Apa peste tot

Cand sunt suparata dorm. Si dorm mult de tot. Acum cu sesiunea nu pot face acest lucru, nu pot sa inchid ochii si sa ma gandesc la toate problemele ce vor urma, la toate lucrurile pe care trebuie sa le fac, acum pot sa ma gandesc doar la cum si cand e examenul, cat de mult pot sa invat, cum sa fac sa fie mai usor si mai repede. Chiar si asa imi dau seama ca o data cu terminarea sesiunii vor trebui sa fac curatenie si in viata precum am facut prin toate lucrurile si prin haine. Ca trebuie luat taurul de coarne si deciziile luate in noaptea dintre ani sa le atasez frumos langa calendarul plin de mazgaleli.

Cautam in casuta de Sent, un mail ce l`am scris demult. Era vorba despre aer, apa, foc si pamant. Tin minte si acum cuvintele si faptul ca cel de langa mine, la momentul respectiv, nu concepea, cum eu as putea scrie asa ceva. Dar din pacate, acest mail a ramas doar in casuta lui de e-mail. Pe vremea cand stergeam mailuri, poze si plangeam dupa inimi frante si vise spulberate, aruncam obiecte sau le daruiam doar ca sa nu le mai vad, am ajuns sa scriu unele din cele mai frumoase texte.

Chiar si acum imi dau seama ca mintea noastra poate sa fie o biblioteca si toate lucrurile sunt pastrate in carti, oricand poti sa iei cartea si sa o rasfoiesti, filele dorite ca fiind albe sunt de fapt galbene si cu pete de cerneala, semn ca ceva a fost acolo, ceva ce nu e bine sa iti amintesti, ceva care daca se vrea sa fie citit, e ca intr`o carte magica, apare imediat, iar pe urma dispare.

Si revenind la elementele de baza..acelasi lucru il simt si acum. Fiind rationala si cat se poate de realista cu persoana mea, apa si aerul e un element definitoriu. Ajunge peste tot, chiar si in ungherele cele mai ascunse si mai intunecate, reuseste sa iti lase sentimentul acela de fior rece pe sirea spinarii, reuseste sa dea viata, nu ai cum sa nu o observi, intra in viata ta cand nu te astepti si te alege pe tine, din milioane de oameni. La fel si aerul. Te tine in viata, e forma gazoasa a apei, este pretutindeni, nu poti sa scapi de el nici in incercarile de a crea vidul...caci el intruchipeaza perfectiunea.
Focul...focul mistuie si e stins de apa....dar e intretinut de aer. Reuseste sa te duca pe culmi inalte si miseleste te degradeaza. Dar ce faci cand apa isi face simtita prezenta? Cand apa invadeaza totul, balteste, omoara si foc, strica si aer, strica si viata, strica si dorinta si speranta?

Nu e nimic de facut, apa, e tot apa...Cand focul s`a stins, aerul dispare, apa cauta fete noi, taramuri pline de necunoscut, iar la sfarsit, dupa ce a cunoscut intreg Universul, isi creaza albia sa, de unde rabufneste din cand in cand, in amintirea tineretii. Focul ii e alaturi, la fel si aerul, parca paiele dispar, iar lemnele au fost inlocuite cu sufletul, iar aerul, e mediul in care in sfarsit te simti usurat si plin de viata.

Apa de moarte.

Mult succes in sesiune!

1 2 3 siiiiiiiiiiiiiiii

Bagajele trebuie facute, aparatul foto troneaza frumos pe masa din sufragerie, sandwich`urile sunt gata....mai 2 ore si plec. Mai am de facut dush, de luat ramas bun de la prieteni, de raspuns la mailuri, ca pe urma sa intru cu adevarat in vacanta!

Astept cu nerabdare sa ajung in gara din Tm, sa o iau frumusel pe Miha in brate, sa ne pupacim bine, sa il ametesc pe saracul A. si sa ne luam frumusel toate catrafusele si sa urcam in paturile noastre. E ceva drum pana la Bucuresti, dar sa nu uitam de Horhe sa o sunam pe la 12....deci in total 3 ore de somn....nah mai scadem ca sigur ne punem sa povestim...oricum pana la 4 putem sa dormim. Pe urma in bucuresti speram sa prindem totusi trenul, noi speram. Ca avem multe planuri de a vizita Casa Poporului si de a ne face multe poze!

