Zambesc, zambeste cu mine

Astazi mi s`a implinit unul dintre vise! Nah bine...nu unul, ci mult mai multe. Asta ca sa fiu asa sincera. Mi`am luat doua perechi de pantofi. Pantofi de tzoapa, cum ar zice Ela, sau pantofi de Vest, cum ar zice Alinus. Ma simt bine. Sunt inalta. Imi place. Au tocuri lungiiiiiiiiiiiii si marrrrrrrrriiiiiiiiiii si chiar mi se par foarte senzuale. [Trebuie sa stiti ca mi se par extraodinare fetele care poarta tocuri pana in gat si care se descurca pe asemenea bete. Just love them] Deja am inceput sa ma plimb prin camera cu ele...Deja am si planuit o iesire. O iesire de single girls. Doar eu cu Berta. Asta ca sa ne distram. Nu mai luam pe nimeni cu noi. Toate fetele din 324 au prieten mai putin noi. Deci...:D Tocuri, pants and cocktails, here we come.
Astazi mi`am luat liber de la facultate. Gata! uneori mai trebuie sa am timp si de mine. Uneori, nu ma suport. Uneori, urasc ca sunt fata. Daca ar fi dupa mine, ar fi super ok sa fiu gata bronzata, sa nu trebuiasca sa pierd vremea pana acolo. Sa nu trebuiasca sa imi vopsesc sprancenele. Imi place sa fiu girlish, problema e ca nu am timp sa le fac pe toate. Si cel mai culmea e ca vreau sa fie toate facute cum trebuie, dar daca ar sta alta si ar pierde vremea pentru mine. Ca eu mai am si un lab de citit, de scris ceva, de invatat la FC, Algad si lista continua.
Dar pot spune ca voi face o steluta in calendar. Am primit salariul. Plus ca am primit si muuuuuuuuuult mai mult decat trebuia. Am primit un mare plus. Ceea ce ma bucura. Evident ca inca mai sunt reduceri, ceea ce ma face sa pot spune fericita ca sigur dulapul va deveni, again, neincapator. Dar nu`i bai. Ca doar exista casa de la Galsa, si acolo mai imi trebuie haine...Sa vedem..mai e si tusi...Si acolo mai imi trebuie haine..[De fapt adevarul este ca majoritatea hainelor care nu imi plac, le pun intr`un sac mare, imens de gunoi....saci din aceia de tomberon...Si le pun toate care nu le mai port si nu imi plac si le las in garaj, langa masina, deja tata stie ce trebuie sa faca cu ele. Le duce la casa, le pune frumos in dulap, aranjate, impaturate, unele sunt si pe umeras...si asta pt ca Laura isi va petrece 2-3 zile sau maxim o saptamana pe acolo si ii vor trebui haine....Sau acelasi lucru si la tusi(matusa mea favorita), unde merg si stau cateva ore si pe urma plec...Dar de ce sa nu am in caz de nevoie? Pacat ca nevoie nu este niciodata, sau foarte rar.]
Tocmai am stat cu Alinus astazi de vb ce as mai avea nevoie. De o jacheta. De cateva bluze, de cateva perechi de pants, de o pereche de adidasi, o pereche de converse, o pereche de panofi, si poate una sau doua genti. Doar cam atat. Adik bani si bani si bani. :)))) Doar o fata are mama.
Ascult o melodie super faina. Pasarea Colibri - Vis de primavara. Doar ca toate versurile ar trebui modificate cu "aceea zi de martie ".
O camera micuta, dar de prieteni plina,
Ce-aveau si foc in suflet si-n ochi aveau lumina,
Idei musteau in aer, sa stai si sa tot stai
Si asta a fost totul in acea zi de mai...

Stiam ce-i rau si bine in lumea de afara,
Vorbeam de poluare, ce bine e la tara,
Ca banii nu conteaza, dar e grozav sa-i ai
Si asta a fost totul in acea zi de mai...

