Mai tarziu cu vestile in Costinesti, dar totusi am aflat astazi de moartea tragica a dragei noastre colege si bobocite
Simona Haragos.
Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca!
Chiar am ramas fara cuvinte si oricum acestea in astfel de momente ar fi de prisos!
duminică, 26 iulie 2009
duminică, 28 iunie 2009
Time to say goodbye
Stii melodia aceea cu "Bye`bye Miss American Pie, drove my Chevy to the levee but the levee was dry and good old boys were drinkin' whiskey and rye, singing this'll be the day that I die"? Asa si eu, i'm finding how music can save my mortal soul si cum poti sa fi alone in the big jungle.
Acum ceva timp imi doream sa vad cum e un concert a unui artist de afara, ehh si dupa inca cateva incercari, am reusit exact cand am fost convinsa ca asta vreau si am reusit singura, ceea ce a fost cel mai important. I don`t need a man make it happend, I get off being free, I don't need a man to make me feel good, I get off doing my thing, asa si eu. We are human but we are dancers too.
Imi e dor de prietenii mei de acolo, initial nu vroiam sa le spun nimic de sosirea mea, vroiam sa ma pierd prin orasul acela mare, sa stau si sa cutreier strazile, sa urmaresc pe harta cu degetul si sa nu inteleg nimic din ce se intampla in jur. Sa las oamenii si intamplarile sa ma fascineze, sa ii vad cum se uita ciudat si cum comenteaza asupra faptului ca sunt asa de mirata si interesata de tot. Suna ciudat si poate chiar copilaresc, dar imi e dor de perioada in care nu stiam mai pe nimeni si in care mergeam in unele locuri straine doar eu cu mine. Asa ca desi voi avea de pove multe cu Razvi si Noemi,voi avea timp si sa buchisesc "satul" si sa ma pierd ca in anul I prin urbe, sa vad nume strazi atat de cunoscute si infinit de lungi, sa merg sa ma zbengui la concert si sa nu cunosc pe nimeni, sa stau cu oameni legati de mine doar prin muzica care o asculta, si atat de necunoscuti.
E frica mea de cand am inceput facultatea, dorinta si teama de esec combinate. Acum pot sa vad daca imi pot infrunta provocarea. Oare voi putea spune anul acesta ca mi`am facut toate mofturile si dorintele si ca am incercat tot ce mi`a trecut prin minte? Sper sa pot reveni saptamana viitoare zambitoare si sa spun I did it! De acum nu mai exista nimic ce sa nu-l fi incercat sau dorit si sa nu il am. Cred ca de aceea este asa de interesant pt mine si asa de i need to do this, pt ca e ultimul meu moft, e un moft mare de tot si acum am sansa sa traiesc de capul meu, fara sa fie cineva langa mine, iar daca chiar se intampla ceva, ii am pe prietenii mei acolo ca sa ma ajute.
Imi doresc sa izbutesc singura prin jungla si sa ma intorc victorioasa cu inca un oras invatat. :D Am harta strazilor, si totusi incep sa am emotii...
Festivalule here i come :D:D:D:D:D
Acum ceva timp imi doream sa vad cum e un concert a unui artist de afara, ehh si dupa inca cateva incercari, am reusit exact cand am fost convinsa ca asta vreau si am reusit singura, ceea ce a fost cel mai important. I don`t need a man make it happend, I get off being free, I don't need a man to make me feel good, I get off doing my thing, asa si eu. We are human but we are dancers too.
Imi e dor de prietenii mei de acolo, initial nu vroiam sa le spun nimic de sosirea mea, vroiam sa ma pierd prin orasul acela mare, sa stau si sa cutreier strazile, sa urmaresc pe harta cu degetul si sa nu inteleg nimic din ce se intampla in jur. Sa las oamenii si intamplarile sa ma fascineze, sa ii vad cum se uita ciudat si cum comenteaza asupra faptului ca sunt asa de mirata si interesata de tot. Suna ciudat si poate chiar copilaresc, dar imi e dor de perioada in care nu stiam mai pe nimeni si in care mergeam in unele locuri straine doar eu cu mine. Asa ca desi voi avea de pove multe cu Razvi si Noemi,voi avea timp si sa buchisesc "satul" si sa ma pierd ca in anul I prin urbe, sa vad nume strazi atat de cunoscute si infinit de lungi, sa merg sa ma zbengui la concert si sa nu cunosc pe nimeni, sa stau cu oameni legati de mine doar prin muzica care o asculta, si atat de necunoscuti.