Pupici si 1 Mai fericit si voua!

GATAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!

CAT? CUM? PANA CAND???

Bucuresti...mult mai esti dorit!

Pe sarma..

Mor dupa ce am vazut. Sunt perfect de acord cu ce aud. Take a look too.
Tudor

Daca vreti sa ascultati melodia Pe sarma-Vama

About my dear Ovi

Hmm...In sfarsit reusesc sa mai respir ceva aer curat si sa ma pot misca cat de cat. Oricum sper ca ce a fost greu a trecut si in viitor nu voi mai fi atat de infantila si imatura.
Asadar ma gandesc ca mai toti cei care imi cititi blogul si majoritatea prietenilor mei il cunoasteti, iar daca nu, sigur ati auzit de el[asta mai ales pt Laura, colegutza de faculta, care nu prea era updated]. Da e vb de Ovi.
Inalt, brunet cu ochii verzi, dragut si pt unele chiar foarte dragut...bla bla bla...Ovi, adolescent normal, cu inclinatii ca orice baiat, spre tehnica....asta ca sa ma faca sa ma simt de fiecare data just a stupid one, sau a dumbass, cum imi spun mai nou. Deci, baiatul acesta e fenomenal, reuseste de fiecare data sa ma uimeasca si sa imi spuna mult mai multe lucruri decat as reusi eu sa retin dupa ce as citi o adevarata biblioteca, intr`un anumit domeniu. In fine, e irelevant faptul ca s`a gasit persoana care sa ma faca sa ma simt prost, doar pt ca stie mult mai multe ca mine, in majoritatea domeniilor, si asta, cu o usurinta iesita din comun. Singurul lucru unde nu ma poate depasi e la vorbit si socializat cu oamenii, la restul...
Asadar acest baiat, minunat, inteligent si chiar extraordinar, a reusit sa faca cunostinta cu mine. Nu conteaza ca ne stiam din liceu. Irelevant ca vb pe mess si eram cei mai buni amici, ca prin scoala nu ne salutam deloc si incercam sa ne ignoram[cel putin din partea mea. Eram foarte marcata ca viata ireala ramane acasa, iar cea reala e cea de zi cu zi. Evident Ovi nu facea parte din viata mea reala la acel moment]; si ca uneori il stresam cu orele si ca uneori atat de multe ii povesteam, ca mai mult ca sigur ca ma tinea pe invisible, doar ca sa mai scape de gura mea, si a venit in Timisoara[frumos oras]. Dar de retinut e momentul in care evident, el m`a salutat primul si a incercat sa vb cu mine. Eram clasa aXII-a, stresata si mereu grabita, mereu in intarziere, fuga, fuguta catre profa de romana Neamtu. Astepta cu ceva prieten de a lui si incercau sa se inscrie la scoala de soferi [detalii detalii]. Evident ca am ramas foarte uimita ca vorbim si "in real life", dar eram extrem de grabita si doar ce am mai inteles din ce vb era ceva legat de un sonet. Si cam asa a inceput totul....
Uneori stau si sincer ma gandesc cat pot fi de ciudata si de complicata[asta ca sa il citez pe Laurentiu, care mereu ma considera cea mai complicata fiinta de pe Pamant, pe care era foarte greu sa o multumeasca]. Stau de multe ori si ma gandesc ca daca as fi in locul prietenilor mei, de foarte multe ori, m`as lua cu mainile de cap, pt ca sincer uneori nici eu nu stiu ce mai vreau. Sunt complicata, sunt foarte increzatoare in mine, imi place sa mi se dea dreptate[adevarul e ca de cele mai multe ori si am] si ce e cel mai grav, sustin cu tarie ca sunt foarte simpla si chiar nu inteleg, de multe ori, de ce lumea nu ma intelege si nu imi da dreptate.
Ehh acest tanar, trebuie sa faca toate acestea. Uneori ma si mir cum naiba mai reuseste sa ma suporte. Cum reuseste sa imi asculte toate teoriile mele, toate fobiile mele, cum ma lasa sa ma descarc prin monologurile interminabile..si culmea. dupa ce le fac, imi dau seama ca de fapt chiar asculta ce spun...Uneori, si asta se intampla foarte des, sa imi dau seama ca reusesc sa ii fac viata un calvar. Pt ca daca eu sunt trista, evident ca totul din jurul meu va tuna si fulgera, si clar ma voi enerva pe el, voi face cu toti nervii si saracul baiat, la inceput nu stia ce am, de multe ori credea ca mi`a facut ceva si il vedeam cum intra in panica, pe urma a realizat ca ma luam de toti din jur, dar doar pe el puteam sa ma "supar".