Aveam muzica buna, fumam dintr-o tigara,
In camera doar zambet, afara cer si soare
Si de erai acolo, pierdut si tu erai
Uitai de tot si toate in acea zi de mai...

S-au dus ai mei prieteni, s-a dus si acea clipa,
Mai zboara fiecare batand dintr-o aripa,
Traiesc, mai rad, fac glume, sunt sanatosi, dar, vai,
Acum nimic nu este ca-n acea zi de mai...

Si cat as vrea acuma sa fim iar impreuna,
Pierdut intre prieteni ce visul si-l aduna
Si as da totul, totul si locul meu din rai
Ca viata mea intreaga sa fie-o zi de mai...

Teoretic ziua aceasta a fost perfecta. A inceput frumos de aseara, cand mai ca nu l`am dat pe bulgaras afara din camera, pt ca eram prea obosita, dar super vesela, si a continuat de dimineata, cand am deschis impreuna cu Ralu ochii...Si zambeam cat de frumos a fost cursul de FIS, si ce bine am inteles tot la el. Daca toate cursurile ar fi asa de frumoase ca si visele de dimineata...:D Sigur am deveni PRO-Poli! Dar asa pauze de somn si de intors pe partea cealalta si visat in continuare sunt cam rare....desi anul trecut erau mai dese, anul asta nu se pune problema....Anul acesta

