luni, 31 martie 2008

Pentru dragutele de voi

Postul acesta vi`l dedic voua, prietenele mele. Pentru ca ne stim de cand eram "genii neintelese", de cand "am intrat in Moise ca sa ne afirmam".



Una din ele se casatoreste in Mai. Dami si Allain sunt de ceva ani impreuna...it was just a matter of time to get married. So Casa de piatra!!! si La multi, multi ani! So, in Mai mergem sa o vedem si sa ii tinem trena si sa ii pupacim bine de tot!!!

Draguta de Laura. Si acum nu ma refer la mine, ci la Zambareata din Cluj, care e cel mai nasol de ea, ca e singurica pe acolo, si nu e nimeni cu ea pe acolo, dar se descurca ea. Sa nu uitam ca e Rares pe acolo ;)).

Cea mai mare problema in ultima perioada e sa incerc sa nu confund numele Alina cu Adina si Adina cu Alina. Este un adevarat chin. La cat de repede vorbesc de multe ori, nu imi dau seama cand pun L sau D, dar Alinus nu scapa nici o oportunitate de a ma corecta.

De Moony nu am nimic ce sa spun. Ea ne`a obisnuit deja cu relatiile lungi, iar Luci is part of the family.

Iar de Noemitza, imi e cel mai dor. Pe ea chiar nu am mi vazut`o din vara. Anul acesta trebuia sa fie un alt ITFest Bucuresti, dar nu stiu daca voi avea timp si nici idei pt a face un proiect de una singura. Alti participanti si alte ajutoare nu mai accept. :))

Va pup fetelor si sper sa ne vedem cat mai curand!

Zi frumoasa ca noi ;)

A trecut ceva zile de cand nu am mai postat nimic. Nu ca nu as avea multe de povestit si de spus, dar am avut multe alte treburi de facut si timpul nu e o guma pe care sa o pot intinde la nesfarsit.

Desi ieri la Cluj, vremea nu tinea tocmai cu studentii indragostiti si dornici de plimbari romantice, la Timisoara vremea a fost superba. Inca de Sambata seara am aflat ca Simonik pleaca la Arad, la prietenul ei, asa ca se anunta ca in camera sa fie foarte multa liniste si multa lenevire. Nu ca nu ar fi deobicei liniste, ca doar stam doar 3 in camera, dar era vb de Duminica, sfanta zi de odihna. Aveam o groaza de planuri. Sa imi vad cursurile si sa le pun pe toate la un loc, sa culeg laboaratoarele din alte caiete [dimineata nu am timp tot timpul sa iau foi sau toate caietele laboratoarelor dintr`o zi, si atunci iau un caiet sau ce prind si scriu in el la toate orele, iar la cateva zile, le aranjez si le pun fiecare unde trebuie] Problema e ca nu am mai facut curat, de vre`o doua saptamani, si acum se vede, laboratorul de la baze de date e pe foile de la retele de calculatoare, si amalgamul continua. Saptamana trecuta Marti dimineata, la proiectul sincretic, cu jumatate de ora inainte, imi dau seama ca trebuie sa duc fisele cu clasele din proiect...Atunci sa vezi senzatii tari, ca nu gaseam niciunde dosarul, desi stiam in care l`am scris, parca au intrat in Pamant, dar oricat de ciudat pare...orice dezordine e o ordine aranjata.
Si povesteam eu de Duminica. Aveam planuri sa imi iau o carte si sa merg pe malul apei si sa citesc, sa trec pe la biserica, sama plimb, sa invat tot pt Programare orientata pe obiecte, daca se putea si pt lucrarea de la Securitatea informatiei. Stii cum e sa ai avant si sa vrei sa muti muntii din loc. Evident ca nici jumatate din ce mi`am propus nu am reusit sa realizez. Am fost pe mal, am fost la iepurasi, prin Unirii, sa admiram stelele, am cules tot ce imi trebuia pt examen, doar ca nu am reusit tot cu laboratoarele, deci asta ramane pe astazi.

So de astazi, incepe din nou nebunia, din nou multe probleme de rezolvat, multe cerinte, multe asteptari. Sper sa le fac fata macar ca pana acum.
Un inceput de saptamana cat mai frumos!

sâmbătă, 29 martie 2008

GATAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!


CAT? CUM? PANA CAND???

Bucuresti...mult mai esti dorit!

miercuri, 26 martie 2008

The perfect day

Sunt multumita! Pe zi ce trece devin tot mai impacata cu mine! Astazi am reusit sa fac, spre uimirea mea, aproape tot din ce mi`am propus. Am trimis mailurile la toata lumea la care trebuia, opss! Sa nu uit de Andrei si de feedback`ul de la site!!!, dar in rest chiar am facut tot ce trebuia facut. Am fost si la facultate, de dimineata si am stat cat putea sta un om normal, am fost si la intalnirea Taize, mi`am scos in sfarsit si Office`ul pacii[deci uneori imi vine sa rad de cata lene imi e sa imi fac ceva la laptop. Daca as auzi o fata care sa se planga 2 zile ca nu reuseste sa scoata un amarat de Office, de pe retea, mai mult ca sigur ca as rade de m`as prapadi, dar cum e vb de mine, ma uit uneori cu mila si imi dau seama...ca cea mai frumoasa perioada, e aceea in care nu te stresezi, mereu ai timp, chiar daca de fapt nu ai...dar e frumos sa visezi....], am si tot ce trebuie de invatat, si examenele le`am scris pe doua post`it`uri[Evident ca pe doua. Una pe perete, ca si asa posterul era vechi...macar sa il animez putin, si una pusa frumusel, pe partea din stanga a touch`pad`ului...Mi`am dat seama de un lucru, cum de cateva zile, Ceresica mea[asa imi numesc eu laptopul :P] a cam dormit cu mine in pat si masa era mereu plina de Cosmo, Unica, One sau cine stie ce revista....Aaa sa nu uit de cadourile din reviste, care sincer sunt cam aceleasi la fiecare revista, si tronau frumos, printre foi si cursuri si caiete; nu prea am folosit eu masa...asadar, astazi cand m`am gandit sa scriu si eu examenele, aveam de ales intre post`it`uri cu miros de levantica si albastre, sau in forma de mar si roz....cum primele au fost cele albastre...le`am scris frumusel...dar aveam o problema...La un moment dat am inceput sa o intreb pe Ralu, doar ea era in camera, daca nu simte nimic...Cum aveam un mos de ciocolata langa mine, m`am pus sa il miros..."poate miroase ciocolata"..da...vezi sa nu....dupa un timp...in care si Ralu ma sustinea ca de fapt ea nu simte nimic, dar mai mult ca sigur ca e ciocolata, ca doar e langa mine...Mi`am dat semaa de unde vine mirosul...si asta ca sa fie comic pana la capat...doar din cauza ca am mai aflat o data de examen, si cum azi am fost constiincioasa...am zis sa o trec si pe ea...si ghici ce? Depistare de mireasma minunata, ce venea de la mana mea stanga ce atingea minunatie de post`it cu levantica] Si uite cum reusesc sa trec de la o idee la alta. Pot spune deci ca a fost astazi o zi superba[in afara de faptul ca e un frig de sa mori]....Poate doar ca nu am inteles nimic din ce ne`a spus proful de RC, pt ca eram mult mai preocupata cu cititul blogului lui Zappy si a altora, de citit mailuri si newsletter`uri. La BD, i`am stresat pe Alex si pe Calin...La Alex am reusit sa ii murdaresc frumusete de Nike`uri albe, si ca deobicei, Alex..."Nu si nu ...Stai linistita ca asa au fost...", pe Calin il stresam ca nu imi iese programul..desi saracul copil, el il avea bun, si teoretic al meu era Copy-Paste...Dar eram prea happy si bine dispusa ca sa copiez exact.....Saracul Alex ce mai reusea sa ma corecteze si pe mine, uitandu`se la calculatorul lui Calin care era in partea mea dreapta...Deci doar ca trebuia sa aiba ochelari buni sa vada la doua compuri distanta...Neah...Laura avea altceva mult mai important de facut....:))) De citit "Raspandacu`" si mai ales articolul lui Ivan. Ahhh sa nu uit de mersul la cursul de Securitatea informatiei, doar pt a`l vedea pe tipul dragut din primele banci...am si stresat`o pe Cori sa ne punem in fata, doar nu l`am mai vazut de 2 saptamani...Bine ca la urma ne`am mutat in spate, ca nu era nimeni interesant in fata, doar un "nene", anul III, care terminase la noi in Moise, dar cu care chiar nu aveam chef sa ma pun sa share`uiesc informatii...Si culmea...Am renuntat la un suc cu colegii, doar pt a merge la curs...Poate s`a simtit rau acel "nene" pe care vroiam sa il vad [Uneori se intampla sa gasesti persoane pe care iti place sa ii urmaresti, sa ii admiri si sa le studiezi reactiile. Asa se intampla si cu acest "nene". Este un "nene" foarte interesant, si imi place sa stau sa admir comportamentul si reactiile lui.] Oricum...bine ca s`a terminat repede cursul, desi mare lucru nu prea am inteles, eram mai atenta la ce o sa facem dupa si sa povestim printre randuri...ca doar stateam cu Cori.
Altele mai interesante nu am ce sa scriu. Not now. Am o lene uriasa de a cobori jos si de a lua ceva de la "shop`ul" din caminul vecin...Lenea e mare si e acuta...So sper sa vina Simonik si sa mearga ea...Dar speranta asta sigur va muri curand...So i have to go.
Nighty night to u too.