Acum, dupa atata timp petrecut impreuna, imi dau seama ca uneori chiar sunt cea mai mare "pacoste" pe care poate sa o aiba in viata lui, un baiat.
Ok si acum gata cu defectele mele, care chiar sunt mici, si eu chiar sunt foarte simpla si foarte pe intelesul tuturor, nu stiti voi cum sa ma luati; Asadar, revenind. Am norocul ca el sa fie nascut la o zi dupa mine. Ceea ce inseamna ca e aproape ca si mine, gandeste in mare parte ca si mine, doar ca e baiat, si evident ca are si el chestii de baieti prin cap...dar in mare parte, vrea ce vreau si eu, are unele teluri destul de bine definite...he`s someone like me.
Scriu acest blog pt simplul fapt ca uneori ma simt prost pt ca reusesc sa il ranesc prin ceea ce spun si chiar nu este persoana care ar trebui ranita. Dar fiind fata, fac uneori acest lucru "involuntar".
Sa vedeti uneori, cat de ciudata si cat de neinteleasa pot fi. A avut si acest baiat prietene, si aici nu ma refer la prietene ca mine, pt ca eu nu am asemanare, evident. Dar a existat mereu ceva acolo. Prima lui prietena era chiar neinteresanta. Adica nu i`am zis nimic si l`am lasat pe el sa imi povesteasca. Sincer nici acum cand stau de vb cu ea sau despre ea nu ma face absolut nimic sa imi schimb parerea[nu mai conteaza daca e buna sau rea]. La a doua prietena, eram ceva mai apropiati si am inceput sa imi spun punctul de vedere si sa o caut si de paduchi, iar la a treia am incercat sa il las pe saracul baiat sa zboare..."Zboara cat mai poti", doar pacat ca fata chiar nu era ok[acum stau si ma gandesc dupa ce criterii le analizam si dupa ce standarde], chiar nu imi placea si imi venea sa o iau si sa matur toata Aleea Studentilor cu ea. Problema mare era, ca aceasta minunata craita era exact din satul nostr[ca sa citez timisorenii], ceea ce va dati seama, teoretic ar fi fost ok, practic era insuportabil. Insuportabil? Pai aveam cam acelasi cerc de prieteni, frecventam aceleasi localuri, iar eu nu puteam sa merg cu Ovi si sa o aud pe craita cum vb si cum isi se comporta. Pur si simplu era o fata pe care am vazut`o intr`o poza si atata tot, dar pe care nu o simpatizam deloc. Si stau sa ma intreb, oare cu ce prietena o sa fiu eu de acord? Prefer sa nu raspund acum la intrebare.
Dar il admir, pt ca are atata rabdare cu mine. Pt ca imi face toate voile. Mor de dragul lui, pt ca uneori reuseste sa ma duca cu picioarele pe Pamant, dupa care ma lasa sa visez in continuare. E persoana aceea cu care stai de vb ore in sir si cu care nu te saturi. Persoana caruia ii spun cand nu am chef de el, ca pe urma, tot eu sa fiu cea care il suna si parca i`a mai trecut...E sprijinul acela pe care fiecare il cauta, omul acela care reuseste sa iti dea un sfat bun si sa te ajute...e Ovi.
Si pt asta i miss u so much si pt asta i love so, so, so, so much, doar pt ca tu esti bulgarsul meu, caruia i`am adus zapada de la Arieseni[si ce emotii aveam ca nici macar apa nu o sa mai existe], cel in care aruncam cu nemiluita bulgari pe mess si cel caruia ii faceam crize cand nu avea timp de mine si vb cu craitele lui la telefon.
E Ovi, he`s my one and only. Persoana care ma apreciaza, ma indeamna si ma sustine. Persoana de care mai ales noi, fetele, avem nevoie. Sunt constienta ca fiecare dintre noi avem nevoie de o persoana care sa fie mereu langa noi si care sa stie tot, sa nu ne judece si sa tina la noi pentru ceea ce gandim, pentru ceea ce spunem si mai ales pentru ceea ce suntem noi!
Noapte buna si voua. Maine de dimineata, distractie mare cu prezentarea ZTS la anul II CTI. ;)