Hotii si politicienii

Normal si logic ar fi sa termin blogul inceput acum cateva zile, dar in momentul de fata am o mare nelamurire. Nu inteleg cum naiba reusesc partidele astea politice sa isi bage nasul peste tot. Am asistat ieri la o sedinta care trebuia sa fie pentru noi pentru studenti. Dar ce sa vezi? Si`au facut aparitia niste oameni frumosi imbracati, care stateau de vb cu noi ca si cum noi am fi niste nimicuri iar ei niste feti cu stea in frunte. De fapt teoretic cam asa stateau de vb cu studentii, oare ar trebui sa fiu bucuroasa ca m`au acceptat in cercul lor?, plini de impresii, zambind si "foarte preocupati" de ce se intampla pe acolo, pe cand pe ei de fapt nu ii interesa decat inca o functie pt a putea sa isi faca propaganda electorala cat mai frumoasa.
Adevarat e proverbul "Tacerea e ca mierea". Avand in vedere ca alegerile s`au transfomat intr`un adevarat fiasco, si ca nu am mai fost de acord cu ce s`a intamplat am iesit frumusel afara si mi`am bagat piciorul in alegerile lor dandu`mi seama, inca o data, ca nu esti decat un nimic pt lumea asta, si ca intr`adevar "pe omenire o doare in fund de soarta ta". Dar daca Dumnezeu iti ia pe o parte, iti da pe alta.[ce legatura are Domnul aici habar nu am, dar suna bine] Asadar am iesit afara cu gandul ca am pirdut 2 ore din viata mea mutandu-ma de pe o parte, pe alta, a amfiteatrului Traian Vuia, si ca nu am avut decat parte de nervi, scarba si foarte putina distractie. Si dupa cum stateam eu sa le astept pe fete[degeaba va explic care fete, ca am o groaza de amice si chiar nu mai are rost], asadar sa revenim. Le asteptam pe fete. Langa mine 2 baieti si 2 fete. Cum fetele mele erau simpatizante ale Pd`ului, normal ca am facut si eu cunostiinta cu oamenii adusi de acest partid pt sustinere. Ehh...Ce te crezi? Erau ceva lideri si ceva activiti ai PD`ului. Iti dai seama langa cine au nimerit! Si cum ei credeau ca si eu am venit tot pt a`i sustine pe ei, pt ca nah eram langa fetele mele, oamenii nu s`au mai cenzurat si au inceput sa spuna tot. Cum m`am obisnuit ca nu e o rusine sa asculti ce vb altii, mai ales cand eram langa ei, stand si asteptand pe pervazul geamului, nu mi s`a parut nimic aiurea sa stau cu ochii in pamant si sa le ascult aberatile. Problema a fost ca aceste aberatii nu se mai terminau...Si la un moment dat, am inceput sa ma enervez tot mai tare..Deja incepea ca tensiunea sa imi urce si sa imi vina sa il bat pe unul dintre cei de acolo si sa il fac "Bou" si "Cretin", dar am reusit sa ma abtin..asta pana la un punct. [Ieri am fost foarte directa cu toata lumea. Intrebam pe toti sau le raspundeam foarte sincer si foarte fara jena si rusine] Asa ca, i`am intrebat foarte direct "Voi sunteti de la PD, nu?", zambind in coltul gurii. La aceasta intrebare toti s`au intors spre mine si au cascat ochii si gura. Nu puteam sa nu zambesc. Imi venea sa rad si sa ma prapadesc pe acolo, dar incercam sa ma abtin si sa fiu cat mai ok, mai ales dupa o asa intrebare. Dupa ce si`au revenit din uimire, cand au realizat ca nu sunt o papusa de portelan, care are totusi creier si care culmea si vb, au incercat, foarte confuzi sa imi spuna ca de fapt "Nu conteaza asta. De ce ne intrebi?"...Normal ca incercam sa fiu cat mai amabila si cat mai diplomata,[pacat ca asta nu prea mai imi iesea] "Intrebam doar.."...Dupa 5 minute lungi...In care s`a lasat tacerea, in care tigarile lor erau pe terminate...Cand urletele si huiduielile celor de la liga, si a studentilor normali, au incetat, "liderul" incearca sa faca conversatie. Ma intreaba daca sunt din liga si la ce anume.[Cred ca atunci isi dadea seama de greseala, de faptul ca trebuia sa aiba grija in prezenta cui vb] Raspunsul a fost pe masura raspunsului lor..."Nu, nu sunt in nicio liga, dar nu cred ca asta conteaza"[Minciuna mai mare ca si casa]. Dar omul cand e prost, prost ramane. Asa si ei. In loc sa taca si sa isi continue discutiile in alta parte, ei au continuat fara nici o jena, iar la un moment dat m`au si invitat la o sedinta de partid. [Asta ca sa imi confirme banuielile]. Sincer cred ca daca erau oameni normali nu ma invitau la partidul lor. Chiar au fost cei mai mari dobitoci la faza asta. Si in plus m`au intrebat ce cred si le`am raspuns foarte "indirect" ca nu sunt de acord cu ce fac ei, ca si asa liderul lor habar nu avea ca va candida, ca a primit o amarata de fituica pe care erau scrise niste chestii pentru care cica milita, dar adevarul e ca el habar nu avea de nimic. Pt ei un post de presedinte si un vicepresedinte si un secretar si oau...au ce sa mai adauge la campania electorala. De parca pe partidele politice ii intereseaza ce se intampla cu adevarat in complex. Da vezi sa nu...Iar pe oamenii care chiar ii doare si ii intereseaza, de ei se alege praful...Pt ca domnii consilieri sunt prea corupti si tin prea mult la scaunele lor si isi doresc sa isi promoveze doar "tinerele talente" sau mai bine spus "odraslele" partidului. Care clar nu vor avea nici un stres. Le vin banii pe dat din gura si pe invartit niste chestii.
Pt Corado in special:
"Draga domnule consilier,
Nu am ajuns sa termin inca facultatea. Nu voi termina si nici nu ma voi apuca de Drept, niciodata. Da in momentul de fata, la doar 21 de ani neimpliniti, nu am ajuns Consilier Municipal, si nici nu sunt inca la fel de bine informata ca dumneavastra, in ceea ce priveste consiliile de consultative de cartier, daca e pana acolo ma doare capul la cati de "C" ati folosit. Dar pot sa va asigur ca la varsta dumneavoastra nu voi fi asa de intepata, asa cu nasul pe sus, si nu ma voi mandrii cu functiile pe care o sa le am! Nu voi privi pe nimeni cu superioritate si in al doilea rand nu ma voi baga peste ce spune seful meu. Voi sta cu el de vorba in privat si nu voi face discrepanta dintre noi sa fie atat de vizibila!
Lipsa de bun simt si multa mandrie. Mai coborati cu Nasul pe Pamant"