E frica mea de cand am inceput facultatea, dorinta si teama de esec combinate. Acum pot sa vad daca imi pot infrunta provocarea. Oare voi putea spune anul acesta ca mi`am facut toate mofturile si dorintele si ca am incercat tot ce mi`a trecut prin minte? Sper sa pot reveni saptamana viitoare zambitoare si sa spun I did it! De acum nu mai exista nimic ce sa nu-l fi incercat sau dorit si sa nu il am. Cred ca de aceea este asa de interesant pt mine si asa de i need to do this, pt ca e ultimul meu moft, e un moft mare de tot si acum am sansa sa traiesc de capul meu, fara sa fie cineva langa mine, iar daca chiar se intampla ceva, ii am pe prietenii mei acolo ca sa ma ajute.
Imi doresc sa izbutesc singura prin jungla si sa ma intorc victorioasa cu inca un oras invatat. :D Am harta strazilor, si totusi incep sa am emotii...
Festivalule here i come :D:D:D:D:D
luni, 22 iunie 2009
joi, 18 iunie 2009
Pariul lui Pascal
Pariul lui Pascal sună cam aşa:
Dacă crezi în Dumnezeu şi el există, te duci în Rai.
Dacă crezi în Dumnezeu, dar el nu există, nu pierzi nimic.
Dacă nu crezi în Dumnezeu, dar el există, te duci în Iad.
Dacă nu crezi în Dumnezeu şi chiar nu există, într-adevăr ai avut dreptate, dar eşti tot în situaţia celui care a crezut.
În concluzie: mai bine crezi şi rişti să câştigi totul decât să nu crezi şi să rişti să pierzi totul.
Dacă crezi în Dumnezeu şi el există, te duci în Rai.
Dacă crezi în Dumnezeu, dar el nu există, nu pierzi nimic.
Dacă nu crezi în Dumnezeu, dar el există, te duci în Iad.
Dacă nu crezi în Dumnezeu şi chiar nu există, într-adevăr ai avut dreptate, dar eşti tot în situaţia celui care a crezut.
În concluzie: mai bine crezi şi rişti să câştigi totul decât să nu crezi şi să rişti să pierzi totul.
miercuri, 17 iunie 2009
Ati fost candva...
Arad 17 Iunie 2009
Rinichii isi fac de cap si ma avertizeaza ca vara nu se doarme descoperit, ci se foloseste patura pt a inveli spatele si nu pt a o face turban si a o tine pe cap in ideea ca imi va tine de umbra si lumina soarelui va pali cand da de ea.
E exact momentul in care ma bucur ca pot sa imi implinesc orice vis. Inainte mereu ma bazam pe sprijinul celor din jurul meu, pt un sfat, o vb buna, acum pot sa le fac singura. Nu am nevoie de ajutor. Da! Sunt orgolioasa, dar daca am nevoie cu adevarat intreb si cer, cam rar si cu inima stransa, dar o fac.
Acum e ziua in care stau si ma gandesc la ce am facut bine si ce nu, la oamenii care s`au perindat de`a lungul anului in jurul meu, unii au fost aceiasi, alti s`au schimbat. Asa cum au venit, asa au si plecat, unii mai repede, altii mai tarziu. Prea putini sunt sinceri si obiectivi, multi apar cand au nevoie de ajutor, dupa, devin prea ocupati. Altii uita sa spuna un "Multumesc" sau o fac, dupa ce li se aduce aminte. Dar asa sunt oamenii, buni si rai, ei trebuie luati ca o entitate fiecare.
Nu am obiceiul sa dau nume, dar de data asta voi face mici aluzii a celor care s`au perindat prin vazduhul meu...O prietenie facuta la inceput de drum in viata de student, acum e doar amicitia intretinuta de amintirea vremurilor trecute si de bunul simt. ; Un om candva plangea si sustinea ca viata nu e dreapta. Vroia doar sa iubeasca si sa fie iubit. A cautat mult, iar pana la urma si`a gasit jumatatea. De la ea am invatat ce inseamna sa te daruiesti cu adevarat cand vine vb de dragoste.; Un altul, a fost langa mine cand mi`a fost cel mai greu. A fost omul care m`a sprijin si m`a ajutat sa ma ridic cand totul parea un cosmar. A fost acolo cand eu aveam pretentii si asteptari de la cei pe care i`am sustinut si ajutat, dar ei au fost oameni si mi`au intors spatele. Cand i`am dat importanta cuvenita si i`am oferit un loc de cinste, a devenit si el om.; La inceput nu o cunosteam decat din vorbe, mai apoi am avut ocazia sa stau mai mult de vorba cu ea. Mi`a fost alaturi cand treceam prin deziluzia iubirii. Timpul a trecut, iar ajutorul i`a fost intors, cunoscandu-si o noua fata si reinventandu-se pe ea si relatia ei, dar unui om nu ii poti cere sa se imparta in zeci de parti.
