Am inghitit un nod. Alegerile se dovedeau intotdeauna proaste?
-Mi-e dor de tine, am zis.
-Si mie mi-a fost. Dar nu-i problema, trece....
Ma bucur ca toti care au fost candva langa mine sunt fericiti si impliniti. Ma bucur ca i`am cunoscut si ca m`au cunoscut. Dar acum e timpul ca fiecare sa isi vada de drum.
luni, 1 noiembrie 2010
luni, 6 septembrie 2010
Exista doua tipuri de oameni, oameni care daruiesc si oameni care cer. Evident ei se completeaza reciproc. Dar ce se intampla cand amandoi sunt oameni care cer?
Va spun eu, o data cu experienta, oamenii ajung sa faca compromisuri. Unii mai multe si mai mari, altii deloc. Cand se intalnesc, o perioada totul este bine si frumos, pe urma incep sa existe diferite frustrari.
Un om de dragul celui de langa el, va face cat ii va sta in putinta sa il vada fericit. Cand oamenii sunt egocentrici, ei nu vad nevoile celorlalti. Nu vad cand tanjeste dupa o vorba buna, un telefon sau un mesaj. Daca ii rogi ceva, vor face contrariul, dar doua persoane cu personalitati, ajung sa cedeze si sa se stinga usor, dar sigur.
Nu intotdeaua oamenii dau, dar ei cer, cer intelegere.
Va spun eu, o data cu experienta, oamenii ajung sa faca compromisuri. Unii mai multe si mai mari, altii deloc. Cand se intalnesc, o perioada totul este bine si frumos, pe urma incep sa existe diferite frustrari.
Un om de dragul celui de langa el, va face cat ii va sta in putinta sa il vada fericit. Cand oamenii sunt egocentrici, ei nu vad nevoile celorlalti. Nu vad cand tanjeste dupa o vorba buna, un telefon sau un mesaj. Daca ii rogi ceva, vor face contrariul, dar doua persoane cu personalitati, ajung sa cedeze si sa se stinga usor, dar sigur.
Nu intotdeaua oamenii dau, dar ei cer, cer intelegere.
miercuri, 25 august 2010
Heaven and Hell
Heaven is where the police are British, the chefs Italian, the mechanics German, the lovers French, and it is all organizes by the Swiss.
Hell is where the police are German, the chefs British, the mechanics French, the lovers Swiss, and it is all organized by Italians.
Hell is where the police are German, the chefs British, the mechanics French, the lovers Swiss, and it is all organized by Italians.
Vacanta mare
Cand eram in clasele mici, mereu mi se parea un chin sa traiesc in Arad. nu destul imi vedeam colegii un an de zile, dar tot cu ei ieseam si la sucuri si pe strand. Chiar daca era vacanta, aceasta mi-o petreceam tot cu aceiasi oameni, mai putin ca nu aveam teme, de invatat si un program stabilit. Aici programul era: dimineata joaca, pranz somn si seara pana noaptea tarziu din nou joaca.
Acum dupa cativa ani buni de cand am plecat din oras, totul s-a schimbat. Acum parca pot sa traiesc adevarata vacanta de vara. Vacanta aia scurta, in care toata ziua o petreci in oras, incercand sa iti aduci aminte de ce era inainte si sa te pui in tema cu ce este nou. Acum abia astepti sa vina vacanta de vara sau de iarna si sa iesi cu vechii tai prieteni; fosti iubiti, pe cand iubirea era cu adevarat sincera si ca o joaca de copii; cu profesori, care mai ieri te mustrau ca nu ai retinut sau invatat; cu acei colegi de care mai ieri vroiai sa scapi de ei, pentru ca mereu erati nedespartiti, deja erati ca si fratii.
Si vacanta aceasta nu a fost mai prejos. Se intampla candva sa scriu despre o banca si doi oameni necunoscuti care se saluta, isi zambesc si pornesc fiecare pe drumuri diferite. Se pare ca o data la 2 ani aceasta secventa este constanta. Totusi au trecut 2 ani ca sa putem povesti si sa ne cuprindem in brate. De data aceasta usa de intrare a unui pub, a fost cu adevarat o noua intrare si inceput.
Mi-e dor de fiecare dintre voi, in parte, de prietenii din liceu, cu care stateam si radeam si eram exact asa cum simteam, pana la toti cunoscutii din "Moise" si "EGB" care mi-ati colorat viata.
O palma candva, a fost un pas inainte pentru amandoi, o imbatisare acum, este o lacrima pe obraz si un dor nespus de mare de vremurile apuse.