Huh! Acum in sfarsit m`am racorit. Mi se pare strigator la cer. Inca din fasha la noi domneste coruptia si interesul politic. Ca un tanar, care nu cunoaste atat de bine viata politica a Timisoarei, pot spune ca ma dezamagiti. Ma faceti sa imi doresc sa plec cat mai curand. Sunteti niste tarani. Si taranii de la tara au mai multe si mai frumoase de spus ca voi.
Mi`ar fi rusine sa fac asemenea lucruri...Sa actionez tacit. Sa ma fac ca ploua si mai ales sa zambesc ca si cum nimic nu s`ar intampla. Ca si cum totul e ok. Sunteti la fel ca hoti...Doar ca pe voi nu va mustra contiinta!
Abia astept sa scap de voi!

Stropi de bucurie si tristete

Daca toate zilele ar incepe ca astazi, pot spune ca as iubi viata asta. Sa ma trezesc pe la 9. Sa nu trebuiasca sa imi fac patul, sa trag ceva pe mine si sa alerg pana la facultate, sa nu am teme, sa nu am nici un stres..Dar nu....Cand te intorci gasesti o camera intoarsa pe dos, in pat gasesti haine, prosopul folosit dimineata, laptopul care de abia isi tine echilibrul....de toate pt toti. Chin nu gluma de restabilit ordinea initiala. Uite de aceea nu e tocmai o dimineata perfecta..Pt ca e perfecta la inceput, dar pe urma tot exista ceva perturbator. Ahh...Astazi muncitorii nostri draguti ne`am lasat in pace cu ciocanitul si au coborat la etajul I, ceea ce ne face sa putem dormi mai linistite, fara sa ascultam povesti de maimute, iar cei de peste drum, si`au mutat sediul. Ce se poate mai perfect de atat?
Nu folosesc transportul in comun prea des. Lucru care ma bucura, dar uneori sunt nevoita sa fac acest lucru, si daca nu am castile sa pot asculta muzica, atunci chiar e foarte distractiv si comic.

Je ne regrette rien!

"Non ! Rien de rien Non ! Je ne regrette rien Ni le bien qu'on m'a fait Ni le mal tout ça m'est bien égal ! Non ! Rien de rien Non ! Je ne regrette rien C'est payé, balayé, oublié Je me fous du passé ! Avec mes souvenirs J'ai allumé le feu Mes chagrins, mes plaisirs Je n'ai plus besoin d'eux ! Balayées les amours Et tous leurs trémolos Balayés pour toujours Je repars à zéro Non ! Rien de rien Non ! Je ne regrette rien Ni le bien, qu'on m'a fait Ni le mal, tout ça m'est bien égal !
Non ! Rien de rien Non ! Je ne regrette rien Car ma vie, car mes joies Aujourd'hui, ça commence soin toi !" Edith Piaf-listen to me

Nu regret nimic, in sfarsit am reusit!

Oameni si oameni...