marți, 25 martie 2008

Pentru voi

Pentru toti cei carora le place Vama. Ultimul videoclip.

Fetelor, pt voi :*:*

Am gasit aceste randuri, intr`un about me, al unei prietene, si mi s`au parut extraordinare:

"Pentru toate fetele care au suferit candva,oricand din dragoste stim ca odata va trece si va fi bine dar ce facem pentru asta ? de cele mai multe ori nimic...de cele mai multe ori ne gandim ca a fost vina noastra, nu ne place sa credem asta dar totusi dam vina pe noi pentru ca trebuie sa gasim un vinovat si desi stim ca asta nu duce la nimic preferam sa ne asumam noi toate greselile relatziei. Si atat cautam unde am gresit incat ajungem sa credem ca noi suntem cele imperfecte si ca totul ar fi fost altfel,mai bine daca am fi fost mai putzin geloase,daca nu l-am fi criticat atat, daca nu l-am fi iubit atat si nu i-am fi aratat asta,daca nu am fi fost slabe in fatza lui, daca nu suntem destul de bune,daca noi chiar eram potrivite,daca nu am fost destul de atente, daca nu am fi fost prea posesive,daca nu ne-am folosit bine de sansele primite de la el,daca nu l-am fi iertat....daca nu am stiut sa ne bucuram suficient de atentzia lui,daca, daca si iar daca ....si mai trist e atunci cand totul ne dovedeste ca raspunsul la toate aceste intrebari nu suntem noi problema...ci ei,noi tot ii vrem inapoi ! dar de ce ? oare chiar ne dorim inapoi ceva ce nu ne mai facea fericite sau tzinem prea mult la starea aceasta de dulce amar ? Unele dintre noi am fost inselate,altele am simtzit doar dezinteres din partea lui, unele nici nu stim cum mai e sa ne simtzim iubite... cred ca toate am trecut prin asta si in sperantza de ne salva,am incercat sa punem punct dar defapt punctul acela se transforma in puncte puncte...dupa care a devenit virgula si pana la urma``fraza`` s-a incheiat pentru ca asa a vrut el . sau poate chiar am reusit sa punem punct dar nu pentru ca era ce ne doream,doar speram sa se trezeasca sentimente in ei,sa se intoarca la noi, sa isi ceara iertare, sa ne spuna ca ne iubesc si ca nu pot trai fara noi...si atunci asteptam,si asteptam si nu se mai intampla minunea.Poate asta trebuia sa facem de mult,sa le dam drumul sa plece pentru ca asta ii facea fericiti.......nu noi !si tot nu stim cum e mai bine...sa suferim fara ei sau alturi de ei ?!
Pana la urma vom ajunge sa privim in urma,sa regretam timpul pierdut si sentimentele risipite dar, asta este viata : un lung sir de suferinte, iubire, regrete si...multa speranta !
Va doresc sa fitzi iubite si sa mai iubitzi doar pe cineva care merita si isi doreste iubirea voastra...asta imi doresc si pentru mine. :) va pup fetitzele :*:*:* " by Pufarina.

Bravo!! I totally agree you! >:D<:*

Buna dimineata

Buna dimineata! Am reusit sa ma trezesc destul de bine dispusa. Nenii care ieri dimineata, ne ciocaneau la usa, acum au trecut la etajul doamnei administratoare. Daca ar fi posibil, ar fi minunat ca sa ii stati pe cap vre`o saptamana, pt ca doar ea e capabila de asa ceva.
In momentul de fata tot caminul e plin de un plaf fin, alb. Nu ar conta ca il respiam, ca am trece peste asta, dar e enervant cum se ia pe pantofi si cum il duci in camera.
Ma bucur ca nu sunt eu la curatenie, dar o compatimesc pe Simonik, pt ca si aseara dupa ce a terminat curatenia, a avut ceva munca de facut, doar pt ca nenii nu stiu sa mature si sa spele si sa curete normal.
Inca astept cu "nerabdare" sa vad cum va fi cand ma vor trezi batandu`mi in geam si cantandu`mi serenade. Pt ca se apropie de etajul trei cu o viteza nebuna. Cand va fi extraodinar sa aud doamna bormasina cum se infige la mine in geam.
Ce e "minunat", e faptul ca de saptamana trecuta, am reusit sa fac abstractie de sunetul ei, doar cand, dragutii de neni, s`au gandit sa ancoreze schelele undeva langa geamul nostru, si undeva la ora 7 dimineata, cineva troncanea si isi folosea skillurile de maimuta, stand cocotat de geamul nostru. A fost ceva de vis....
Iar cand s`au gandit sa dea huma de pe pereti si sa ciocane,asa, din greseala, doar din greseala, si pe la usa noastra.....A fost ceva extraordinar.
Va multumesc din suflet ca in dimineata ati avut treaba altundeva si nu ati reusit sa va faceti tabieturile la usa sau la geamul meu.

O zi buna si voua! Si nu uitati...;))

Cu gandul departe

Ora 12. Ma gandesc ca daca acum as fi la Arad, as dormi si eventual chiar as si visa cine stie ce taramuri si printese, dar nu! Nu sunt la Arad. Sunt in camera de camin, care dupa galeria Poli, "camera de camin nu e acasa". Adevar graiesc ei, dar cand te gandesti ca majoritatea celor care sunt acum in galeria de la Poli, au stat odata, candva in camin, ca au fost studenti veniti de prin te miri ce colt al tarii, si ca de abia dupa terminarea facultatii au devenit timisoreni, iti vine sa mergi si sa ii aduci cu picioarele si mai ales cu nasul, macar la nivelul, 1,5m de Pamant.

