Fata cu mintea de ceai

De ce acest titlu? Cum poate un om sa spuna ca se simte bine intr`o ceasca de ceai? Uite eu pot! Si pot tare de tot. Cand stau si savurez o ceasca de ceai negru cu mult lapte si cu ceva miere in el, daca e de tei, e si mai buna, incerc sa ma gandesc cum ar fi ca gandurile mele sa nu mai zboare spre nici o alta cale...iar ele sa aiba culoarea ceaiului.
Citeam in "Unica", azi dimineata; cand imi tot faceam curaj sa intru sub apa rece a dusului; ca un om destul de cunoscut, ar vrea sa nu aiba fata. Stau si imi dau seama ca are perfecta dreptate.
De cand a inceput acest an, imi dau seama ca uneori nu poti sa programezi si sa faci totul exact asa cum iti doresti. Fiecare lucru la timpul lui.
Am reusit sa imi gasesc un echilibru pe plan profesional, sa incep sa evoluez, asa cum Alinus imi spune o data, ca ma vede...Pe plan personal, am ajuns sa am taria de a spune "Nu" si a pune punct tuturor idilelor si aventurilor, doar pt ca nu e timpul pt asa ceva acum. Am alte treburi mai importante de facut. Si tocmai acum am cunoscut persoana pe care sa ajung sa o admir, sa imi placa si la care sa stau si sa visez si sa ma gandesc cu orele. Da! in sfarsit am ajuns sa admir mult de tot pe cineva!!! Mereu se intampla asa. Cineva apare in momentul nepotrivit si se stie clar ca el o ia pe cale si tu totusi vrei altceva si ai avut alte planuri.
Doare! si doare ca naiba! Dar, chiar daca voi mai fuma multe tigari in Unirii, chiar daca voi mai avea multe nopti nedormite si chiar daca vor mai fi multe lacrimi de neputinta, de aceasta data ma voi tine de ce mi`am propus.
Cred ca pana acum trei experiente mi`au fost de ajuns. Nu mai am de gand sa renunt la nimic pt nimeni! Stiu ca sunt foarte egoista acum si poate ca voi avea multe de pierdut dar decizia a fost luata.
Dupa smotoceala buna pe care mi`au tras`o Alinus si Cosmin, am inceput sa ma trezesc. Da! Le dau dreptate in sfarsit...Sunt constienta ca nu voi accepta nici de la ai mei prea multe, da...sunt constienta ca am un orgoliu, mare de tot si ca vreau sa imi fac totul singura...Nu tii la o persoana pt ca are masina, nu tii la o persoana pt ca are parul lung sau scurt, nu tii la o persoana pt ca e blond sau brunet, nu tii la o persoana pt ca se imbraca elegant sau se imbraca ca un veritabil rocker, nu tii la o persoana pt ca zambeste sau pentru ca plange....Tii la o persoana pt ca iti place cum e ea cu adevarat. Pt ca iti place sufletul ei. Pt ca iti place cum gandeste, pt ca te uimeste....pt si pt si pt...
Am invatat ca cel mai bine sa te faci ca nu intelegi...Am fost comparata cu o femeie cu parul prafuit, cu o fata puternica, cu o vesnica visatoare, cu un ghiocel, caruia ii e frica sa iasa din zapada, si totusi iese...si comparatiile se pot tine lant.
Totul depinde de persoana care face respectiva remarca, de relatia pe care o am cu ea...Si totul este asa de relativ...
Am colegi care cred ca inca sunt fata aceea din anul I, mica, proasta si care le facea pe toate, alti prieteni care stiu ca mereu voi fi acolo...si lista continua...Totul e relativ...
Stau si ma intreb oare cati ma cunosc cu adevarat? Raspunsul il pot da tot eu...Foarte putini...Toti ajung sa stea de vb cu mine si sa ramana uimiti...Fata aceea care nu ave griji niciodata, a ajuns sa aiba un adevarat iuresh in cap...Sa aiba mai multe responsabilitati decat poate sa duca...Sa interactioneze cu o groaza de oamenii, sa isi faca foarte multe cunostiinte...Si lista poate continua....Si totul e....Ceai