Incerc, incerc din rasputeri, sa fiu uneori, fata aceea care trece neobservata prin Politehnica. Incerc sa nu ma mai trezesc si chiar cu ochii mijind de somn, sa dau cu fond de ten, sa nu mai imi conturez ochii cu dermatograf, incerc sa ma imbrac cat mai sport si sa folosesc cat mai multi bascheti, tenisi si adidasi. Incerc si vad ca degeaba incerc. Pana de curand acestea faceau parte din viata mea obisnuita. Nu ma stresam sa asortez hainele, nu ma stresam cu machiatul si cu absolut nimic. Ma trezeam cat mai tarziu posibil, trageamo pereche de blugi, un tricou, luam o pereche de ciorapi si ceva bascheti si in timp ce coboram scarile, pe care evident ca fugeam, si imi aranjeam uneori si ciorapii, ca nu stateam prea bine, imi puneam cerceii, si eventual ceva lant sau zgarda la gat, dar asta in timp ce fugeam pe Aleea studentilor. Si ce era fain? Ca nimeni nu se uita chioras la mine....Nu eram singura care facea astfel de lucruri...si asa erau si ei ocupati cu ajungerea cat mai rapida la facultate, decat sa se uite la mine. Ehh acele vremuri s`au schimbat...si asta cam de cand a inceput anul....Evident ca rareori am timp cu adevarat sa merg linistita si sa nu trebuiasca sa fac pasi mari, si sa ma grabesc, si sa nu incerc sa imi demonstrez ca distanta pana la Politehnica poate fi parcursa in fiecare zi stabilind cate un nou record. Chiar daca ploua, chiar daca tocurile sunt in picioare, chiar daca adevaratele doamne si fetele care se respecta nu le vei vedea niciodata grabite si incercand sa faca concurenta cu vre`un Concorde, pe Aleea Studentilor acest lucru nu a ajuns.
A venit primavara, dar acest lucru il putem simti cu adevarat doar dupa`masa. Asta pentru ca nenii, care lucreaza peste drum si care sunt ca niste maimute pe schele, in fiecare dimineata reusesc sa ne trezeasca. Am o noua problema. Daca nu ma trezeste Tractorul, atunci sigur ma trezesc ei. Ori cu "frumoasele lor voci", ori cu "Milion cu milion...", si sa nu uit de tanti bormasina. Mama lor de oameni. Ca asa stiu sa isi urle....Si tocmai dimineata si`au gasit si ei sa ne povesteasca noua, tuturor, cum unul dintre neni nu si`a auzit ceasul si a intarziat exact o ora si jumatate azi dimineata. Si asta pt ca desi stia ca va intarzia, a zis ca mai bine sa fumeze una, doua, trei, patru tigari si sa isi bea in liniste cafeaua....De parca eu doar de asta aveam nevoie. Oau ce mi`a imbogatit cultura generala.
Iubesc sa ascult ciripitul pasarelelor. Ma bine dispun si ma fac sa zambesc. Parca sunt unele dintre cele mai frumoase creaturi. I simply love them. Pacat doar ca de o luna si ceva, de cand cu nenii astia, parca au amutit de tot. Astazi a venit o vrabiuta in cautare de paine uscata, dar ce sa pot sa ii ascult eu trilurile...Nenii astia aveau ceva mai important de vb si de fredonat.
Cel mai nasol este ca alti neni, de la Politehnica, care se ocupa cu renovarea caminului nostru, ne`au invadat spatiul. Doamne!!! De parca nu au suficienta treaba in partea cealalta. Acum au venit sa ne prafuiasca si pe noi!!! Simt ca mi se invadiaza teritoriul!!! Nu maipoti iesi pe coridor sa porti o discutie normala, ca incep cu boom, cioc, boom....
Nu suport oamenii care imi invadiaza teritoriul si care incearca sa ma sufoce. De ce sa ma sufoce? Pt ca mai mult ca sigur ca doamna noastra administratoare, "draguta si amabila", ca deobicei, cand va fi sesiunea mai mare atunci ne va da vestea cea mare. Si anume aceea ca trebuie sa ne mutam in partea renovata! Dar asta e sigur!!! Nu va suport dragi muncitori! SI va admir ca incercati sa va castigati o paine, dar dupa ce am ajuns sa ma obisnuiesc cu gandul ca stau in cel mai nashpa camin, ca nu am reusit sa cunosc foarte bine toti vecinii pt ca la majoritate le e frica de Raluca...Acum voi vreti sa ma dati cu totul peste cap? Nu va este putin voua....?
Si daca aici nu imi convin atatea...Desi....Adevaratul motiv....Atunci acolo cum va fi? Acolo se inghite, se tace si se asculta Guerilla.
Anyway....Atata timp cat nu e vb de camin, Aleea Studentilor, se poate pluti si da din aripi in nestire.
PS: Pt tine ;)>:D<:* La fel ma gandeam si eu. ;)Ne vedem inainte de concert.

