ioai...

Hai sa va povestesc ceva din zilele trecute. Doi straini, doi oameni care din pura intamplare au intins o mana si si`au spus numele. Zambesc si incearca sa se cunoasca. Destinul e destin, au pornit fiecare pe drumul lor. Niciunul dintre ei nu visau ca niciodata sa nu spui niciodata. S`au reintalnit si parca timpul a ramas in loc. A fost frumos sa vezi doi oameni care radiau, care erau cu adevarat fericiti. Bravo voua!

Vom vedea unde ma va duce....

Sfarsit de Noiembrie

Sa vedem... doar sfarsituri in viata mea...personala, profesionala si spirituala...O pozie dedicata de catre Roxi...Dupa sfarsit incepe un nou inceput. Vesnicile pareri de rau, decizii, reveniri si juraminte....Vesnic...S`a terminat. Astazi am dat foc ultimei lumanari. Citesti si vezi ca lumea se ingheata, lumea e rece, desi tu nu stii cum sa fii mai dragastos si mai plin de viata...pentru el. Un om care chiar daca poate apreciaza...nu stie sa se manifeste...sunt femeie!

Inainte erai pe speed dial, inainte aceasta era poza ta, inainte adormeam cu tine in gand si zambeam in somn pt ce auzeam de la tine, inainte scriam sms`uri si sunam non stop...inainte... Acum? Acum am ajuns la capatul puterilor, nimic nu e ok, nimic nu te surprinde, nimic nu iti mai convine, orice gest cald si inocent...e vazut ca find malefic...inainte...si astea au fost si au trecut. Inainte eram prieteni, acum ne prefacem, acum ne atarnam de ce am avut, mai bine sa uitam si sa ne trezim din vis, frumos, urat, a fost o iluzie.
Somn usor robotel!


"Când ai nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte" (M. Cartarescu)

Noiembrie si ploua si te iubesc

Astazi a plouat pt prima data tare atat in Timisoara cat si in Arad. Dar tot astazi a fost si prima zi in care am putut sa dardai de frig, sa sar si sa ma zbengui, iar stropii de ploaie sa incerce sa imi manjeasca machiajul.

In sfarsit ma simt eliberata de povara si de tot. Astazi am putut sa inot in bascheti, sa-mi simt degetele invadate, in caldura obisnuita de raceala apei, in loc de uscat si individualist, in umezeala si let`s share everything.



A fost un sentiment retrait de cand bateam mingea pe maidan, de cand fugeam pe malul Muresului si jucam mata scunsa cu vecinii de la bloc. Doar atunci era lumea mea. Pe nimeni nu interesa ca ai Converse sau Adidas, ca ai pants de la Nike sau din Piata Mica. Atunci ceream 5 mii sa ne luam seminte si dupa ce le scuimpam cojile care mai de care, ne puneam frumusel sa maturam cu cate`o matura luata din garaj de la tata....Atunci nu stateam cu fundul pe banca. Atunci doar pe spatar stateam, ca eram mai trendy sa stam cu picioarele pe sezut.

Asa si astazi. Astazi am mers la Balul Bobocilor de la vechiul meu liceu. Mi`am adus aminte de cum eram eu si chiar a fost super touchable sa o iau in brate pe profa de Chimie. Am pornit si eu candva de acolo. Candva vizitam teatru pt ca eram o neinteleasa, iubeam arta si muream sa stau in fata unui tablou ore in sir, muream cand vedeam cum se joaca o piesa de teatru...orice insemna arta...era my pleasure, dar stau si ma intreb oare cati dintre cei din jurul meu de acum stiu asta? Oare cati in afara de Dami si Moony stiu cate piese de teatru si cate expozitii am vazut la Galeria Delta? hmm...None.

Am mers cu tramvaiul. Am renuntat la taxi, am mers prin ploaie, prin frig si am simtit cu apa curge siroaie pe fata, parul era deja doar o ulita cu niste santuri si incerca sa se obisnuiasca....Am asteptat trenuletul...cand am putut observa ceva ce m`a marcat. Cum ploua sus la inaltime, cum ploua pe Catedrala Catolica...pe jos e apa...strazile sunt invadate de apa...oamenii se ineaca, mor...cedeaza...dar ingerii si sticla din cupola...rezista...e vant, e frutuna mare, e vijelie, iar din catedrala se rasfrange o lumina calda si linistita.
E furtuna in jurul tau mereu, depinde de tine ce alegi. Sa lupti la inaltime, sa te loveasca cu putere, dar tu sa ramai acelasi copil sincer si bun pe dinauntru sau sa te ineci impreuna cu restul oamenilor care dau de o greutate.

Uneori cand ai multe de facut, nu ai timp si totusi nu exista decat perfectiune in minte, te legi de ceva. Eu astazi am fost eu. M`am simtit bine cu mine. Am sarit, am cantat, am scris ganduri frumoase celor dragi, am plans de dor si am iubit, si toate in ploaia rece, dar in caldura oamenilor care imi sunt prieteni si imi sunt mereu alaturi.