Prajita ca un pui

Da...Ai citit bine. Am ajuns la mijlocul lunii martie sa fiu prajita ca un pui si sa fac insolatie. Nu stiu cum reusesc aceste lucruri dar imi ies pe deplin. Nu am incredere in oameni. Si asta se stie de la o posta. Cum sa ai incredere cand iti spune un om strain ceva, un lucru pe care majoritatea il spun pt a`si vinde marfa.
Se pare ca trebuia sa imi iau creme cu adevarat protectoare pt excursia in Ibitza. Acum stai si rabda mama.

Prin alte paturi

Dimineata frumoasa, calda, insorita si plina de viata. Incerc sa ma dezemeticesc, sa inteleg ce se intampla si pe unde sunt. Imi dau seama ca in ultima perioada visez tot felul de ciudatenii. Incercam sa vad daca e adevarat ce am visat sau chiar e adevarat. Visul din aceasta dimineata a fost ca ma jucam cu nisip si il puneam in diverse forme, ca si cum o faceam cand eram mica. Eram intr`o curte de scoala generala, la parter era un club foarte ok, o terasa interesanta....la subsol alt club....si eu eram intr`o baie cu cateva chiuvete, vechi, unde doar doua functionau....erau in acel stil antic....si incercam sa ma spal pe ochi pt ca aveam noroi. Ca o confirmare a acestui vis ciudat, constientul nu putea percepe de ce nu pot deschide ochiul stang sa vad daca chiar nu pot vedea cu el. Cand m`am trezit, cateva minute mai tarziu, am realizat si eu ca daca dormi, clar nu vei putea misca mana sa iti deschizi ochiul ca sa vezi daca visezi sau nu. E destul de normal. Te trezesti doar cand ai un cosmar sau o mare sperietura, nu cand nu reusesti sa deschizi un amarat de ochi.
Astazi am retrait sentimentul acela de necunoscut. Ce ciudat te simti dimineata intr`un alt pat, cu alte persoane in jurul tau, cum camera seara arata atat de primitoare, iar acum e rece si atat de straina. Iti dai seama ca toti dorm si nu poti cere nici un raspuns despre ce a fost aseara, despre cum s`a terminat filmul si daca intr`adevar e totul ok si nimic din ce ai visat nu s`a intamplat.
Cele mai frumoase clipe sunt insa, cand toata lumea se trezeste, somnoroasa, incercand sa se acomodeze cu tot, lumina, zgomot[de la baietii de langa care asculta o muzica de parca ar face pilates] si chiar persoane noi si necunoscute din camera. Incep povestile, unde, ce, cu cine a iesit fiecare, ce s`a intamplat in seara precedenta si in acest fel pleaca fiecare spre faculta, casa, camin, plesca`...sau pe unde mai apuca, gata informat si upgradat cu ce s`a intamplat. Dar cu un singur gand. "Oai ce bine am dormit aseara..." asta chiar daca somnul a fost doar de 2 ore.
Anul trecut eram foarte obisnuita cu astfel de lucruri. Nu era o noutate sa ajung pe te miri unde si sa adorm. Ca dormeam la Alina, ca dormeam la Ralu, ca dormeam la Robi sau la Marcel, la Mada sau la Anca....si cred ca lista poate continua frumos. Sa nu il uit pe Sergiu, pe care saracul il terminam psihic. Oai...Cea mai tare faza a fost cand am dormit la baietii din 71, cu Bagdy si cu Bustea, in locul lui Radu, si asta doar ca sa ii enervez pe ceilalti doi, negativistii din camera[David si cu iubirea lui Denny]. Anul acesta in schimb am fost mai rezervata. Am inceput sa ma bucur mai mult de patul meu. :D
Chiar aseara am retrait cele mai urate sentimente. Una dintre prietenele mele s`a despartit de prietenul ei. Chiar imi pare rau pt ei. Tin unul la altul, dar cum se intampla deobicei, unul vrea sa se distreze. Nu sunt impotriva acestei decizii...Dar uneori o persoana sufera...Si ajunge sa devina foarte insensibila fata de alta lume care chiar nu merita.
[oai ma intalnesc cu prietena mea Lavi. We`re going to drink something. So brb:P]
Have a nice day!

