, la fel ca tractoristii. Am stat pe pietre, am baut bere si am admirat privelistea. A fost o zi obositoare pentru baieti mai ales, iar seara leaganul a ascultat din nou peripetiile din acea zi, unde gustam vinul, pus la rece de 3 zile, dulce, alb.
In urmatoarele zile am vegetat, am cantat la focul de tabara, la focul de gratar[hihihihi], am invatat si eu cateva note la chitara[thnx Sorin], am vizitat ce mai credeam noi ca are importanta. Am vazut rasaritul, cum prima raza de soare iti mangaie chipul, a fost un sentiment extraordinar. Sa simti cum trupul rece ti se incalzeste doar de la o luminita. Senzatiile si toate trairile din aceasta saptamana nu au cum sa fie exprimate intr`un blog, in cuvinte si mai ales intr`un timp asa de scurt.
Desi nu imi doream sa plec la munte. Desi nu vroiam sa iau contact cu nimeni si imi doream sa fiu doar eu, acum pot spune ca nu se putea intampla ceva mai frumos decat saptamana ce a trecut. Oameni extraordinari, plini de viata, care mereu luau doar partea frumoasa a lucrurilor.
Sper sa ne vedem cat mai curand la cabana UVT de la Poiana Marului, cand am promis ca macar o melodie voi stii sa cant la chitara, iar la Sorin ii vom trimite inregistrarea.
"Draga Miruna, iti spun printre soapte; imi place camasa ta de noapte; dar, mai ales, vreau sa-ti dau de stire sa mi-o lasi ca amintire, sa mi-o lasi ca amintire. Nespus de frumos dormeai o noapte blanda, zambeai prin somn iar eu stateam la panda, sa nu te trezesc sa tulbur visele tale, dar vreau sa-ti iau si costumul de baie, sa te-admir cu si fara costumul de baie. In Gradina Botanica, intr-o duminica ea se plimba. Ne-am fotografiat cu un vechi aparat automat. Un celebru si bun coleg de facultate spunea c-aveai blugii rupti la spate, veneai spre casa cand afara ploua cu troleibuzul optzecisinoua, blonda si trista cum ne-ai placut noua. Cu palaria de paie cu panglica mov, ieseai din cladirea de pe strada Snagov, usor te-ndreptai spre Calea Mosilor sa-ti iei bluza pepit de la Bucur Obor, bluza pepit de la Bucur Obor. Venind din practica poseta galbena ea isi lua. In magazin-a intrat fusta si-a cumparat maxi-nflorat.
Draga Miruna, ce rost are sa-ti cumperi toate lucrurile acestea? Cheltuiesti o suma prea mare de bani ... De fapt, stii foarte bine ce-ti spuneam in seara aceea,
printre soapte: Imi place camas ta de noapte, Dar, mai ales, vreau sa-ti dau de stire
Sa mi-o lasi ca amintire, Sa mi-o lasi ca amintire ...
Acum ma privesti dintr-o poza cu zimti, Atunci aveai nervi dar si buze firbinti, Si te-auzeam cum strigai, printre soapte: "Unde-i camasa mea de noapte ? Unde-i camasa mea de noapte ?"
La mine-i camasa ta de noapte, La mine-i camasa ta de noapte, Plang pe camasa ta de noapte, Plang pe camasa ta de noapte, Plang pe camasa ta de noapte ..."[Miruna - Pasarea Colibri]
Momentan simt un amalgam de sentimente, fericire, furie, implinire, frustrare, parere de rau, bucurie, zambesc si totusi imi vine sa plang, sa inghit nodul ce imi sta de cateva zile in gat.
Am ajuns frumos in gara. L`am intalnit pe "El Comandante" si au inceput nervii si stresul. Problema mare era ca nu am luat bilete din timp. Pt mine nu era o problema, Chiar nu imi pasa deloc, problema era ca Raul se agita ca un Pepsi, si evient ca nu putea sa rezolve nimic. De cum s`a facut Duminica nu aveam dispozitia necesara de a pleca. Adevarul era ca in aceasta tabara imi doream sa fiu cat mai antisociabila si sa stau cat mai mult singura si parca de cum am plecat de acasa nu aveam chef de nimic.
Undeva inainte de Brasov, gasim in tren un cuplu care venea cu noi la Parau. Super great si super ok. Oamenii veneau din Baia Mare si erau foarte veseli si vorbareti. Aflam ca trenul are intarziere si nu avem cum sa coboram la statia care urmeaza ca de abia e Brasovul si mai avem ceva de mers. Ajungem si in Predeal, luam autobuzul, ajunge sa aflam unde stam, ne dam "importanta" si afisam prostia pe care o ascundem in capatana si fiecare isi vede de viata. Fiecare cu oamenii care i se pareau ok, eu cu "baietii de la Vest"[Dorin, Sergiu, Cata], cu "baiatul cu parul lung" & Co., iar El Comandante cu fetele ca doar avea din ce alege. Se anunta o saptamana frumoasa dar si cu multi nervi, nervi ce au aparaut de cum am urcat in tren.
Dupa doua zile in care incercarea de comunicare nu dadea nici o roada am ajuns la decizia de a face fiecare ce vrea, dar cu conditia de a comunica in probleme ce ne implicau pe amandoi. Evient ca orgoliile au fost prea mari si fiecare si`a urmat cararea vietii impreuna cu oamenii alaturi de care se simtea bine.