Astazi sunt revoltata si nervoasa pe toti. Da! ieri a plouat cu ignore`uri. Si daca stau sa ma gandesc, daca mai continua noaptea tot asa, sigur imi voi transforma lista de Ym, intr`o mare lista de Ignore! Poate o sa te intrebi cui i`am facut aceasta onoare si placere?! Pai exact la unele din persoanele cele mai dragi mie, unele din persoanele pe care chiar le laudam pe blog si de care eram foarte mandra si la care tineam enorm de mult. Dar cum ceva ce nu a mers o data, a doua oara clar nu mai iese, cel mai bine e sa isi vada fiecare de drum! Asa ca bon voyage!

Nu suport oamenii care se comporta ca niste copii! Nu suport oamenii care se plang mereu! Nu suport oamenii care mereu si mereu au probleme, cu care nu poti dicuta niciodata ceva despre vreme, despre un magazin, sau pur si simplu de o amarata de plimbare prin parc, pe mal, piata.....sau pur si simplu sa stai in aer liber, pe o banca, sau jos pe o bordura si sa te gandesti la molecule de apa, la roboti imaginari, la cum va arata masina copilului tau, la cum va exista o nanny, ce va face totul in casa and so on. Sa stai sa visezi, sa iti golesti mintea, sa respiri si sa te simti liber. Daca acum cand avem timp, cand putem musca din toate merele, fara ca cineva sa ne atraga atentia, daca acum nu facem asta, crezi ca peste cativa ani vom mai avea timp? NU!

Nu imi plac oamenii ipocriti! Desi in definitia lui, omul e de la sine inteles ca fiind ipocrit. Nu imi place sa am de a face cu oameni care vor sa para altceva decat sunt. Hai sa ne dam mari cine suntem noi, cand noi nu reusim nici macar sa legam doua cuvinte! Hai sa vedem cum e sa ne dam mari clubberi, cand de fapt eu ascult acasa doar manele si muzica populara. Hai sa ne dam noi, baieti de bani gata, cand de fapt nu reusim sa ne apropiem nici macar de o pereche de ciorapi Puma. Hai sa, hai sa,...Cand de fapt nu exista substrat. Nu exista nimic acolo la baza. Doar de fatada.

Sambata, pe tren, dupa ce am gasit niste cunostiinte, cu care sa imi animez calatoria pana la Arad, la un moment dat, cand a aparut un moment de liniste, mi`am dat seama ca intr`adevar cunosc ceva lume.....acest ceva, vrea sa fie ceva mai multa, mult mai multa, decat ma asteptam. Oameni de toate felurile. De la copii de tarani, care au venit sa faca o facultatea si a caror parinti mananca fasole si cartofi, doar pentru a`i tine in facultate, pana la foarte multi copii care au tot ce isi doresc. Sunt copii de familii instarite, care mostenesc acest statut social de nobil, sa`i spunem, din generatie in generatie; sau copii ai parvnitilor, a celor care s`au imbogatit peste noapte. Si stii ce observ eu? Uite! Fii atent! Cei din nobilimea veche, difera enorm de mult fata de cei din cea de peste noapte. Primii stiu cat le e lungul nasului, au gesturi, mimica si substrat. De mici invatati cu bani si cu buna crestere; iar ceilalti ingamfati, plini de sine, "Bai stii cine e tata?", "Tu stii cine`s io?"- Uite si raspunsul: "Esti un bebe, dus de barza. Esti un om cu doua picioare, doua maine, doi ochi, o coloana vertebrala si cu ceva carne pe schelet si evident cu un cap, care are un iq mai mare sau mai ridicat. Degeaba esti fiu lui tata, a lui mama, degeaba ai bani de ii intorci cu galeata, cand tu nu esti in stare sa platesti un suc sau o apa. Cand totul e pe mama si tata. Cand nu ai maniere si nici cei 7 ani de acasa. Degeaba! Banii vin, se duc, dar tu ramai cu educatie, maniere, si cu ele poti totusi sa ajungi undeva mai sus..."

Ramai cu bine si nu te schimba! Doar mama, mai stie cum sa iti faca fata. Normal! Tu ai altceva mai important de facut!
PS: Ultimele posturi au avut, in special, rolul de a`mi exprima nemultumirea fata de comportamentul unor anumite persoane din anturajul meu.

luni, 24 martie 2008

Fara discutie! PA!

Nu suport cand toti se dau destepti. Reusesc acesti oameni sa ma enerveze la culme. Toti stiu, toti cunosc, toti, toti, toti....Ehh bine dragilor, raul se taie din radacina. Am ajuns sa nu va mai suport.

Urasc cand dau sfaturi si incerc sa imi bat capul cu toata lumea, si vad ca daca am nevoie putin ajutor, ajung sa nu am pe cine intreba. Asta se intampla in majoritatea cazurilor, sau daca primesc ceva, e ceva prea aiurea...ceva cu care sigur nu sunt de acord,....ehh se adevereste pt a nu stiu cata oara ca primesc cele mai anapoda sfaturi. In general ascult oamenii si incerc sa vad daca e bine sau rau. De ceva vreme, am incercat sa nu mai analizez nimic, doar sa fac, sa imi calc mandria, principiile si mai ales sa fac lucruri cu care nu sunt deloc, dar absolut deloc de acord. Dar totusi am facut o groaza de astfel de lucruri. In momentul de fata am ajuns la apogeu. Nu mai am nevoie de filozofi langa mine.

Cred ca fiecare ajunge la maturitate mai devreme sau mai tarziu. Am incercat sa fiu alaturi de oameni si sa ii ajut sa ajunga la aceasta maturitate. Sa ii ajut asa cum am putut si sa ii sfatuiesc din ce am patit eu, doar cu gandul de a nu da si ei cu capul, de a nu suferi si a reusi sa treaca mai usor, de a nu face aceleasi greseli, ca mai tarziu sa le para rau. Cu ce m`am ales? Cu multi alti nervi! Ca sa ajung sa am si eu nevoie de 5 minute in care sa pot vb calm si deschis despre ceva, fara a`mi fi bagat calusul in gura, fara sa fiu certata, dezaprobata si mereu in stare de tensiune.

Ok acest lucru nu a fost posibil. Oamenii comunica si fac compromisuri pentru a reusi sa convietuiasca impreuna. Aceasta convietuire a ajuns la sfarsit, pentru ca eu una nu mai vreau, nu ca nu mai pot, pur si simplu, nu mai vreau si nici nu mai sunt dispusa sa fac compromisuri. A fost suficient!

Enough is enough!
PS: Sa va luati amandoi de manuta si sa stati sa povestiti, ca ati devenit doi filozofi! Pe mine sa ma lasati in pace! Am si altceva mai bun de facut!

Ura

Stau si de o ora citesc un blog al Complexului Studentesc. Initial a fost o joaca. Am gazit adresa in blogul unui amic, si m`am gandit sa vad despre ce e vorba. Dupa tot ce am citit efectiv in gura am un gust amar.
Imi dau seama ca daca urasti o persoana, vei face totul, dar absolut totul, ca sa o denigrezi, sa ii cauti si oul de paduche de pe perciunul drept, te vei uita si la nervul lui optic, la cum isi misca gura si la cum are de gand sa reactioneze. Nimic nu va fi bine. Absolut nimic din ceea ce vei spune, face, gandi, incerca...nimic nu e bine. Cel mai bine e ceea ce faci tu, adica nimic, doar stai si scrii ceva pe un blog, nu ai viata sociala, nu cunosti pe nimeni, in schimb toata ziua te pui si cauti despre ce a facut acel om pe care pur si simplu nu il suporti.
Daca toti isi fac blog doar pentru a lovi in altii, doar pentru a le transmite mesaje indirecte, dar publice, cred ca blogspot`ul ar trebui inchis.
Chiar ma apuca scarba cand stau si citesc despre asemenea lucruri. Nu am nimic cu nici o liga, inca sincer ma bucur ca exista totusi, ceva ca sa poti face si sa se deschide cateva porti, dar cum suntem noi oamen, si mai ales romani, nimic nu e bine.
Sunt curioasa daca ar reusi acest domn sa faca putin, extrem de putin, din cate au realizat altii, de la MECANICA.
E societatea romaneasca, e deja "normal" sa fie asa. E normal ca totul sa mearga pe pile si pe cunostiinte. Vrei sa faci ceva domnule? Fara pile si relatii? Da`i drumul, dar peste o luna sa nu vii sa ne spui ca nu poti fi corupt!
Pt domnul ReVoLtA

vineri, 21 martie 2008

Pe sarma..