Hotii si politicienii

Normal si logic ar fi sa termin blogul inceput acum cateva zile, dar in momentul de fata am o mare nelamurire. Nu inteleg cum naiba reusesc partidele astea politice sa isi bage nasul peste tot. Am asistat ieri la o sedinta care trebuia sa fie pentru noi pentru studenti. Dar ce sa vezi? Si`au facut aparitia niste oameni frumosi imbracati, care stateau de vb cu noi ca si cum noi am fi niste nimicuri iar ei niste feti cu stea in frunte. De fapt teoretic cam asa stateau de vb cu studentii, oare ar trebui sa fiu bucuroasa ca m`au acceptat in cercul lor?, plini de impresii, zambind si "foarte preocupati" de ce se intampla pe acolo, pe cand pe ei de fapt nu ii interesa decat inca o functie pt a putea sa isi faca propaganda electorala cat mai frumoasa.
Adevarat e proverbul "Tacerea e ca mierea". Avand in vedere ca alegerile s`au transfomat intr`un adevarat fiasco, si ca nu am mai fost de acord cu ce s`a intamplat am iesit frumusel afara si mi`am bagat piciorul in alegerile lor dandu`mi seama, inca o data, ca nu esti decat un nimic pt lumea asta, si ca intr`adevar "pe omenire o doare in fund de soarta ta". Dar daca Dumnezeu iti ia pe o parte, iti da pe alta.[ce legatura are Domnul aici habar nu am, dar suna bine] Asadar am iesit afara cu gandul ca am pirdut 2 ore din viata mea mutandu-ma de pe o parte, pe alta, a amfiteatrului Traian Vuia, si ca nu am avut decat parte de nervi, scarba si foarte putina distractie. Si dupa cum stateam eu sa le astept pe fete[degeaba va explic care fete, ca am o groaza de amice si chiar nu mai are rost], asadar sa revenim. Le asteptam pe fete. Langa mine 2 baieti si 2 fete. Cum fetele mele erau simpatizante ale Pd`ului, normal ca am facut si eu cunostiinta cu oamenii adusi de acest partid pt sustinere. Ehh...Ce te crezi? Erau ceva lideri si ceva activiti ai PD`ului. Iti dai seama langa cine au nimerit! Si cum ei credeau ca si eu am venit tot pt a`i sustine pe ei, pt ca nah eram langa fetele mele, oamenii nu s`au mai cenzurat si au inceput sa spuna tot. Cum m`am obisnuit ca nu e o rusine sa asculti ce vb altii, mai ales cand eram langa ei, stand si asteptand pe pervazul geamului, nu mi s`a parut nimic aiurea sa stau cu ochii in pamant si sa le ascult aberatile. Problema a fost ca aceste aberatii nu se mai terminau...Si la un moment dat, am inceput sa ma enervez tot mai tare..Deja incepea ca tensiunea sa imi urce si sa imi vina sa il bat pe unul dintre cei de acolo si sa il fac "Bou" si "Cretin", dar am reusit sa ma abtin..asta pana la un punct. [Ieri am fost foarte directa cu toata lumea. Intrebam pe toti sau le raspundeam foarte sincer si foarte fara jena si rusine] Asa ca, i`am intrebat foarte direct "Voi sunteti de la PD, nu?", zambind in coltul gurii. La aceasta intrebare toti s`au intors spre mine si au cascat ochii si gura. Nu puteam sa nu zambesc. Imi venea sa rad si sa ma prapadesc pe acolo, dar incercam sa ma abtin si sa fiu cat mai ok, mai ales dupa o asa intrebare. Dupa ce si`au revenit din uimire, cand au realizat ca nu sunt o papusa de portelan, care are totusi creier si care culmea si vb, au incercat, foarte confuzi sa imi spuna ca de fapt "Nu conteaza asta. De ce ne intrebi?"...Normal ca incercam sa fiu cat mai amabila si cat mai diplomata,[pacat ca asta nu prea mai imi iesea] "Intrebam doar.."...Dupa 5 minute lungi...In care s`a lasat tacerea, in care tigarile lor erau pe terminate...Cand urletele si huiduielile celor de la liga, si a studentilor normali, au incetat, "liderul" incearca sa faca conversatie. Ma intreaba daca sunt din liga si la ce anume.[Cred ca atunci isi dadea seama de greseala, de faptul ca trebuia sa aiba grija in prezenta cui vb] Raspunsul a fost pe masura raspunsului lor..."Nu, nu sunt in nicio liga, dar nu cred ca asta conteaza"[Minciuna mai mare ca si casa]. Dar omul cand e prost, prost ramane. Asa si ei. In loc sa taca si sa isi continue discutiile in alta parte, ei au continuat fara nici o jena, iar la un moment dat m`au si invitat la o sedinta de partid. [Asta ca sa imi confirme banuielile]. Sincer cred ca daca erau oameni normali nu ma invitau la partidul lor. Chiar au fost cei mai mari dobitoci la faza asta. Si in plus m`au intrebat ce cred si le`am raspuns foarte "indirect" ca nu sunt de acord cu ce fac ei, ca si asa liderul lor habar nu avea ca va candida, ca a primit o amarata de fituica pe care erau scrise niste chestii pentru care cica milita, dar adevarul e ca el habar nu avea de nimic. Pt ei un post de presedinte si un vicepresedinte si un secretar si oau...au ce sa mai adauge la campania electorala. De parca pe partidele politice ii intereseaza ce se intampla cu adevarat in complex. Da vezi sa nu...Iar pe oamenii care chiar ii doare si ii intereseaza, de ei se alege praful...Pt ca domnii consilieri sunt prea corupti si tin prea mult la scaunele lor si isi doresc sa isi promoveze doar "tinerele talente" sau mai bine spus "odraslele" partidului. Care clar nu vor avea nici un stres. Le vin banii pe dat din gura si pe invartit niste chestii.
Pt Corado in special:
"Draga domnule consilier,
Nu am ajuns sa termin inca facultatea. Nu voi termina si nici nu ma voi apuca de Drept, niciodata. Da in momentul de fata, la doar 21 de ani neimpliniti, nu am ajuns Consilier Municipal, si nici nu sunt inca la fel de bine informata ca dumneavastra, in ceea ce priveste consiliile de consultative de cartier, daca e pana acolo ma doare capul la cati de "C" ati folosit. Dar pot sa va asigur ca la varsta dumneavoastra nu voi fi asa de intepata, asa cu nasul pe sus, si nu ma voi mandrii cu functiile pe care o sa le am! Nu voi privi pe nimeni cu superioritate si in al doilea rand nu ma voi baga peste ce spune seful meu. Voi sta cu el de vorba in privat si nu voi face discrepanta dintre noi sa fie atat de vizibila!
Lipsa de bun simt si multa mandrie. Mai coborati cu Nasul pe Pamant"