Iubim mereu, oameni buni si rai; ne imprietenim cu tot felul de fiinte, umane, animale, cu trecerea vremii, orice suparare e vazuta ca o experienta si ca o copilarie si e motiv de zambet.
Ma bucur ca m-am intalnit cu oamenii speciali mie Sambata, iar intalnirea de Vineri a fost gura de oxigen si incredere de care aveam disperata nevoie in sufocarea mea.
Acum dupa cativa ani buni de cand am plecat din oras, totul s-a schimbat. Acum parca pot sa traiesc adevarata vacanta de vara. Vacanta aia scurta, in care toata ziua o petreci in oras, incercand sa iti aduci aminte de ce era inainte si sa te pui in tema cu ce este nou. Acum abia astepti sa vina vacanta de vara sau de iarna si sa iesi cu vechii tai prieteni; fosti iubiti, pe cand iubirea era cu adevarat sincera si ca o joaca de copii; cu profesori, care mai ieri te mustrau ca nu ai retinut sau invatat; cu acei colegi de care mai ieri vroiai sa scapi de ei, pentru ca mereu erati nedespartiti, deja erati ca si fratii.
Si vacanta aceasta nu a fost mai prejos. Se intampla candva sa scriu despre o banca si doi oameni necunoscuti care se saluta, isi zambesc si pornesc fiecare pe drumuri diferite. Se pare ca o data la 2 ani aceasta secventa este constanta. Totusi au trecut 2 ani ca sa putem povesti si sa ne cuprindem in brate. De data aceasta usa de intrare a unui pub, a fost cu adevarat o noua intrare si inceput.
Mi-e dor de fiecare dintre voi, in parte, de prietenii din liceu, cu care stateam si radeam si eram exact asa cum simteam, pana la toti cunoscutii din "Moise" si "EGB" care mi-ati colorat viata.
O palma candva, a fost un pas inainte pentru amandoi, o imbatisare acum, este o lacrima pe obraz si un dor nespus de mare de vremurile apuse.
Iubim mereu, oameni buni si rai; ne imprietenim cu tot felul de fiinte, umane, animale, cu trecerea vremii, orice suparare e vazuta ca o experienta si ca o copilarie si e motiv de zambet.
Ma bucur ca m-am intalnit cu oamenii speciali mie Sambata, iar intalnirea de Vineri a fost gura de oxigen si incredere de care aveam disperata nevoie in sufocarea mea.
vineri, 6 august 2010
7 l-a mancat pe 9
6 is afraid of 7, because 7 ate 9. Acesta e motivul pentru care voi avea activat de acum offline mode. Deja se pierde semnalul, sinapsele nu mai pot functi.....
"Gorban, te iubesc. Lámour, lámour, lámour"
"Gorban, te iubesc. Lámour, lámour, lámour"
Puburile nu sunt chiar pustii
Stam si povestim pe o banca, langa Mures, depanam amintiri, ne contrariem pe tehnologia telefoanelor mobile, admiram papagalii orasului, stam mai retrasi ca sa nu fim noi insine subiectul de discutie a plimbaretilor. In aerul cald de vara musteste starea de bine si energia verii. Toate acestea pana la primirea unor telefoane cu vesti tragice de departe.
Trecem peste amintirile frumoase a oamenilor care mai ieri au fost langa noi si pornim agale, precum niste gaste si gascani spre locul de promenada al orasului. Ne oprim sa ne astamparam gatlejul, cu permisiunea ospatarilor de a infuleca "Papa bunul" de dupa colt. Si cum orasul e mic, lumea se cunoaste, ajungem sa ne abatem noi din drumul spre locul de odihna doar pt a-si astampara si ei setea.
Si cum suntem tineri, chef de viata avem suficient, veselia este la locul ei, nu ne-a displacut sa fim showul de televiuziune a parcului de peste drum si mai ales pt oamenii din el.
Ieri seara am dat putina culoare si rasete colorate celor din Piata Avram Iancu.
Trecem peste amintirile frumoase a oamenilor care mai ieri au fost langa noi si pornim agale, precum niste gaste si gascani spre locul de promenada al orasului. Ne oprim sa ne astamparam gatlejul, cu permisiunea ospatarilor de a infuleca "Papa bunul" de dupa colt. Si cum orasul e mic, lumea se cunoaste, ajungem sa ne abatem noi din drumul spre locul de odihna doar pt a-si astampara si ei setea.
Si cum suntem tineri, chef de viata avem suficient, veselia este la locul ei, nu ne-a displacut sa fim showul de televiuziune a parcului de peste drum si mai ales pt oamenii din el.