Primul si singurul traseu care l`am facut toti impreuna a fost Cabana Trei Brazi. Un traseu usor si cu o priveliste frumoasa. Problema era lipsa de antrenament si incercarea baietilor de a impune un ritm cat de cat, care pentru majoritatea, care nu mai facusera sport demult, era foarte alert. Pe urma am coborat in Predeal, care pe unde a putut, a apucat si cu ce a stiut. Unii prin padure, altii pe sosea, altii cu masina. A urmat stationarea in fata ABC`ului si luarea de decizii si extradecizii. Am pornit frumusel pe jos inspre Parau. Am pornit in fata cu Sorin si cu Vladut, dar cum eu avem un pas exagerat de mic, cei din urma ne`au ajuns. Numai bine ca atunci a inceput adevarata imprietenire a noastra. Dupa acest drum ne`am cunoscut mai bine noi intre noi, stiam cam fiecare de cat poate si cum ii e ritmul.
A doua zi, o parte din gasca mare s`au dus la Cabana Omul, iar noi, cei cu mersul pe jos din Predeal pana in Parau, propuneam alt traseu. Cabana Trei Brazi, Cabana Secuilor, Cheile Rasnovului, Pestera Groapa de Aur, Parau. A fost un drum lung, dar cu senzatii nebanuite. Teama si frica faceau casa extraordinara cu admiratia pentru minunatiile naturii. Inconstienta si curajul ne`au aratat posibilele refulari ale naturii pentru omul care incearca sa se puna stapan pe tot.
A treia zi, dupa o zi destul de lunga, Praslea al nostru a fost personajul principal. A fost putin vesel si extrem de comic. Am povestit pana seara tarziu, un pahar de vin, de tarie, si urmatoarea zi mersul la Babele se anunta cu multe dureri de cap si ameteala. Sunt foarte madra de cei care au urcat pe Jepi pana sus. Ii felicit pe aceasta cale pe Sorin, Vladut, Praslea, Sergiu, Dorin, Roxi, Doina si Adi. Au parcurs un traseu foarte dificil, nu au stiut ce ii asteapta, dar s`au descurcat de minune. Ne`am intalnit sus la Babe, dupa ce am stat la rand la telecabina aproape 4 ore si...Am ajuns sa ma bronzez cu urme, la fel ca tractoristii. Am stat pe pietre, am baut bere si am admirat privelistea. A fost o zi obositoare pentru baieti mai ales, iar seara leaganul a ascultat din nou peripetiile din acea zi, unde gustam vinul, pus la rece de 3 zile, dulce, alb.
In urmatoarele zile am vegetat, am cantat la focul de tabara, la focul de gratar[hihihihi], am invatat si eu cateva note la chitara[thnx Sorin], am vizitat ce mai credeam noi ca are importanta. Am vazut rasaritul, cum prima raza de soare iti mangaie chipul, a fost un sentiment extraordinar. Sa simti cum trupul rece ti se incalzeste doar de la o luminita. Senzatiile si toate trairile din aceasta saptamana nu au cum sa fie exprimate intr`un blog, in cuvinte si mai ales intr`un timp asa de scurt.
Desi nu imi doream sa plec la munte. Desi nu vroiam sa iau contact cu nimeni si imi doream sa fiu doar eu, acum pot spune ca nu se putea intampla ceva mai frumos decat saptamana ce a trecut. Oameni extraordinari, plini de viata, care mereu luau doar partea frumoasa a lucrurilor.
Sper sa ne vedem cat mai curand la cabana UVT de la Poiana Marului, cand am promis ca macar o melodie voi stii sa cant la chitara, iar la Sorin ii vom trimite inregistrarea.
"Draga Miruna, iti spun printre soapte; imi place camasa ta de noapte; dar, mai ales, vreau sa-ti dau de stire sa mi-o lasi ca amintire, sa mi-o lasi ca amintire. Nespus de frumos dormeai o noapte blanda, zambeai prin somn iar eu stateam la panda, sa nu te trezesc sa tulbur visele tale, dar vreau sa-ti iau si costumul de baie, sa te-admir cu si fara costumul de baie. In Gradina Botanica, intr-o duminica ea se plimba. Ne-am fotografiat cu un vechi aparat automat. Un celebru si bun coleg de facultate spunea c-aveai blugii rupti la spate, veneai spre casa cand afara ploua cu troleibuzul optzecisinoua, blonda si trista cum ne-ai placut noua. Cu palaria de paie cu panglica mov, ieseai din cladirea de pe strada Snagov, usor te-ndreptai spre Calea Mosilor sa-ti iei bluza pepit de la Bucur Obor, bluza pepit de la Bucur Obor. Venind din practica poseta galbena ea isi lua. In magazin-a intrat fusta si-a cumparat maxi-nflorat.
Draga Miruna, ce rost are sa-ti cumperi toate lucrurile acestea? Cheltuiesti o suma prea mare de bani ... De fapt, stii foarte bine ce-ti spuneam in seara aceea,
printre soapte: Imi place camas ta de noapte, Dar, mai ales, vreau sa-ti dau de stire
Sa mi-o lasi ca amintire, Sa mi-o lasi ca amintire ...
Acum ma privesti dintr-o poza cu zimti, Atunci aveai nervi dar si buze firbinti, Si te-auzeam cum strigai, printre soapte: "Unde-i camasa mea de noapte ? Unde-i camasa mea de noapte ?"
La mine-i camasa ta de noapte, La mine-i camasa ta de noapte, Plang pe camasa ta de noapte, Plang pe camasa ta de noapte, Plang pe camasa ta de noapte ..."[Miruna - Pasarea Colibri]
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