Huh! Acum in sfarsit m`am racorit. Mi se pare strigator la cer. Inca din fasha la noi domneste coruptia si interesul politic. Ca un tanar, care nu cunoaste atat de bine viata politica a Timisoarei, pot spune ca ma dezamagiti. Ma faceti sa imi doresc sa plec cat mai curand. Sunteti niste tarani. Si taranii de la tara au mai multe si mai frumoase de spus ca voi.
Mi`ar fi rusine sa fac asemenea lucruri...Sa actionez tacit. Sa ma fac ca ploua si mai ales sa zambesc ca si cum nimic nu s`ar intampla. Ca si cum totul e ok. Sunteti la fel ca hoti...Doar ca pe voi nu va mustra contiinta!
Abia astept sa scap de voi!

Je ne regrette rien!

"Non ! Rien de rien Non ! Je ne regrette rien Ni le bien qu'on m'a fait Ni le mal tout ça m'est bien égal ! Non ! Rien de rien Non ! Je ne regrette rien C'est payé, balayé, oublié Je me fous du passé ! Avec mes souvenirs J'ai allumé le feu Mes chagrins, mes plaisirs Je n'ai plus besoin d'eux ! Balayées les amours Et tous leurs trémolos Balayés pour toujours Je repars à zéro Non ! Rien de rien Non ! Je ne regrette rien Ni le bien, qu'on m'a fait Ni le mal, tout ça m'est bien égal !
Non ! Rien de rien Non ! Je ne regrette rien Car ma vie, car mes joies Aujourd'hui, ça commence soin toi !" Edith Piaf-listen to me

Nu regret nimic, in sfarsit am reusit!

Oameni si oameni...