I think...

Am luat o bine meritata pauza. In sfarsit am dormit si am reusit sa ma odihnesc putin. Adevarul este ca am reusit sa dorm si eu o seara in modul normal. Sunt total de acord cu ce imi spune melodia "Progresam si uitam sa fim fericiti,
Ingropam bucurii intr-o mare de biti
Nu te mai poti ascunde, esti mult prea conectat
Nu mai poti sa fii singur, esti identificat
Nu mai poti sa refuzi, nu te lasa sa crezi...
Te invata sa-ti cauti iubirea pe Net
Viata este viteza, nu mai poti sa te-opresti
Te strivesc cei din urma daca incetinesti
Cineva sa opreasca invazia de biti
Cineva sa ne faca din nou fericiti"

A trecut si 8 martie. Am primit flori si culmea am fost felicitata si sunata de persoane la care nici nu ma gandeam, ceea ce m`a facut sa imi dau seama ca sunt oameni care se gandesc la mine, chiar daca nu sunt tot timpul langa ei.
Chiar de 8 martie am primit cele mai frumoase cadouri. Daca de 1 martie am primit o frumoasa bluza, acum am primit un sacou si un nou prieten. Se spune ca oamenii pot aparea din Pamant, exact in momentul cand nu te astepti. Asa si e. Daca aveam eu o slabiciune pt oamenii care cantau la chitara sau care faceau drum`n`base, acum am gasit aceea persoana. Cum anume l`am cunoscut e chiar foarte comic, si pot spune ca nu ma asteptam dar...s`a intamplat. Se pare ca se poate sa te mai si inseli si "Nimic nu e imposibil". A fost un weekend de care chiar aveam nevoie de ceva vreme. Thnx!:*
Revenirea in Timisoara m`a facut in schimb sa revin la vechea rutina. Intalnit cu colegii, mers la cursuri, mers la cursuri, si evident, iesit la o cafea, cola, sau in cazul meu un sandwich, ghici unde? Exact in subsolul infect al Politehnicii...
De fiecare data plimbarile pe malul Begai ma fac sa iau deciziile cele mai bune, dupa ce le intorc pe toate partile si le rasintors, iau decizia cea mai ok si pot sa merg sa pun in aplicare planul...Astazi a fost tot ceva de acest gen..Dar problema este ca e o veche si cronica problema....La care degeaba o tot intorc pe toate fetele si incerc sa o rezolv....de multe ori dau inapoi si ma opresc....Pana cand? Nici eu nu am habar nu am. Pana cand nervii mei si creierul meu nu vor mai vrea sa auda de ea.
Stii? De fiecare data cand am ceva de facut...In general las lucrul respectiv pana in ultimul moment. Mama mereu spune ca sunt "omul ultimului moment". Asta e si adevarul. Nu imi place sa iau decizii pripite pana cand nu mai am ce sa fac cu adevarat. Atunci cand vad ca nu mai e cale si trebuie sa dau un raspuns, sa fac ceva anume si chiar nu mai exista nici o cale de intoarcere, atunci e singurul moment cand spun si eu ce am de spus si de facut ceva. Simt ca timpul imi fuge printre degete. Simt ca nu multe mai sunt clipele cand va trebui sa pun punctul de care tot povesteam si sa las tot in urma si sa merg spre viitorul pe care tot il visam. Apare intrebarea...Oare chiar vreau asta? Oare nu asa a fost sa fie? Oare nu asa mi`a fost scris? Mai o luna, iar pe urma cerneala va fi mazgalita pe foaie..Singura teama e sa nu fie prea tarziu si sa nu se usuce prea mult cerneala pe foaie, cand sa vreau sa ma intorc....Cale de intoarcere nu mai exista, o data pornita la drum.