Mor dupa ce am vazut. Sunt perfect de acord cu ce aud. Take a look too.
Tudor

Daca vreti sa ascultati melodia Pe sarma-Vama

Shinny days

De ceva zile la mine in cap suna doar melodia de la Take That- Rule the world. E melodia care canta non`stop in cap. Mergand la faculta, la cine stie ce intalniri sau in camera, melodia e la loc de cinste. Troneaza pe repeat track.

O noua zi insorita. Ador zilele cu soare..si mai ales diminetile. Parca te umple de energie. Soarele iti zambeste si te face si pe tine sa ii impartasesti bucuria. In fiecare dimineata imi place sa ma trezesc, sa ma intind bine, pt ca poate reusesc sa mai cresc putin, si imi place sa privesc pe geam. In fiecare zi vezi fetele studentilor mereu grabiti la facultate, cu ochii de abia deschisi, sau mai dai si de oameni, care incearca sa se intoarca acasa dupa o noapte petrecuta prin cine stie ce pat sau camin, sau pur si simplu oameni care se plimba si nu au nimic mai bun de facut decat sa priveasca Aleea Studentilor. Daca e pana acolo, ochii studentilor nu ii pot vedea, doar stau la etajul 3, dar in schimb le pot observa miscarile. Cel mai frumos e sa stai sa privesti si sa te intrebi oare cum e afara?. Asta e o intrebare foarte greu de raspuns. Doar ridicat din pat, sigur iti va fi frig daca vei deschide geamul, sigur mirosul va fi foarte puternic, in comparatie cu cloceala din camera, si atunci ideea e sa te uiti cum sunt imbracati oamenii. Dar fiind fata, asta schimba datele problemei, si le schimba mult. Te uiti si ce trend`uri mai sunt. Te uiti la culori, la cum ii sta parul la vecina de la 5, la ce are pe el, baiatul din modulul vecin...si uite asa incepe curiozitatea sa te roada. Mai vezi ca Baiatul ala dragut de la 4, care sta deasupra ta, tocmai a iesit, tinandu`se de mana cu o bruneta si sarutand`o cu patima, si doar aseara ce l`ai vazut cu roscata cu care iesea de 1 an si...Observi cum baietii vin fericiti de pe unde au ajuns aseara, fetele toate ciufulite, vin toti la "casa lor" sa traga un pui de somn, sau sa meara la facultate. Si acesta e doar inceputul....

Toate acestea, de la un simplu...Oare e frig afara?

joi, 20 martie 2008

About my dear Ovi


Hmm...In sfarsit reusesc sa mai respir ceva aer curat si sa ma pot misca cat de cat. Oricum sper ca ce a fost greu a trecut si in viitor nu voi mai fi atat de infantila si imatura.
Asadar ma gandesc ca mai toti cei care imi cititi blogul si majoritatea prietenilor mei il cunoasteti, iar daca nu, sigur ati auzit de el[asta mai ales pt Laura, colegutza de faculta, care nu prea era updated]. Da e vb de Ovi.
Inalt, brunet cu ochii verzi, dragut si pt unele chiar foarte dragut...bla bla bla...Ovi, adolescent normal, cu inclinatii ca orice baiat, spre tehnica....asta ca sa ma faca sa ma simt de fiecare data just a stupid one, sau a dumbass, cum imi spun mai nou. Deci, baiatul acesta e fenomenal, reuseste de fiecare data sa ma uimeasca si sa imi spuna mult mai multe lucruri decat as reusi eu sa retin dupa ce as citi o adevarata biblioteca, intr`un anumit domeniu. In fine, e irelevant faptul ca s`a gasit persoana care sa ma faca sa ma simt prost, doar pt ca stie mult mai multe ca mine, in majoritatea domeniilor, si asta, cu o usurinta iesita din comun. Singurul lucru unde nu ma poate depasi e la vorbit si socializat cu oamenii, la restul...
Asadar acest baiat, minunat, inteligent si chiar extraordinar, a reusit sa faca cunostinta cu mine. Nu conteaza ca ne stiam din liceu. Irelevant ca vb pe mess si eram cei mai buni amici, ca prin scoala nu ne salutam deloc si incercam sa ne ignoram[cel putin din partea mea. Eram foarte marcata ca viata ireala ramane acasa, iar cea reala e cea de zi cu zi. Evident Ovi nu facea parte din viata mea reala la acel moment]; si ca uneori il stresam cu orele si ca uneori atat de multe ii povesteam, ca mai mult ca sigur ca ma tinea pe invisible, doar ca sa mai scape de gura mea, si a venit in Timisoara[frumos oras]. Dar de retinut e momentul in care evident, el m`a salutat primul si a incercat sa vb cu mine. Eram clasa aXII-a, stresata si mereu grabita, mereu in intarziere, fuga, fuguta catre profa de romana Neamtu. Astepta cu ceva prieten de a lui si incercau sa se inscrie la scoala de soferi [detalii detalii]. Evident ca am ramas foarte uimita ca vorbim si "in real life", dar eram extrem de grabita si doar ce am mai inteles din ce vb era ceva legat de un sonet. Si cam asa a inceput totul....
Uneori stau si sincer ma gandesc cat pot fi de ciudata si de complicata[asta ca sa il citez pe Laurentiu, care mereu ma considera cea mai complicata fiinta de pe Pamant, pe care era foarte greu sa o multumeasca]. Stau de multe ori si ma gandesc ca daca as fi in locul prietenilor mei, de foarte multe ori, m`as lua cu mainile de cap, pt ca sincer uneori nici eu nu stiu ce mai vreau. Sunt complicata, sunt foarte increzatoare in mine, imi place sa mi se dea dreptate[adevarul e ca de cele mai multe ori si am] si ce e cel mai grav, sustin cu tarie ca sunt foarte simpla si chiar nu inteleg, de multe ori, de ce lumea nu ma intelege si nu imi da dreptate.
Ehh acest tanar, trebuie sa faca toate acestea. Uneori ma si mir cum naiba mai reuseste sa ma suporte. Cum reuseste sa imi asculte toate teoriile mele, toate fobiile mele, cum ma lasa sa ma descarc prin monologurile interminabile..si culmea. dupa ce le fac, imi dau seama ca de fapt chiar asculta ce spun...Uneori, si asta se intampla foarte des, sa imi dau seama ca reusesc sa ii fac viata un calvar. Pt ca daca eu sunt trista, evident ca totul din jurul meu va tuna si fulgera, si clar ma voi enerva pe el, voi face cu toti nervii si saracul baiat, la inceput nu stia ce am, de multe ori credea ca mi`a facut ceva si il vedeam cum intra in panica, pe urma a realizat ca ma luam de toti din jur, dar doar pe el puteam sa ma "supar".
Acum, dupa atata timp petrecut impreuna, imi dau seama ca uneori chiar sunt cea mai mare "pacoste" pe care poate sa o aiba in viata lui, un baiat.
Ok si acum gata cu defectele mele, care chiar sunt mici, si eu chiar sunt foarte simpla si foarte pe intelesul tuturor, nu stiti voi cum sa ma luati; Asadar, revenind. Am norocul ca el sa fie nascut la o zi dupa mine. Ceea ce inseamna ca e aproape ca si mine, gandeste in mare parte ca si mine, doar ca e baiat, si evident ca are si el chestii de baieti prin cap...dar in mare parte, vrea ce vreau si eu, are unele teluri destul de bine definite...he`s someone like me.
Scriu acest blog pt simplul fapt ca uneori ma simt prost pt ca reusesc sa il ranesc prin ceea ce spun si chiar nu este persoana care ar trebui ranita. Dar fiind fata, fac uneori acest lucru "involuntar".
Sa vedeti uneori, cat de ciudata si cat de neinteleasa pot fi. A avut si acest baiat prietene, si aici nu ma refer la prietene ca mine, pt ca eu nu am asemanare, evident. Dar a existat mereu ceva acolo. Prima lui prietena era chiar neinteresanta. Adica nu i`am zis nimic si l`am lasat pe el sa imi povesteasca. Sincer nici acum cand stau de vb cu ea sau despre ea nu ma face absolut nimic sa imi schimb parerea[nu mai conteaza daca e buna sau rea]. La a doua prietena, eram ceva mai apropiati si am inceput sa imi spun punctul de vedere si sa o caut si de paduchi, iar la a treia am incercat sa il las pe saracul baiat sa zboare..."Zboara cat mai poti", doar pacat ca fata chiar nu era ok[acum stau si ma gandesc dupa ce criterii le analizam si dupa ce standarde], chiar nu imi placea si imi venea sa o iau si sa matur toata Aleea Studentilor cu ea. Problema mare era, ca aceasta minunata craita era exact din satul nostr[ca sa citez timisorenii], ceea ce va dati seama, teoretic ar fi fost ok, practic era insuportabil. Insuportabil? Pai aveam cam acelasi cerc de prieteni, frecventam aceleasi localuri, iar eu nu puteam sa merg cu Ovi si sa o aud pe craita cum vb si cum isi se comporta. Pur si simplu era o fata pe care am vazut`o intr`o poza si atata tot, dar pe care nu o simpatizam deloc. Si stau sa ma intreb, oare cu ce prietena o sa fiu eu de acord? Prefer sa nu raspund acum la intrebare.
Dar il admir, pt ca are atata rabdare cu mine. Pt ca imi face toate voile. Mor de dragul lui, pt ca uneori reuseste sa ma duca cu picioarele pe Pamant, dupa care ma lasa sa visez in continuare. E persoana aceea cu care stai de vb ore in sir si cu care nu te saturi. Persoana caruia ii spun cand nu am chef de el, ca pe urma, tot eu sa fiu cea care il suna si parca i`a mai trecut...E sprijinul acela pe care fiecare il cauta, omul acela care reuseste sa iti dea un sfat bun si sa te ajute...e Ovi.
Si pt asta i miss u so much si pt asta i love so, so, so, so much, doar pt ca tu esti bulgarsul meu, caruia i`am adus zapada de la Arieseni[si ce emotii aveam ca nici macar apa nu o sa mai existe], cel in care aruncam cu nemiluita bulgari pe mess si cel caruia ii faceam crize cand nu avea timp de mine si vb cu craitele lui la telefon.
E Ovi, he`s my one and only. Persoana care ma apreciaza, ma indeamna si ma sustine. Persoana de care mai ales noi, fetele, avem nevoie. Sunt constienta ca fiecare dintre noi avem nevoie de o persoana care sa fie mereu langa noi si care sa stie tot, sa nu ne judece si sa tina la noi pentru ceea ce gandim, pentru ceea ce spunem si mai ales pentru ceea ce suntem noi!
Noapte buna si voua. Maine de dimineata, distractie mare cu prezentarea ZTS la anul II CTI. ;)