Sa definesc prietenia? Prieten e cel care te ridica, cel care e mereu langa tine, cel care iti zambeste desi tu spui o tampenie, desi tu nu esti in stare sa ridici capul din pamant pt ca esti prea jos, cel care mereu te sustine, cel care iti spune verde in fata si pe urma te strange in brate si te ajuta sa te ridici, cel care atunci cand ai nevoie de el nu trebuie sa il suni, nu trebuie sa il anunti ca nu esti bine, e cel care rade cu tine si te cunoaste, stie cand iti e bine si cand iti e rau, stie cum esti tu cu adevarat si nu iti va scoate niciodata ochii desi tu ai visat fluturi si carari de munte.
Am o groaza de prieteni peste tot pe unde merg, dar prietenii mei din copilarie si din liceu nu ii intrece nimeni. Proverbul..."niciodata sa nu spui niciodata" si vb stravechi...intr`o iubire nu te baga niciodata, pt ca vei iesi prost...ei se cearta, ei se impaca.

Ma bucur ca a fost sa fie asa. Ma bucur ca stropii de ploaie ne`au adus impreuna. Imi era dor de tine, desi nici acum nu pot sa inteleg cum a gandit Dumnezeu. "A fost odata un vis frumos..cu un baiat si`o fata...", un cantec ascultat impreuna la munte admirand Ariesul, pe o buturuga de copac, cand am incercat sa fim "oameni mari".

Niciodata nu spune niciodata. Am crescut si am lasat impresiile de pitzi si de macho undeva in Slavici, la Timisoara am luat doar omul matur si intelegerea, compromisul si buna dispozitie. Rotile le lasam sa arda in foc, aruncate undeva in spatele casei. Nu avem nevoie de ele, nu avem nevoie de suparare sau de praful din trecut. Diamantul e din carbon...dar multi sunt carbuni fara valoare.....


Imi era dor sa zambesc si sa topai cum am facut`o astazi. Imi era dor sa fim doar noi, the last one.

The dream of the dolphin

Ma uit la toate pozele pe care le am acum...fiecare dintre ele a fost atunci o fericire...acum sunt doar aduceri aminte si incercari de reamintire.

Momente in care am zambit, in care am simtit ca frica ne e sora, moments...everybody has someting special, our work is to discover tht something.

share...love...enjoy...happyness..

Zilele trecute am primit urmatorul e-mail, de la o colega de la trainingul de la Oradea. enjoy it!

"Într-o zi, un ţăran se prezentă la poarta unei mănăstiri şi bătu puternic. Când călugărul de la poartă îi deschise greaua uşă de stejar, ţăranul îi arătă, surâzând, un splendid ciorchin de struguri.
"Frate portar", spuse ţăranul, "ştii la cine vreau să dăruiesc acest ciorchin care este cel mai frumos din viţa mea?"

"Poate stareţului sau unuia dintre părinţii mănăstirii".

"Nu. Ţie!"

"Mie?". Fratele portar se roşi tot de bucurie. "Vrei să mi-l dai chiar mie?"

"Sigur, deoarece m-ai tratat tot timpul cu prietenie şi m-ai ajutat atunci când te-am rugat. Vreau ca acest ciorchin de struguri să te facă bucuros şi pe tine." Bucuria simplă şi pură care se citea pe chipul călugărului de la poartă îl ilumină şi pe el.

Călugărul de la poartă puse ciorchinele de struguri la vedere şi îl privi toata dimineaţa. Era cu adevărat un ciorchine splendid. La un moment dat îi veni o idee. De ce nu ar duce acest ciochine stareţului pentru a-i face şi lui o bucurie?

Luă ciochinele şi îl duse stareţului.

Stareţul a fost cu adevărat fericit. Dar îşi aduse aminte că era în mănăstire un bătrân călugăr bolnav şi se gândi: "O să-i duc lui ciochinele, astfel se va alina un pic." Astfel ciochinele de struguri a fost dăruit din nou. Dar nu rămăsese prea multă vreme în chilia călugărului bolnav. Acesta se gândi de fapt că ciochinele i-ar fi provocat o bucurie călugărului de la bucătărie, care îşi petrecea zilele transpirând în jurul sobelor, şi îl trimise acestuia. Dar călugărul bucătar îl dădu călugărului care se ocupa de biserică (pentru a-i face o mică bucurie şi lui), acesta îl duse la cel mai tânăr călugăr din mănăstire, care îl duse la un altul, care se gândi că ar fi bine să îl ducă la un altul. Până când, de la un călugăr la alt călugăr, ciochinele de struguri s-a întors la călugărul de la poartă (pentru a-i face o mică bucurie). Astfel a fost închis cercul. Un cerc al bucuriei.



Nu aştepta să înceapă altcineva. Este rândul tău, astăzi, să începi un cerc al bucuriei. Adesea este nevoie de o scânteie mică mică pentru a face să explodeze o încărcătură enormă. Ajunge o scânteie de bunătate şi lumea va începe să se schimbe. Iubirea este unicul tezaur care se multiplică prin diviziune: este unicul dar care creşte atunci când se sustrage. Este unica acţiune în care cu cât se cheltuie mai mult cu atât se câştigă; dăruieşte-o, arunc-o cât colo, împrăşti-o în cele patru zări, goleşte-ţi buzunarele, scutură coşul, răstoarnă paharul şi mâine vei avea mai mult decât înainte. "(Nenu Cami)

things we thinking about

Once you'we seen massive you can never look away....
Biletele de dragoste tulbura visele...

Nicolae Iorga

In acesta lume saraca si urata,toti cersim cate ceva.Stam la colturile strazii cu sufletul facut caus si cersim dupa putina omenie,dupa putina dragoste.Dar cel mai adesea sufletul se ususca sub privirile celor prea grabiti si prea ocupati in mijlocul carora ne ducem zilele.Pentru ca...cel care nu va da,nu va primi niciodata