Prea putini prieteni au ramas neschimbati si cu aceleasi principii si viziuni, desi vara e altfel la Timisoara, desi vremurile sunt diferite, ei au fost si sper sa ramana cat mai mult. Tocmai mi`au demonstrat ca nu e nevoie sa vb zilnic cu un om, ci sa`ti impartasesti bucuria si necazul cu un prieten.
Au fost, au trecut, trebuie luati ca oameni, cu calitatile si defectele lor. Nu trebuie judecati, trebuie respectati pt ce fac, pt ce gandesc. Dar voi din prieteni ati devenit oameni...
O zi insorita sa aveti!
Fiinta omeneasca de cand se naste va fi mereu singura. Indiferenta glaciala e cea mai frumoasa si sanatoasa modalitate de a trai in aceasta societate.
it`s now all gone!
Rinichii isi fac de cap si ma avertizeaza ca vara nu se doarme descoperit, ci se foloseste patura pt a inveli spatele si nu pt a o face turban si a o tine pe cap in ideea ca imi va tine de umbra si lumina soarelui va pali cand da de ea.
E exact momentul in care ma bucur ca pot sa imi implinesc orice vis. Inainte mereu ma bazam pe sprijinul celor din jurul meu, pt un sfat, o vb buna, acum pot sa le fac singura. Nu am nevoie de ajutor. Da! Sunt orgolioasa, dar daca am nevoie cu adevarat intreb si cer, cam rar si cu inima stransa, dar o fac.
Acum e ziua in care stau si ma gandesc la ce am facut bine si ce nu, la oamenii care s`au perindat de`a lungul anului in jurul meu, unii au fost aceiasi, alti s`au schimbat. Asa cum au venit, asa au si plecat, unii mai repede, altii mai tarziu. Prea putini sunt sinceri si obiectivi, multi apar cand au nevoie de ajutor, dupa, devin prea ocupati. Altii uita sa spuna un "Multumesc" sau o fac, dupa ce li se aduce aminte. Dar asa sunt oamenii, buni si rai, ei trebuie luati ca o entitate fiecare.
Nu am obiceiul sa dau nume, dar de data asta voi face mici aluzii a celor care s`au perindat prin vazduhul meu...O prietenie facuta la inceput de drum in viata de student, acum e doar amicitia intretinuta de amintirea vremurilor trecute si de bunul simt. ; Un om candva plangea si sustinea ca viata nu e dreapta. Vroia doar sa iubeasca si sa fie iubit. A cautat mult, iar pana la urma si`a gasit jumatatea. De la ea am invatat ce inseamna sa te daruiesti cu adevarat cand vine vb de dragoste.; Un altul, a fost langa mine cand mi`a fost cel mai greu. A fost omul care m`a sprijin si m`a ajutat sa ma ridic cand totul parea un cosmar. A fost acolo cand eu aveam pretentii si asteptari de la cei pe care i`am sustinut si ajutat, dar ei au fost oameni si mi`au intors spatele. Cand i`am dat importanta cuvenita si i`am oferit un loc de cinste, a devenit si el om.; La inceput nu o cunosteam decat din vorbe, mai apoi am avut ocazia sa stau mai mult de vorba cu ea. Mi`a fost alaturi cand treceam prin deziluzia iubirii. Timpul a trecut, iar ajutorul i`a fost intors, cunoscandu-si o noua fata si reinventandu-se pe ea si relatia ei, dar unui om nu ii poti cere sa se imparta in zeci de parti.
Prea putini prieteni au ramas neschimbati si cu aceleasi principii si viziuni, desi vara e altfel la Timisoara, desi vremurile sunt diferite, ei au fost si sper sa ramana cat mai mult. Tocmai mi`au demonstrat ca nu e nevoie sa vb zilnic cu un om, ci sa`ti impartasesti bucuria si necazul cu un prieten.
Au fost, au trecut, trebuie luati ca oameni, cu calitatile si defectele lor. Nu trebuie judecati, trebuie respectati pt ce fac, pt ce gandesc. Dar voi din prieteni ati devenit oameni...
O zi insorita sa aveti!
Fiinta omeneasca de cand se naste va fi mereu singura. Indiferenta glaciala e cea mai frumoasa si sanatoasa modalitate de a trai in aceasta societate.
it`s now all gone!
marți, 16 iunie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