marți, 18 martie 2008

Prajita ca un pui

Da...Ai citit bine. Am ajuns la mijlocul lunii martie sa fiu prajita ca un pui si sa fac insolatie. Nu stiu cum reusesc aceste lucruri dar imi ies pe deplin. Nu am incredere in oameni. Si asta se stie de la o posta. Cum sa ai incredere cand iti spune un om strain ceva, un lucru pe care majoritatea il spun pt a`si vinde marfa.
Se pare ca trebuia sa imi iau creme cu adevarat protectoare pt excursia in Ibitza. Acum stai si rabda mama.

vineri, 14 martie 2008

Prin alte paturi

Dimineata frumoasa, calda, insorita si plina de viata. Incerc sa ma dezemeticesc, sa inteleg ce se intampla si pe unde sunt. Imi dau seama ca in ultima perioada visez tot felul de ciudatenii. Incercam sa vad daca e adevarat ce am visat sau chiar e adevarat. Visul din aceasta dimineata a fost ca ma jucam cu nisip si il puneam in diverse forme, ca si cum o faceam cand eram mica. Eram intr`o curte de scoala generala, la parter era un club foarte ok, o terasa interesanta....la subsol alt club....si eu eram intr`o baie cu cateva chiuvete, vechi, unde doar doua functionau....erau in acel stil antic....si incercam sa ma spal pe ochi pt ca aveam noroi. Ca o confirmare a acestui vis ciudat, constientul nu putea percepe de ce nu pot deschide ochiul stang sa vad daca chiar nu pot vedea cu el. Cand m`am trezit, cateva minute mai tarziu, am realizat si eu ca daca dormi, clar nu vei putea misca mana sa iti deschizi ochiul ca sa vezi daca visezi sau nu. E destul de normal. Te trezesti doar cand ai un cosmar sau o mare sperietura, nu cand nu reusesti sa deschizi un amarat de ochi.
Astazi am retrait sentimentul acela de necunoscut. Ce ciudat te simti dimineata intr`un alt pat, cu alte persoane in jurul tau, cum camera seara arata atat de primitoare, iar acum e rece si atat de straina. Iti dai seama ca toti dorm si nu poti cere nici un raspuns despre ce a fost aseara, despre cum s`a terminat filmul si daca intr`adevar e totul ok si nimic din ce ai visat nu s`a intamplat.
Cele mai frumoase clipe sunt insa, cand toata lumea se trezeste, somnoroasa, incercand sa se acomodeze cu tot, lumina, zgomot[de la baietii de langa care asculta o muzica de parca ar face pilates] si chiar persoane noi si necunoscute din camera. Incep povestile, unde, ce, cu cine a iesit fiecare, ce s`a intamplat in seara precedenta si in acest fel pleaca fiecare spre faculta, casa, camin, plesca`...sau pe unde mai apuca, gata informat si upgradat cu ce s`a intamplat. Dar cu un singur gand. "Oai ce bine am dormit aseara..." asta chiar daca somnul a fost doar de 2 ore.
Anul trecut eram foarte obisnuita cu astfel de lucruri. Nu era o noutate sa ajung pe te miri unde si sa adorm. Ca dormeam la Alina, ca dormeam la Ralu, ca dormeam la Robi sau la Marcel, la Mada sau la Anca....si cred ca lista poate continua frumos. Sa nu il uit pe Sergiu, pe care saracul il terminam psihic. Oai...Cea mai tare faza a fost cand am dormit la baietii din 71, cu Bagdy si cu Bustea, in locul lui Radu, si asta doar ca sa ii enervez pe ceilalti doi, negativistii din camera[David si cu iubirea lui Denny]. Anul acesta in schimb am fost mai rezervata. Am inceput sa ma bucur mai mult de patul meu. :D
Chiar aseara am retrait cele mai urate sentimente. Una dintre prietenele mele s`a despartit de prietenul ei. Chiar imi pare rau pt ei. Tin unul la altul, dar cum se intampla deobicei, unul vrea sa se distreze. Nu sunt impotriva acestei decizii...Dar uneori o persoana sufera...Si ajunge sa devina foarte insensibila fata de alta lume care chiar nu merita.
[oai ma intalnesc cu prietena mea Lavi. We`re going to drink something. So brb:P]
Have a nice day!