Incerc, incerc din rasputeri, sa fiu uneori, fata aceea care trece neobservata prin Politehnica. Incerc sa nu ma mai trezesc si chiar cu ochii mijind de somn, sa dau cu fond de ten, sa nu mai imi conturez ochii cu dermatograf, incerc sa ma imbrac cat mai sport si sa folosesc cat mai multi bascheti, tenisi si adidasi. Incerc si vad ca degeaba incerc. Pana de curand acestea faceau parte din viata mea obisnuita. Nu ma stresam sa asortez hainele, nu ma stresam cu machiatul si cu absolut nimic. Ma trezeam cat mai tarziu posibil, trageamo pereche de blugi, un tricou, luam o pereche de ciorapi si ceva bascheti si in timp ce coboram scarile, pe care evident ca fugeam, si imi aranjeam uneori si ciorapii, ca nu stateam prea bine, imi puneam cerceii, si eventual ceva lant sau zgarda la gat, dar asta in timp ce fugeam pe Aleea studentilor. Si ce era fain? Ca nimeni nu se uita chioras la mine....Nu eram singura care facea astfel de lucruri...si asa erau si ei ocupati cu ajungerea cat mai rapida la facultate, decat sa se uite la mine. Ehh acele vremuri s`au schimbat...si asta cam de cand a inceput anul....Evident ca rareori am timp cu adevarat sa merg linistita si sa nu trebuiasca sa fac pasi mari, si sa ma grabesc, si sa nu incerc sa imi demonstrez ca distanta pana la Politehnica poate fi parcursa in fiecare zi stabilind cate un nou record. Chiar daca ploua, chiar daca tocurile sunt in picioare, chiar daca adevaratele doamne si fetele care se respecta nu le vei vedea niciodata grabite si incercand sa faca concurenta cu vre`un Concorde, pe Aleea Studentilor acest lucru nu a ajuns.
A venit primavara, dar acest lucru il putem simti cu adevarat doar dupa`masa. Asta pentru ca nenii, care lucreaza peste drum si care sunt ca niste maimute pe schele, in fiecare dimineata reusesc sa ne trezeasca. Am o noua problema. Daca nu ma trezeste Tractorul, atunci sigur ma trezesc ei. Ori cu "frumoasele lor voci", ori cu "Milion cu milion...", si sa nu uit de tanti bormasina. Mama lor de oameni. Ca asa stiu sa isi urle....Si tocmai dimineata si`au gasit si ei sa ne povesteasca noua, tuturor, cum unul dintre neni nu si`a auzit ceasul si a intarziat exact o ora si jumatate azi dimineata. Si asta pt ca desi stia ca va intarzia, a zis ca mai bine sa fumeze una, doua, trei, patru tigari si sa isi bea in liniste cafeaua....De parca eu doar de asta aveam nevoie. Oau ce mi`a imbogatit cultura generala.
Iubesc sa ascult ciripitul pasarelelor. Ma bine dispun si ma fac sa zambesc. Parca sunt unele dintre cele mai frumoase creaturi. I simply love them. Pacat doar ca de o luna si ceva, de cand cu nenii astia, parca au amutit de tot. Astazi a venit o vrabiuta in cautare de paine uscata, dar ce sa pot sa ii ascult eu trilurile...Nenii astia aveau ceva mai important de vb si de fredonat.
Cel mai nasol este ca alti neni, de la Politehnica, care se ocupa cu renovarea caminului nostru, ne`au invadat spatiul. Doamne!!! De parca nu au suficienta treaba in partea cealalta. Acum au venit sa ne prafuiasca si pe noi!!! Simt ca mi se invadiaza teritoriul!!! Nu maipoti iesi pe coridor sa porti o discutie normala, ca incep cu boom, cioc, boom....
Nu suport oamenii care imi invadiaza teritoriul si care incearca sa ma sufoce. De ce sa ma sufoce? Pt ca mai mult ca sigur ca doamna noastra administratoare, "draguta si amabila", ca deobicei, cand va fi sesiunea mai mare atunci ne va da vestea cea mare. Si anume aceea ca trebuie sa ne mutam in partea renovata! Dar asta e sigur!!! Nu va suport dragi muncitori! SI va admir ca incercati sa va castigati o paine, dar dupa ce am ajuns sa ma obisnuiesc cu gandul ca stau in cel mai nashpa camin, ca nu am reusit sa cunosc foarte bine toti vecinii pt ca la majoritate le e frica de Raluca...Acum voi vreti sa ma dati cu totul peste cap? Nu va este putin voua....?
Si daca aici nu imi convin atatea...Desi....Adevaratul motiv....Atunci acolo cum va fi? Acolo se inghite, se tace si se asculta Guerilla.
Anyway....Atata timp cat nu e vb de camin, Aleea Studentilor, se poate pluti si da din aripi in nestire.
PS: Pt tine ;)>:D<:* La fel ma gandeam si eu. ;)Ne vedem inainte de concert.

