Exista doua tipuri de oameni, oameni care daruiesc si oameni care cer. Evident ei se completeaza reciproc. Dar ce se intampla cand amandoi sunt oameni care cer?

Va spun eu, o data cu experienta, oamenii ajung sa faca compromisuri. Unii mai multe si mai mari, altii deloc. Cand se intalnesc, o perioada totul este bine si frumos, pe urma incep sa existe diferite frustrari.

Un om de dragul celui de langa el, va face cat ii va sta in putinta sa il vada fericit. Cand oamenii sunt egocentrici, ei nu vad nevoile celorlalti. Nu vad cand tanjeste dupa o vorba buna, un telefon sau un mesaj. Daca ii rogi ceva, vor face contrariul, dar doua persoane cu personalitati, ajung sa cedeze si sa se stinga usor, dar sigur.

Nu intotdeaua oamenii dau, dar ei cer, cer intelegere.

Heaven and Hell

Heaven is where the police are British, the chefs Italian, the mechanics German, the lovers French, and it is all organizes by the Swiss.

Hell is where the police are German, the chefs British, the mechanics French, the lovers Swiss, and it is all organized by Italians.

Vacanta mare

Cand eram in clasele mici, mereu mi se parea un chin sa traiesc in Arad. nu destul imi vedeam colegii un an de zile, dar tot cu ei ieseam si la sucuri si pe strand. Chiar daca era vacanta, aceasta mi-o petreceam tot cu aceiasi oameni, mai putin ca nu aveam teme, de invatat si un program stabilit. Aici programul era: dimineata joaca, pranz somn si seara pana noaptea tarziu din nou joaca.

Acum dupa cativa ani buni de cand am plecat din oras, totul s-a schimbat. Acum parca pot sa traiesc adevarata vacanta de vara. Vacanta aia scurta, in care toata ziua o petreci in oras, incercand sa iti aduci aminte de ce era inainte si sa te pui in tema cu ce este nou. Acum abia astepti sa vina vacanta de vara sau de iarna si sa iesi cu vechii tai prieteni; fosti iubiti, pe cand iubirea era cu adevarat sincera si ca o joaca de copii; cu profesori, care mai ieri te mustrau ca nu ai retinut sau invatat; cu acei colegi de care mai ieri vroiai sa scapi de ei, pentru ca mereu erati nedespartiti, deja erati ca si fratii.

Si vacanta aceasta nu a fost mai prejos. Se intampla candva sa scriu despre o banca si doi oameni necunoscuti care se saluta, isi zambesc si pornesc fiecare pe drumuri diferite. Se pare ca o data la 2 ani aceasta secventa este constanta. Totusi au trecut 2 ani ca sa putem povesti si sa ne cuprindem in brate. De data aceasta usa de intrare a unui pub, a fost cu adevarat o noua intrare si inceput.

Mi-e dor de fiecare dintre voi, in parte, de prietenii din liceu, cu care stateam si radeam si eram exact asa cum simteam, pana la toti cunoscutii din "Moise" si "EGB" care mi-ati colorat viata.

O palma candva, a fost un pas inainte pentru amandoi, o imbatisare acum, este o lacrima pe obraz si un dor nespus de mare de vremurile apuse.

Iubim mereu, oameni buni si rai; ne imprietenim cu tot felul de fiinte, umane, animale, cu trecerea vremii, orice suparare e vazuta ca o experienta si ca o copilarie si e motiv de zambet.


Ma bucur ca m-am intalnit cu oamenii speciali mie Sambata, iar intalnirea de Vineri a fost gura de oxigen si incredere de care aveam disperata nevoie in sufocarea mea.

7 l-a mancat pe 9

6 is afraid of 7, because 7 ate 9. Acesta e motivul pentru care voi avea activat de acum offline mode. Deja se pierde semnalul, sinapsele nu mai pot functi.....

"Gorban, te iubesc. Lámour, lámour, lámour"

Puburile nu sunt chiar pustii

Stam si povestim pe o banca, langa Mures, depanam amintiri, ne contrariem pe tehnologia telefoanelor mobile, admiram papagalii orasului, stam mai retrasi ca sa nu fim noi insine subiectul de discutie a plimbaretilor. In aerul cald de vara musteste starea de bine si energia verii. Toate acestea pana la primirea unor telefoane cu vesti tragice de departe.
Trecem peste amintirile frumoase a oamenilor care mai ieri au fost langa noi si pornim agale, precum niste gaste si gascani spre locul de promenada al orasului. Ne oprim sa ne astamparam gatlejul, cu permisiunea ospatarilor de a infuleca "Papa bunul" de dupa colt. Si cum orasul e mic, lumea se cunoaste, ajungem sa ne abatem noi din drumul spre locul de odihna doar pt a-si astampara si ei setea.
Si cum suntem tineri, chef de viata avem suficient, veselia este la locul ei, nu ne-a displacut sa fim showul de televiuziune a parcului de peste drum si mai ales pt oamenii din el.
Ieri seara am dat putina culoare si rasete colorate celor din Piata Avram Iancu.