joi, 13 martie 2008

Un mesaj de la Arad pentru curva din banat
















Sambata va fi meciul poli-UTA. De cateva zile ii vad pe fanaticii polisti cum stau sa vanda bilete. Si in fata catedralei si langa Opera..Peste tot. Tin minte ca am vrut anul trecut sa merg la un meci de a lui poli, dar nu am gasit bilete, acum e plin de ele. Cred ca se dau si doua bilete pe acelasi scaun. Pun pariu ca va fi din nou bataie. Ca din nou dobitocii de la poli ne vor trage cate pietre in masini...si lista continua...De fiecare data e asa...In fiecare an se lasa cu bataie...
Anul tercut la UTA-poli am fost si eu la meci. Am mers cu tata. De abia am prins bilete, acolo ne`am intalnit cu mai multi si am stat si i`am huiduit pe cei de la poli. Ok sa nu va luati de mine. Cum voi sunteti din timisoara si tineti cu poli, asa tin si eu cu UTA. Normal ca i`am huiduit, injurat si daca eram capabila le si spargeam la cativa nasul. Poate le cadea si lor, undeva pe jos, si nu ne mai priveau cu atata dispret si mandrie. :D
Oai si acum stiu ca se vor lua multi de post`ul asta. Stiu ca multi ma vor uri si se vor uita chioras la mine. Dar i really don`t care. Nu imi plac polistii! De ce? Pt ca sunt prea infumurati[asta cam la fel ca majoritatea timisorenilor, normal ca exista si exceptii...dar cam rare..in general viniturile au nasul pe sus...termina aici o facultate si gata hop-tzop, raman in timisoara si oai..timisoara e cea mai tare...] Nah ceva de genu sunt si polistii astia. Sunt niste oameni in timisoara care chiar iubesc echipa...Ca pe jucatori nu cred ca ii venereaza atat de mult...am inteles ca au una dintre cea mai ok galerie din Romania, pt asta nota 10, dar pentru faptul ca se duc ca boii inainte....sorry. Ok...o sa incerc sa fiu mai diplomata...sa nu jignesc chiar asa multa lume...Dar gandeste`te....Ei sustin o echipa...care are bani...Normal...prin fotbal, nenea Iancu, spala multi bani...daca e destept...bine ca reuseste. Si ei saracii se duc sa sustina aceasta echipa. Ce ma deranjeaza la suporterii poli este efectul de turma. Oai meci cu poli? Oai trebuie sa mergem. Geez....Majoritatea sunt fake si majoritatea sunt acolo pt ca asa e la moda. Si sincer UTA? are si ea pacatele ei. Dar asa, fara bani, fara jucatori, o iubim si o iubesc. E echipa din Arad, echipa unde am fost la primul meci din viata mea..in niste slapi de piele, impreuna cu tata si cu bunicul si primul meci de fotbal pe care l`am vazut, a fost al UTEI, pe stadionul care era langa mine. Normal ca imi este echipa de suflet. O sustin si tin cu ea cand vine vb de avut un meci. Dar nu sunt o fanatica, sa merg non`stop la meciuri, sa merg sa ii bat pe cei cu care joaca...Totusi in cazul lui poli, e altceva. Ii urasc pt ca sunt prea intepati si cu nasul pe sus, cand nu au nici un fond, nici o baza si nici o temelie. Au reusit sa prinda fotbalul si sa il faca pe niste terenuri mlastinoase....Poate pana la urma o sa ajungeti si voi sa va umpleti de noroi....;)
Hai UTA si sper sa faceti egal, asta pt colegii si prietenii mei timisoreni. Ca sa se evite luptele si toate bataile si scandalurile.
Oricum daca unii au scuipat pe stadionul de la UTA, nebunia mea a fost mult mai mare zilele trecute, cand am trecut pe langa stadionul lui poli si am urlat in gura mare textele galeriei aradene. Oricine ar fi venit sa se ia de mine, aveam mobilul in buzunar si cateva farfurii intr`o plasa. 112 era la apelari rapide si daca nu imediat petreceam ca si grecii. Desi era foarte multa lume la stadion la ora aceea, nimeni nu a indraznit sa se apropie de noi. Asa ca pot ,fara nici o jena, sa scriu si aici. "Un mesaj de la ARAD, pt curva din banat. Sa se auda in toata tara MUIE poli timisoara". "Cine nu sare, cine nu sare, ori tine cu poli, ori e prost de moare", "Avem echipa, avem valoare!!!" Si btw chiar daca vin de la "sat", capitala voastra a fost facuta cu ajutorul nostru si pe spinarea noastra. Daca noi nu am fi, voi ati manca nisipul din blocuri! ;)
PS:Chiar daca sunt la politehnica, chiar daca Robu e proful meu, afinitatile sportive nu se comenteaza. Asa ca hai UTA!

Zambesc, zambeste cu mine

Astazi mi s`a implinit unul dintre vise! Nah bine...nu unul, ci mult mai multe. Asta ca sa fiu asa sincera. Mi`am luat doua perechi de pantofi. Pantofi de tzoapa, cum ar zice Ela, sau pantofi de Vest, cum ar zice Alinus. Ma simt bine. Sunt inalta. Imi place. Au tocuri lungiiiiiiiiiiiii si marrrrrrrrriiiiiiiiiii si chiar mi se par foarte senzuale. [Trebuie sa stiti ca mi se par extraodinare fetele care poarta tocuri pana in gat si care se descurca pe asemenea bete. Just love them] Deja am inceput sa ma plimb prin camera cu ele...Deja am si planuit o iesire. O iesire de single girls. Doar eu cu Berta. Asta ca sa ne distram. Nu mai luam pe nimeni cu noi. Toate fetele din 324 au prieten mai putin noi. Deci...:D Tocuri, pants and cocktails, here we come.
Astazi mi`am luat liber de la facultate. Gata! uneori mai trebuie sa am timp si de mine. Uneori, nu ma suport. Uneori, urasc ca sunt fata. Daca ar fi dupa mine, ar fi super ok sa fiu gata bronzata, sa nu trebuiasca sa pierd vremea pana acolo. Sa nu trebuiasca sa imi vopsesc sprancenele. Imi place sa fiu girlish, problema e ca nu am timp sa le fac pe toate. Si cel mai culmea e ca vreau sa fie toate facute cum trebuie, dar daca ar sta alta si ar pierde vremea pentru mine. Ca eu mai am si un lab de citit, de scris ceva, de invatat la FC, Algad si lista continua.
Dar pot spune ca voi face o steluta in calendar. Am primit salariul. Plus ca am primit si muuuuuuuuuult mai mult decat trebuia. Am primit un mare plus. Ceea ce ma bucura. Evident ca inca mai sunt reduceri, ceea ce ma face sa pot spune fericita ca sigur dulapul va deveni, again, neincapator. Dar nu`i bai. Ca doar exista casa de la Galsa, si acolo mai imi trebuie haine...Sa vedem..mai e si tusi...Si acolo mai imi trebuie haine..[De fapt adevarul este ca majoritatea hainelor care nu imi plac, le pun intr`un sac mare, imens de gunoi....saci din aceia de tomberon...Si le pun toate care nu le mai port si nu imi plac si le las in garaj, langa masina, deja tata stie ce trebuie sa faca cu ele. Le duce la casa, le pune frumos in dulap, aranjate, impaturate, unele sunt si pe umeras...si asta pt ca Laura isi va petrece 2-3 zile sau maxim o saptamana pe acolo si ii vor trebui haine....Sau acelasi lucru si la tusi(matusa mea favorita), unde merg si stau cateva ore si pe urma plec...Dar de ce sa nu am in caz de nevoie? Pacat ca nevoie nu este niciodata, sau foarte rar.]
Tocmai am stat cu Alinus astazi de vb ce as mai avea nevoie. De o jacheta. De cateva bluze, de cateva perechi de pants, de o pereche de adidasi, o pereche de converse, o pereche de panofi, si poate una sau doua genti. Doar cam atat. Adik bani si bani si bani. :)))) Doar o fata are mama.
Ascult o melodie super faina. Pasarea Colibri - Vis de primavara. Doar ca toate versurile ar trebui modificate cu "aceea zi de martie ".
O camera micuta, dar de prieteni plina,
Ce-aveau si foc in suflet si-n ochi aveau lumina,
Idei musteau in aer, sa stai si sa tot stai
Si asta a fost totul in acea zi de mai...