I think...

Am luat o bine meritata pauza. In sfarsit am dormit si am reusit sa ma odihnesc putin. Adevarul este ca am reusit sa dorm si eu o seara in modul normal. Sunt total de acord cu ce imi spune melodia "Progresam si uitam sa fim fericiti,
Ingropam bucurii intr-o mare de biti
Nu te mai poti ascunde, esti mult prea conectat
Nu mai poti sa fii singur, esti identificat
Nu mai poti sa refuzi, nu te lasa sa crezi...
Te invata sa-ti cauti iubirea pe Net
Viata este viteza, nu mai poti sa te-opresti
Te strivesc cei din urma daca incetinesti
Cineva sa opreasca invazia de biti
Cineva sa ne faca din nou fericiti"

A trecut si 8 martie. Am primit flori si culmea am fost felicitata si sunata de persoane la care nici nu ma gandeam, ceea ce m`a facut sa imi dau seama ca sunt oameni care se gandesc la mine, chiar daca nu sunt tot timpul langa ei.
Chiar de 8 martie am primit cele mai frumoase cadouri. Daca de 1 martie am primit o frumoasa bluza, acum am primit un sacou si un nou prieten. Se spune ca oamenii pot aparea din Pamant, exact in momentul cand nu te astepti. Asa si e. Daca aveam eu o slabiciune pt oamenii care cantau la chitara sau care faceau drum`n`base, acum am gasit aceea persoana. Cum anume l`am cunoscut e chiar foarte comic, si pot spune ca nu ma asteptam dar...s`a intamplat. Se pare ca se poate sa te mai si inseli si "Nimic nu e imposibil". A fost un weekend de care chiar aveam nevoie de ceva vreme. Thnx!:*
Revenirea in Timisoara m`a facut in schimb sa revin la vechea rutina. Intalnit cu colegii, mers la cursuri, mers la cursuri, si evident, iesit la o cafea, cola, sau in cazul meu un sandwich, ghici unde? Exact in subsolul infect al Politehnicii...
De fiecare data plimbarile pe malul Begai ma fac sa iau deciziile cele mai bune, dupa ce le intorc pe toate partile si le rasintors, iau decizia cea mai ok si pot sa merg sa pun in aplicare planul...Astazi a fost tot ceva de acest gen..Dar problema este ca e o veche si cronica problema....La care degeaba o tot intorc pe toate fetele si incerc sa o rezolv....de multe ori dau inapoi si ma opresc....Pana cand? Nici eu nu am habar nu am. Pana cand nervii mei si creierul meu nu vor mai vrea sa auda de ea.
Stii? De fiecare data cand am ceva de facut...In general las lucrul respectiv pana in ultimul moment. Mama mereu spune ca sunt "omul ultimului moment". Asta e si adevarul. Nu imi place sa iau decizii pripite pana cand nu mai am ce sa fac cu adevarat. Atunci cand vad ca nu mai e cale si trebuie sa dau un raspuns, sa fac ceva anume si chiar nu mai exista nici o cale de intoarcere, atunci e singurul moment cand spun si eu ce am de spus si de facut ceva. Simt ca timpul imi fuge printre degete. Simt ca nu multe mai sunt clipele cand va trebui sa pun punctul de care tot povesteam si sa las tot in urma si sa merg spre viitorul pe care tot il visam. Apare intrebarea...Oare chiar vreau asta? Oare nu asa a fost sa fie? Oare nu asa mi`a fost scris? Mai o luna, iar pe urma cerneala va fi mazgalita pe foaie..Singura teama e sa nu fie prea tarziu si sa nu se usuce prea mult cerneala pe foaie, cand sa vreau sa ma intorc....Cale de intoarcere nu mai exista, o data pornita la drum.