O gura de aer in plin Februarie

Se intampla de putine ori sa merg fara graba, spre un punct nu tocmai stabilit dinainte. Si atunci imi place la nebunie sa admir lumea pe strada. E cea mai datatoare de viata senzatie pe care o am, in momentul in care pot sa observ fara grija, mimica si gesturile oamenilor. Uneori imi e frica sa nu fie observata curiozitatea mea, de cei din jur, pt ca as arata ca o ciudata, fiind ca uneori atat de mult ma prind povestilor celor care ii privesc ca parca simt si eu, ca fac parte din ele.

Si ce am observat eu zilele trecute.....asa stand la o gura de aer undeva prin orasul de pe Bega? Doi oameni, un baiat si o fata ce se tachinau mai tot timpul. Aveau un mod de a comunica foarte diferit de ceilalti. Baiatul venea cu o replica, aparent banala, iar fata raspundea zambind, cu o la fel de banala replica si totusi se priveau, chicoteau si parca era ceva dincolo de aceste fraze banale...ceva mult mai mult, ce doar ei intelegeau.

Povestea a continuat, cum era si firesc. Fatuca noastra s`a gandit sa fie si ea partea feminina din Zorro si sa faca un gest mai deosebit, demn de curaj si plin de initiativa. S`a gandit ea sa isi viziteze partenerul de discutii, sa ii faca o surpriza neasteptata; iar cum fiecare isi intelegea dodiile foarte bine, acest lucru era mult mai greu. Si a venit si momentul in care si`a luat inima in dinti si s`a gandit sa lase deoparte surprizele si uimirile si sa ii spuna omului, sa nu se trezeasca cu ea pe cap si celalalt sa aiba treaba pana peste cap. Ehh si de la siguranta si bucuria aia ca ii va face o surpriza, daca se mai poate numi asa, s`a ajuns la echivalentul tonului ocupat al telefonului. Omul era chiar ocupat in acea zi.

Si acum voi reveni la un post mai vechi. "Pe o banca stau doi tineri, chicotesc, povestesc si sunt plini de viata. In ochi lor se citeste bucuria de a trai si pofta cu care isi impartasesc unul celuilat toate amintirile. Dupa o ora totul se termina si fiecare o iau in directii diferite, ca si cum nu s`ar cunoaste. Se vor intalni poate peste cateva luni, intalnirea avand, mai mult ca sigur, scenariul de mai sus."

Si noi ca oameni, nu reusim sa intelegem la intensitatea adevarata, dorinta celui de langa noi. E inca Februarie, sa iei o gura de aer acum ii o nebunie curata, aerul ii mult prea rece si prea tare.

Asteptand primavara.

Soroti(Jah)

Poveste: Cartitele sapa in pamant si mai scot uneori capul la suprafata, dar lor le place acolo, in intuneric, mucegai, in materia descompusa a omenirii. De ceva vreme sunt inconjurata de cartite.

Vad cartita ca si o specie superioara sobolanului si soarecului. Diferenta e ca te frapeaza cu frumusetea ei, dar iti face un rau nevazut, spre deosebire de celelalte animale care iti fac rau, dar macar e un rau vizibil si omul se asteapta si incearca sa ia masuri; cartita te ia prin surprindere si iti face rau cand nu te astepti. Un rau nevazut, care te poate da foarte usor peste cap.

Sa le pun otrava sau sa cumpar baterii pentru aparatul care le deranjeaza cuiburile?
Cred ca merg pe cea de a doua varianta, ii mult mai eleganta si implica diplomatia.

O zi buna tuturor.

PS: trebuie sa iubim cartitele, sigur ele te vor ajuta sa scapi(mai usor de pe lumea asta)

Trenurile astea

Uneori simt ca nu am pic de inspiratie si culmea, cand ma asez in pat mereu imi trec prin minte povesti intregi, subiecte la care iau pozitie si totul se petrece in minutele inainte sa adorm.

Astazi se intampla ca mai mereu, sa stau si sa vreau sa scriu ceva dar sa nu am pic de inspiratie, sa sterg de 3 ori primul paragraf si sa ma apuc mereu de alt subiect. Dar hai sa vedem daca imi intru in mana si reusesc ceva astazi.

De fiecare data cand ajung sa calatoresc cu trenul imi place sa stau si sa ma uit la lumea din jurul meu, sa ascult ce vorbesc oamenii, sa vad ce preocupari au, sa ii analizez pur si simplu. Mi se pare ca pot sa evoluez mult mai usor invatand din greselile altora. Nu de putine ori am realizat ca de fapt si eu am unele ticuri si unele gesturi care atrag atentia.

Deobicei cand vine vorba de drumul Arad - Timisoara, mereu gasesti tinere sperante, care au aceeasi vesnica poveste "vesnica dragoste". Mereu sunt fete care nu stiu cum sa le arate prietenilor lor cat de mult ii iubesc, baieti care nu stiu cum sa cucereasca o fata and so on, dar toti uita ceva necesar si absolut indispensabil, uita sa comunice si sa vorbeasca intre ei.

(to be continued)

Un suras nu strica nimanui

Aseara am dormit pentru prima data anul asta in Timisoara. Culmea e ca m`am trezit singura si foarte bine dispusa. Am reusit aseara sa citesc 2 capitole din Huliganii si am adormit bustean.

Tot am zis ca incep un regim de viata sanatos, in sfarsit de dimineata am reusit asta. Sper sa tina cat mai mult avantul asta ca e necesar rau de tot. Putin sport si putine fibre ca sa scoatem alcoolul si mancarea de la Craciun.


Deja incepe stresul din sesiune, fara tigari si in cel mai rau caz cafea.

Incercand sa zambesc ma apuc de LTFC.


Succes si multa bafta in sesiune.

Last post this year

Si a sosit si ultimul post. Sa nu uitati sa va faceti lista cu dorintele din 2010 si cu lucrurile care trebuie sa le schimbati la voi.

;)
Eu m`am apucat de ea, va imbratisez si ne auzim anul viitor.

La multi ani!!!