Stiam ce-i rau si bine in lumea de afara,
Vorbeam de poluare, ce bine e la tara,
Ca banii nu conteaza, dar e grozav sa-i ai
Si asta a fost totul in acea zi de mai...

Aveam muzica buna, fumam dintr-o tigara,
In camera doar zambet, afara cer si soare
Si de erai acolo, pierdut si tu erai
Uitai de tot si toate in acea zi de mai...

S-au dus ai mei prieteni, s-a dus si acea clipa,
Mai zboara fiecare batand dintr-o aripa,
Traiesc, mai rad, fac glume, sunt sanatosi, dar, vai,
Acum nimic nu este ca-n acea zi de mai...

Si cat as vrea acuma sa fim iar impreuna,
Pierdut intre prieteni ce visul si-l aduna
Si as da totul, totul si locul meu din rai
Ca viata mea intreaga sa fie-o zi de mai...


Teoretic ziua aceasta a fost perfecta. A inceput frumos de aseara, cand mai ca nu l`am dat pe bulgaras afara din camera, pt ca eram prea obosita, dar super vesela, si a continuat de dimineata, cand am deschis impreuna cu Ralu ochii...Si zambeam cat de frumos a fost cursul de FIS, si ce bine am inteles tot la el. Daca toate cursurile ar fi asa de frumoase ca si visele de dimineata...:D Sigur am deveni PRO-Poli! Dar asa pauze de somn si de intors pe partea cealalta si visat in continuare sunt cam rare....desi anul trecut erau mai dese, anul asta nu se pune problema....Anul acesta

Hotii si politicienii

Normal si logic ar fi sa termin blogul inceput acum cateva zile, dar in momentul de fata am o mare nelamurire. Nu inteleg cum naiba reusesc partidele astea politice sa isi bage nasul peste tot. Am asistat ieri la o sedinta care trebuia sa fie pentru noi pentru studenti. Dar ce sa vezi? Si`au facut aparitia niste oameni frumosi imbracati, care stateau de vb cu noi ca si cum noi am fi niste nimicuri iar ei niste feti cu stea in frunte. De fapt teoretic cam asa stateau de vb cu studentii, oare ar trebui sa fiu bucuroasa ca m`au acceptat in cercul lor?, plini de impresii, zambind si "foarte preocupati" de ce se intampla pe acolo, pe cand pe ei de fapt nu ii interesa decat inca o functie pt a putea sa isi faca propaganda electorala cat mai frumoasa.
Adevarat e proverbul "Tacerea e ca mierea". Avand in vedere ca alegerile s`au transfomat intr`un adevarat fiasco, si ca nu am mai fost de acord cu ce s`a intamplat am iesit frumusel afara si mi`am bagat piciorul in alegerile lor dandu`mi seama, inca o data, ca nu esti decat un nimic pt lumea asta, si ca intr`adevar "pe omenire o doare in fund de soarta ta". Dar daca Dumnezeu iti ia pe o parte, iti da pe alta.[ce legatura are Domnul aici habar nu am, dar suna bine] Asadar am iesit afara cu gandul ca am pirdut 2 ore din viata mea mutandu-ma de pe o parte, pe alta, a amfiteatrului Traian Vuia, si ca nu am avut decat parte de nervi, scarba si foarte putina distractie. Si dupa cum stateam eu sa le astept pe fete[degeaba va explic care fete, ca am o groaza de amice si chiar nu mai are rost], asadar sa revenim. Le asteptam pe fete. Langa mine 2 baieti si 2 fete. Cum fetele mele erau simpatizante ale Pd`ului, normal ca am facut si eu cunostiinta cu oamenii adusi de acest partid pt sustinere. Ehh...Ce te crezi? Erau ceva lideri si ceva activiti ai PD`ului. Iti dai seama langa cine au nimerit! Si cum ei credeau ca si eu am venit tot pt a`i sustine pe ei, pt ca nah eram langa fetele mele, oamenii nu s`au mai cenzurat si au inceput sa spuna tot. Cum m`am obisnuit ca nu e o rusine sa asculti ce vb altii, mai ales cand eram langa ei, stand si asteptand pe pervazul geamului, nu mi s`a parut nimic aiurea sa stau cu ochii in pamant si sa le ascult aberatile. Problema a fost ca aceste aberatii nu se mai terminau...Si la un moment dat, am inceput sa ma enervez tot mai tare..Deja incepea ca tensiunea sa imi urce si sa imi vina sa il bat pe unul dintre cei de acolo si sa il fac "Bou" si "Cretin", dar am reusit sa ma abtin..asta pana la un punct. [Ieri am fost foarte directa cu toata lumea. Intrebam pe toti sau le raspundeam foarte sincer si foarte fara jena si rusine] Asa ca, i`am intrebat foarte direct "Voi sunteti de la PD, nu?", zambind in coltul gurii. La aceasta intrebare toti s`au intors spre mine si au cascat ochii si gura. Nu puteam sa nu zambesc. Imi venea sa rad si sa ma prapadesc pe acolo, dar incercam sa ma abtin si sa fiu cat mai ok, mai ales dupa o asa intrebare. Dupa ce si`au revenit din uimire, cand au realizat ca nu sunt o papusa de portelan, care are totusi creier si care culmea si vb, au incercat, foarte confuzi sa imi spuna ca de fapt "Nu conteaza asta. De ce ne intrebi?"...Normal ca incercam sa fiu cat mai amabila si cat mai diplomata,[pacat ca asta nu prea mai imi iesea] "Intrebam doar.."...Dupa 5 minute lungi...In care s`a lasat tacerea, in care tigarile lor erau pe terminate...Cand urletele si huiduielile celor de la liga, si a studentilor normali, au incetat, "liderul" incearca sa faca conversatie. Ma intreaba daca sunt din liga si la ce anume.[Cred ca atunci isi dadea seama de greseala, de faptul ca trebuia sa aiba grija in prezenta cui vb] Raspunsul a fost pe masura raspunsului lor..."Nu, nu sunt in nicio liga, dar nu cred ca asta conteaza"[Minciuna mai mare ca si casa]. Dar omul cand e prost, prost ramane. Asa si ei. In loc sa taca si sa isi continue discutiile in alta parte, ei au continuat fara nici o jena, iar la un moment dat m`au si invitat la o sedinta de partid. [Asta ca sa imi confirme banuielile]. Sincer cred ca daca erau oameni normali nu ma invitau la partidul lor. Chiar au fost cei mai mari dobitoci la faza asta. Si in plus m`au intrebat ce cred si le`am raspuns foarte "indirect" ca nu sunt de acord cu ce fac ei, ca si asa liderul lor habar nu avea ca va candida, ca a primit o amarata de fituica pe care erau scrise niste chestii pentru care cica milita, dar adevarul e ca el habar nu avea de nimic. Pt ei un post de presedinte si un vicepresedinte si un secretar si oau...au ce sa mai adauge la campania electorala. De parca pe partidele politice ii intereseaza ce se intampla cu adevarat in complex. Da vezi sa nu...Iar pe oamenii care chiar ii doare si ii intereseaza, de ei se alege praful...Pt ca domnii consilieri sunt prea corupti si tin prea mult la scaunele lor si isi doresc sa isi promoveze doar "tinerele talente" sau mai bine spus "odraslele" partidului. Care clar nu vor avea nici un stres. Le vin banii pe dat din gura si pe invartit niste chestii.
Pt Corado in special:
"Draga domnule consilier,
Nu am ajuns sa termin inca facultatea. Nu voi termina si nici nu ma voi apuca de Drept, niciodata. Da in momentul de fata, la doar 21 de ani neimpliniti, nu am ajuns Consilier Municipal, si nici nu sunt inca la fel de bine informata ca dumneavastra, in ceea ce priveste consiliile de consultative de cartier, daca e pana acolo ma doare capul la cati de "C" ati folosit. Dar pot sa va asigur ca la varsta dumneavoastra nu voi fi asa de intepata, asa cu nasul pe sus, si nu ma voi mandrii cu functiile pe care o sa le am! Nu voi privi pe nimeni cu superioritate si in al doilea rand nu ma voi baga peste ce spune seful meu. Voi sta cu el de vorba in privat si nu voi face discrepanta dintre noi sa fie atat de vizibila!
Lipsa de bun simt si multa mandrie. Mai coborati cu Nasul pe Pamant"