Ieri seara am dat putina culoare si rasete colorate celor din Piata Avram Iancu.
joi, 15 iulie 2010
Sa baleam
Am observat ca de fiecare data cand se nimereste sa fiu suferinda de ceva, sa mi se arate cat de repede imbatranesc ma apuca inspiratia.
De pe acum o sa te anunt ca va fi un cocktail postarea aceasta:
1. am observat ieri cand eram cu prietena mea Lore, in parculetul de langa Judeteanul din Arad, o catelusa frumoasa, neagra, draguta fc, care era tot dupa noi. S-a pus sa caute de mancare, si desi se vedea pe ea ce slabuta era, s-a pus sa se joace cu un alt catel, vagabond si el. Dilema e "Cum sa mori de foame si sa te pui a te joci?"
2. desi imi facea placere sa povestesc cu lumea si sa prind miezul problemei, am ajuns sa nu accept decat oamenii apropiati, si uneori nici cu ei nu prea imi vine sa vb. S-a intors lumea pe dos.
3. am facut otita externa bilaterala. Asta inseamna o noua tura de autism pe anul asta. Macar ma simt in lumea mea.
4. am inceput sa reiau legatura cu prieteni vechi si dragi. E foarte dragut sa rememorezi clipe alaturi de oameni ce ti-au fost alaturi cand ti-a fost greu.
5. am incercat sa las unele puncte negre ale oamenilor si sa ii iau ca atare, frumosi, ca orice creatie a lui Dumnezeu, cu un anumit scop bine definit.
6. am pus punct la multe taraganeli si incertitudini.
7. am incercat sa am incredere in prietenii si apropiatii mei, dar foarte putini care nu m-au dezamagit. Am incercat din nou, m-am entuziasmat si am fost bucuroasa ca sunt acolo, dar m-au dezamagit si mai tare. Acum sunt fara griji si asteptari. A fost...
8. Imi doresc sa imi schimb specializarea, sper sa reusesc asta, daca nu va fi cu putinta, inseamna ca e un semn si trebuie sa il iau ca atare.
9. Ma bucur de vacanta, sunt cu o noapte inainte de Bucura si de Retezat. In sfarsit plec pe munte, fara sa fie un om cu fire adolescentina langa mine.
Mi-a fost dor sa fiu libera si sa simt lucrurile esentiale ale vietii.
Sa ii dam incolo de AC, baieti, probleme sau organizatii.
Carpe diem~!
De pe acum o sa te anunt ca va fi un cocktail postarea aceasta:
1. am observat ieri cand eram cu prietena mea Lore, in parculetul de langa Judeteanul din Arad, o catelusa frumoasa, neagra, draguta fc, care era tot dupa noi. S-a pus sa caute de mancare, si desi se vedea pe ea ce slabuta era, s-a pus sa se joace cu un alt catel, vagabond si el. Dilema e "Cum sa mori de foame si sa te pui a te joci?"
2. desi imi facea placere sa povestesc cu lumea si sa prind miezul problemei, am ajuns sa nu accept decat oamenii apropiati, si uneori nici cu ei nu prea imi vine sa vb. S-a intors lumea pe dos.
3. am facut otita externa bilaterala. Asta inseamna o noua tura de autism pe anul asta. Macar ma simt in lumea mea.
4. am inceput sa reiau legatura cu prieteni vechi si dragi. E foarte dragut sa rememorezi clipe alaturi de oameni ce ti-au fost alaturi cand ti-a fost greu.
5. am incercat sa las unele puncte negre ale oamenilor si sa ii iau ca atare, frumosi, ca orice creatie a lui Dumnezeu, cu un anumit scop bine definit.
6. am pus punct la multe taraganeli si incertitudini.
7. am incercat sa am incredere in prietenii si apropiatii mei, dar foarte putini care nu m-au dezamagit. Am incercat din nou, m-am entuziasmat si am fost bucuroasa ca sunt acolo, dar m-au dezamagit si mai tare. Acum sunt fara griji si asteptari. A fost...
8. Imi doresc sa imi schimb specializarea, sper sa reusesc asta, daca nu va fi cu putinta, inseamna ca e un semn si trebuie sa il iau ca atare.
9. Ma bucur de vacanta, sunt cu o noapte inainte de Bucura si de Retezat. In sfarsit plec pe munte, fara sa fie un om cu fire adolescentina langa mine.
Mi-a fost dor sa fiu libera si sa simt lucrurile esentiale ale vietii.
Sa ii dam incolo de AC, baieti, probleme sau organizatii.
Carpe diem~!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
