Frica si omu

Fac bine!

Tu iti dai seama ce ar face oamenii fara frica si cum s`ar comporta ei stiind ca sunt de neinvinsi? Ba ar fi foarte aiurea, da ii necesar. No asa si eu vara asta, ca de aia nici nu m`am pus sa scriu si sa povestesc cate in luna si stele.

Si daca e vb de frica hai ca mi le`am infruntat pe toate vara asta si cand am crezut ca nu voi mai face fata la ceva, tocmai mi`am demonstrat ca pot multe, uneori e constructiv alteori te poate speria de capacitatea ta de a te depasi.

Asa si zilele acestea, morti, carari si stanci abrupte, oboseala si atentie duse la extrem, socializare, amabilitate si deschidere chiar atunci cand problemele tale stau sa dea in flacara, si tu sa trebuiasca sa fii chill cu tata lumea.

Da` asta`i alta poveste si acum altul da din coate cu GSP si plictisul, doar nu`i laptopul meu s`apai la mai mare.

E ciudat cum un om se poate schimba in doar cativa ani. Mai ieri plecam din Arad cu gandul ca voi descoperi adevarata viata in Tm, ca toata lumea va fi doar a mea. A fost si momentul Tm, a fost si momentul Cj si B...au trecut toate si dorul m`a impins la Arad si la casuta din povesti :D

My dear home is the best place on earth, my bed, my stuff, all around are mine, dar problema mare e ca aseara am iesit si eu ca tot omul sa ma hidratez, vb Elenei, sa mai spun un salut si sa ingan ceva triluri. Surpriza mare! Unde sa faci toate astea? Pe strazi plini de pusti de liceu cu frizuri deocheate si mega gelati, cu niste outfituri de sa mori nu alta...si totusi magazinele din arad sunt asa de kitch, peste tot haine de la Dragonul Rosu din Bucuresti

One breath in Arad City

Am ajuns de aseara in Arad si ma simt bineeeeeeeeeeeeee........... Am facut o pauza cu ceea ce a insemnat lumea virtuala, doar cate un mail verificat la o saptamana ca sa nu pierd contactul cu intreaga lume, dar in rest....mare, soare, munte, party all the night...

Sa incep frumusel cu plecarea la Cluj si la Becleanul pe Somes, unde mi`am cunoscut, in sfarsit, rudele toate din partea lu` tata. Am vazut unde s`a nascut si crescut pana sa ajunga in Arad. Am cunoscut din finii si finele bunicii, ce mai? Cu viteza inainte spre arborele genealogic.

After that...nebunia spre mare. Cu doua ore inainte de mare, nu aveam bagajul facut, mama deja incepea cu palpitatii ca nu prind trenul ca bla bla bla...evident nu tu bilet dar si dorinta mare de a lua cuseta :D Am ajuns trenul, evident, si sa mai spuna lumea ca eu pierd trenuri, foarte rar[doar ieri am pierdut 2 si era sa il pierd si pe al 3`lea, scuza: aveam bagajul prea greu si eram prea departe de gara] si am cunoscut 2 tipe foarte tari, una de 36 si alta de 19. Deci imediat am inceput sa tacatacataca si in scurt timp fixativul meu Garnier, prost al dracului de prost pt par, dar minunat pt agatat tipi, si`a facut treaba. Tot drumul l`am povestit cu doi studenti din Arad, si cum drumul pana la Costinesti e lung rau...macar ca ne`am distrat putin. Cel mai tare a fost pt Cata, ca ea plecand in 2 Mai nu a trebuit sa isi manance nervii cu ei, dar nu a fost stres, gradina domnului e plina de oameni si de nebuni, au avut loc si ei printre noi.
Mare, mare, dulce soare. Mi`am cunoscut si eu colegii de serie, si in prima seara evident am iesit sa ne cunoastem toti mai bine. Imagineaza`ti doi baieti si 8 fete. Si acum ii admir pe Nicu si Alex ca au rezistat cu noi, intr`un fel e de inteles, aveau prima camera de pe hol, fetele urmau dupa, cand simteau ca nu mai au cum sa suporte atata asteptat si vapori de parfum, plecau linistiti fara ca cineva sa le observe lipsa, asta pana cand se facea efectiv plecarea :D
Ne`am bronzat, ne`am prostit, ne`am plimbat, am dansat in plin miez de noapte pe plaja, am inchis in aceeasi noapte 3 cluburi si noi tot mai aveam chef de distractie, am trait viata aceea fara griji...