FIS

Cursul de FIS(Fundamentele Ingineriei Software) l`am ratat de dimineata. Desi era unul dintre cursurile mele preferate. Chiar azi noapte visam cum il ascultam pe Radu si incercam sa notez cat mai multe si sa fiu cat mai atenta la ce ne explica. E un om fenomenal. Un prof tanar, dar extrem de bine pregatit, care stie sa fie extram de catchy si la care ii sorbi cuvintele din gura. De mult nu mi s`a intamplat sa fiu atat de entuziasmata de o materie. Ceea ce ma bucura este faptul ca in sfarsit am ajuns aici si nu e doar o materie care ma fascineaza, ci chiar trei. Pot spune ca in sfarsit pot URLA ca nu imi pare rau ca fac aceasta facultate.
Aseara am avut un musafir, care doar musafir nu il mai pot numi, dar a carui vizita s`a prelungint. Evident ca dushul era prea departe, iar lenea prea mare. Nu degeaba se spune ca "Nu lasa pe maine, ce poti face azi". Gandurile mele erau de a ma trezi astazi la 6 si sa le fac pe toate, evident ca oboseala si noptile nedormite si`au spus cuvantul si pana nu s`a pornit "tractorasul", nu am auzit nici mobil, nici pasare, nici bormasina muncitorilor de peste drum, de la caminul de medicina.
Ba mai mult. Azi noapte, dupa ce visam frumos la nemurire si la ceva crai de imparat, un amic, certat cu somnul, se gandeste ca nu a vb cu mine de ceva vreme si ce ar fi sa stea putin la taclale. Nu asta era problema, doar ca oboseala era prea mare, si oricum noul meu telefon[telefon de ultima generatie =)))] chiar isi spune cuvantul. Pot spune ca aseara l`am iubit, desi de fiecare data cand ma uit la el imi vine sa dau cu el si desi nu il suport, aseara a facut o exceptie. Eu nu imi aud mobilul, nici cand linistea e de cavou, nici daca e la capul meu si nici nu il simt. Sunt o adevarata "nesimtita" sa nu bag un asemenea telefon in seama, dar pur si simplu, cand ma gandesc sa ma mai uit la el, mai vad daca a sunat cineva si atunci sun inapoi, raspund la mesaje, altfel Dumnezeu cu mila. Daca era doar atat era ideal, problema e ca 3310 a vrut cu tot dinadinsul sa imi demonstreze ca de fapt nu trebuia sa il pun pe un raft si sa il las la prafuit. Evident, cartela de Cosmote e in el. Dar o folosesc din an in Paste. De sunat sunt sunata la ore normale, asta pana aseara, deci nu necesita o atentie sporita. Ehh...Asta aseara nu a mai fost adevarata....dupa ce am adormit cu greu....Dupa multe planuri....Dragutul de el mi`a dat adevarate concerte de muzica monofonica....De pe vremea cand eram eu "tanara"...
Cursul de FIS pierdut. Cursul de RC, de abia reuseam sa ma dezmeticesc. Laboratorul de FIS, un adevarat fiasco. Multa informatie si prea repede explicata. Dar tehnologia si distractia de la el, m`a facut sa o iert pe profa, pt faptul ca nu am inteles mai nimic, si pt ca la mine in caiet sunt niste diagrame total aiurea si niste adevarate tampenii. Laboratorul de Java, parca eram copii mici, retardati..Parca atunci invatam sa tastam literele. Dar nu`i nimic. Cu cat mai lent cu atat prindem mai repede in clasa si mai putin de invatat.

E tarziu. Vreau sa dorm. Maine am un program incarcat si am nevoie de energie. Parca ma vad in Sims cum imi creste energy`ul si comfort`ul;)
Enjoy it! Feel free to join us!