Sa baleam

Am observat ca de fiecare data cand se nimereste sa fiu suferinda de ceva, sa mi se arate cat de repede imbatranesc ma apuca inspiratia.

De pe acum o sa te anunt ca va fi un cocktail postarea aceasta:
1. am observat ieri cand eram cu prietena mea Lore, in parculetul de langa Judeteanul din Arad, o catelusa frumoasa, neagra, draguta fc, care era tot dupa noi. S-a pus sa caute de mancare, si desi se vedea pe ea ce slabuta era, s-a pus sa se joace cu un alt catel, vagabond si el. Dilema e "Cum sa mori de foame si sa te pui a te joci?"
2. desi imi facea placere sa povestesc cu lumea si sa prind miezul problemei, am ajuns sa nu accept decat oamenii apropiati, si uneori nici cu ei nu prea imi vine sa vb. S-a intors lumea pe dos.
3. am facut otita externa bilaterala. Asta inseamna o noua tura de autism pe anul asta. Macar ma simt in lumea mea.
4. am inceput sa reiau legatura cu prieteni vechi si dragi. E foarte dragut sa rememorezi clipe alaturi de oameni ce ti-au fost alaturi cand ti-a fost greu.
5. am incercat sa las unele puncte negre ale oamenilor si sa ii iau ca atare, frumosi, ca orice creatie a lui Dumnezeu, cu un anumit scop bine definit.
6. am pus punct la multe taraganeli si incertitudini.
7. am incercat sa am incredere in prietenii si apropiatii mei, dar foarte putini care nu m-au dezamagit. Am incercat din nou, m-am entuziasmat si am fost bucuroasa ca sunt acolo, dar m-au dezamagit si mai tare. Acum sunt fara griji si asteptari. A fost...
8. Imi doresc sa imi schimb specializarea, sper sa reusesc asta, daca nu va fi cu putinta, inseamna ca e un semn si trebuie sa il iau ca atare.
9. Ma bucur de vacanta, sunt cu o noapte inainte de Bucura si de Retezat. In sfarsit plec pe munte, fara sa fie un om cu fire adolescentina langa mine.

Mi-a fost dor sa fiu libera si sa simt lucrurile esentiale ale vietii.

Sa ii dam incolo de AC, baieti, probleme sau organizatii.

Carpe diem~!

Cum sa fi paralizat pentru cateva zile?

Mereu am fost de principiul ceva important si mare se va intampla cand voi avea 23 de ani.
Mi-am scos prima masea, cea de minte, buna, si numai ce daduse coltul si a trebuit sa fiu zgariata, anesteziata si cu clestele in gura. M-am lasat de tigari si nu intentionez sa ma mai reapuc. Am reusit sa racesc de la o simpla inghetata. Am reusit sa imi iau cele mai grele examene, in ultimele prezentari, asa cum ii sade bine studentului de la Poli. Am reusit sa rezist 4 zile si 3 nopti cu cate 2 ore de somn pe noapte, cand un om nu poate rezista mai mult de 5 nopti fara somn pt ca i se afecteaza creierul.
Am avut de a face cu limite si stres si raceli si bolit, dar ceea ce ii dubios ca din cauza unui sezut incorect la masa si faptul ca nu am urmarit la microscop anumite chestii ce pareau "curate" am reusit sa ma trezesc cu spatele plin de durere si cu o zona frumoasa rosie inflamata si extrem de incomoda. De fiecare data cand fac un pas simt ca ceva ma tine de spate si nu ma lasa sa merg normal. Ca si cum as avea ceva crescut acolo si totusi totul e amortit si cand atingi, durerea incepe sa spintece carnea. Se pare ca am prevazut foarte bine aceasta perioada cu mult sange si foarte multa durere. E vb deja de 1 saptamana si 3 zile de cand ma simt ca la 70 de ani si inteleg batranii care sunt toti anchilozati. O sa fie interesant cand o sa incep sa imi revin...Sper sa fie curand altfel, o sa devin un calculatorist desavarsit in ceea ce priveste socializarea si comunicarea.

No o zi faina, sa aveti grija ce purtati si do not trust the clean of new products. Wash them before you think to wear.