A urmat muntele, un drum spre Sibiu cu nebunii din OSE si OCSE, promit ca nu uit de fetele de la ASF, doar ca ele erau cele mai normale si ok, in schimb politehnistii din UPB si`au facut de cap asa cum ma avertizasera dinainte. Noapte lunga, cu pozitii ciudate ale picioarelor si corpuri incovoiate, Alex stie cel mai bine ;))))Cel mai cute din toata povestea cu Summer`ul a fost trezirea organizatorilor din Saliste. :D:D:D:D God damn i loved that thing :D Si pe urma ce s`a intamplat? Party, party, party. In fiecare seara cu alte limite si alte incercari, cu alte chestii noi si alte bitches bitch.

Dar cum am ajuns doar de ieri si fac pe somnambula prin Arad, zbor sa imi indeplinesc visul de azi noapte sa mananc harbuz[pepene verde] ca altfel nu se mai poate.
Btw, unii se hidrateaza cu apa, altii cu bere, altii cu alte alcooale, fiecare cu ce mai poate dupa un asemenea summer.

Urmeaza BM? Acolo seriozitatea si disciplina se stie ca va fi impusa.....but we can try right?

Dumnezeu sa te ierte Simona!

Mai tarziu cu vestile in Costinesti, dar totusi am aflat astazi de moartea tragica a dragei noastre colege si bobocite
Simona Haragos.
Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca!
Chiar am ramas fara cuvinte si oricum acestea in astfel de momente ar fi de prisos!

Time to say goodbye

Stii melodia aceea cu "Bye`bye Miss American Pie, drove my Chevy to the levee but the levee was dry and good old boys were drinkin' whiskey and rye, singing this'll be the day that I die"? Asa si eu, i'm finding how music can save my mortal soul si cum poti sa fi alone in the big jungle.

Acum ceva timp imi doream sa vad cum e un concert a unui artist de afara, ehh si dupa inca cateva incercari, am reusit exact cand am fost convinsa ca asta vreau si am reusit singura, ceea ce a fost cel mai important. I don`t need a man make it happend, I get off being free, I don't need a man to make me feel good, I get off doing my thing, asa si eu. We are human but we are dancers too.

Imi e dor de prietenii mei de acolo, initial nu vroiam sa le spun nimic de sosirea mea, vroiam sa ma pierd prin orasul acela mare, sa stau si sa cutreier strazile, sa urmaresc pe harta cu degetul si sa nu inteleg nimic din ce se intampla in jur. Sa las oamenii si intamplarile sa ma fascineze, sa ii vad cum se uita ciudat si cum comenteaza asupra faptului ca sunt asa de mirata si interesata de tot. Suna ciudat si poate chiar copilaresc, dar imi e dor de perioada in care nu stiam mai pe nimeni si in care mergeam in unele locuri straine doar eu cu mine. Asa ca desi voi avea de pove multe cu Razvi si Noemi,voi avea timp si sa buchisesc "satul" si sa ma pierd ca in anul I prin urbe, sa vad nume strazi atat de cunoscute si infinit de lungi, sa merg sa ma zbengui la concert si sa nu cunosc pe nimeni, sa stau cu oameni legati de mine doar prin muzica care o asculta, si atat de necunoscuti.

E frica mea de cand am inceput facultatea, dorinta si teama de esec combinate. Acum pot sa vad daca imi pot infrunta provocarea. Oare voi putea spune anul acesta ca mi`am facut toate mofturile si dorintele si ca am incercat tot ce mi`a trecut prin minte? Sper sa pot reveni saptamana viitoare zambitoare si sa spun I did it! De acum nu mai exista nimic ce sa nu-l fi incercat sau dorit si sa nu il am. Cred ca de aceea este asa de interesant pt mine si asa de i need to do this, pt ca e ultimul meu moft, e un moft mare de tot si acum am sansa sa traiesc de capul meu, fara sa fie cineva langa mine, iar daca chiar se intampla ceva, ii am pe prietenii mei acolo ca sa ma ajute.

Imi doresc sa izbutesc singura prin jungla si sa ma intorc victorioasa cu inca un oras invatat. :D Am harta strazilor, si totusi incep sa am emotii...

Festivalule here i come :D:D:D:D:D

Back in Timi, back to fun and parties >:D<:*:*:*:*

Pariul lui Pascal

Pariul lui Pascal sună cam aşa:
Dacă crezi în Dumnezeu şi el există, te duci în Rai.
Dacă crezi în Dumnezeu, dar el nu există, nu pierzi nimic.
Dacă nu crezi în Dumnezeu, dar el există, te duci în Iad.
Dacă nu crezi în Dumnezeu şi chiar nu există, într-adevăr ai avut dreptate, dar eşti tot în situaţia celui care a crezut.
În concluzie: mai bine crezi şi rişti să câştigi totul decât să nu crezi şi să rişti să pierzi totul.