Huh! Acum in sfarsit m`am racorit. Mi se pare strigator la cer. Inca din fasha la noi domneste coruptia si interesul politic. Ca un tanar, care nu cunoaste atat de bine viata politica a Timisoarei, pot spune ca ma dezamagiti. Ma faceti sa imi doresc sa plec cat mai curand. Sunteti niste tarani. Si taranii de la tara au mai multe si mai frumoase de spus ca voi.
Mi`ar fi rusine sa fac asemenea lucruri...Sa actionez tacit. Sa ma fac ca ploua si mai ales sa zambesc ca si cum nimic nu s`ar intampla. Ca si cum totul e ok. Sunteti la fel ca hoti...Doar ca pe voi nu va mustra contiinta!
Abia astept sa scap de voi!

marți, 11 martie 2008

Stropi de bucurie si tristete

Daca toate zilele ar incepe ca astazi, pot spune ca as iubi viata asta. Sa ma trezesc pe la 9. Sa nu trebuiasca sa imi fac patul, sa trag ceva pe mine si sa alerg pana la facultate, sa nu am teme, sa nu am nici un stres..Dar nu....Cand te intorci gasesti o camera intoarsa pe dos, in pat gasesti haine, prosopul folosit dimineata, laptopul care de abia isi tine echilibrul....de toate pt toti. Chin nu gluma de restabilit ordinea initiala. Uite de aceea nu e tocmai o dimineata perfecta..Pt ca e perfecta la inceput, dar pe urma tot exista ceva perturbator. Ahh...Astazi muncitorii nostri draguti ne`am lasat in pace cu ciocanitul si au coborat la etajul I, ceea ce ne face sa putem dormi mai linistite, fara sa ascultam povesti de maimute, iar cei de peste drum, si`au mutat sediul. Ce se poate mai perfect de atat?
Nu folosesc transportul in comun prea des. Lucru care ma bucura, dar uneori sunt nevoita sa fac acest lucru, si daca nu am castile sa pot asculta muzica, atunci chiar e foarte distractiv si comic.

luni, 10 martie 2008

Je ne regrette rien!


"Non ! Rien de rien Non ! Je ne regrette rien Ni le bien qu'on m'a fait Ni le mal tout ça m'est bien égal ! Non ! Rien de rien Non ! Je ne regrette rien C'est payé, balayé, oublié Je me fous du passé ! Avec mes souvenirs J'ai allumé le feu Mes chagrins, mes plaisirs Je n'ai plus besoin d'eux ! Balayées les amours Et tous leurs trémolos Balayés pour toujours Je repars à zéro Non ! Rien de rien Non ! Je ne regrette rien Ni le bien, qu'on m'a fait Ni le mal, tout ça m'est bien égal !
Non ! Rien de rien Non ! Je ne regrette rien Car ma vie, car mes joies Aujourd'hui, ça commence soin toi !"
Edith Piaf-listen to me

Nu regret nimic, in sfarsit am reusit!

Oameni si oameni...

Incerc, incerc din rasputeri, sa fiu uneori, fata aceea care trece neobservata prin Politehnica. Incerc sa nu ma mai trezesc si chiar cu ochii mijind de somn, sa dau cu fond de ten, sa nu mai imi conturez ochii cu dermatograf, incerc sa ma imbrac cat mai sport si sa folosesc cat mai multi bascheti, tenisi si adidasi. Incerc si vad ca degeaba incerc. Pana de curand acestea faceau parte din viata mea obisnuita. Nu ma stresam sa asortez hainele, nu ma stresam cu machiatul si cu absolut nimic. Ma trezeam cat mai tarziu posibil, trageamo pereche de blugi, un tricou, luam o pereche de ciorapi si ceva bascheti si in timp ce coboram scarile, pe care evident ca fugeam, si imi aranjeam uneori si ciorapii, ca nu stateam prea bine, imi puneam cerceii, si eventual ceva lant sau zgarda la gat, dar asta in timp ce fugeam pe Aleea studentilor. Si ce era fain? Ca nimeni nu se uita chioras la mine....Nu eram singura care facea astfel de lucruri...si asa erau si ei ocupati cu ajungerea cat mai rapida la facultate, decat sa se uite la mine. Ehh acele vremuri s`au schimbat...si asta cam de cand a inceput anul....Evident ca rareori am timp cu adevarat sa merg linistita si sa nu trebuiasca sa fac pasi mari, si sa ma grabesc, si sa nu incerc sa imi demonstrez ca distanta pana la Politehnica poate fi parcursa in fiecare zi stabilind cate un nou record. Chiar daca ploua, chiar daca tocurile sunt in picioare, chiar daca adevaratele doamne si fetele care se respecta nu le vei vedea niciodata grabite si incercand sa faca concurenta cu vre`un Concorde, pe Aleea Studentilor acest lucru nu a ajuns.
A venit primavara, dar acest lucru il putem simti cu adevarat doar dupa`masa. Asta pentru ca nenii, care lucreaza peste drum si care sunt ca niste maimute pe schele, in fiecare dimineata reusesc sa ne trezeasca. Am o noua problema. Daca nu ma trezeste Tractorul, atunci sigur ma trezesc ei. Ori cu "frumoasele lor voci", ori cu "Milion cu milion...", si sa nu uit de tanti bormasina. Mama lor de oameni. Ca asa stiu sa isi urle....Si tocmai dimineata si`au gasit si ei sa ne povesteasca noua, tuturor, cum unul dintre neni nu si`a auzit ceasul si a intarziat exact o ora si jumatate azi dimineata. Si asta pt ca desi stia ca va intarzia, a zis ca mai bine sa fumeze una, doua, trei, patru tigari si sa isi bea in liniste cafeaua....De parca eu doar de asta aveam nevoie. Oau ce mi`a imbogatit cultura generala.
Iubesc sa ascult ciripitul pasarelelor. Ma bine dispun si ma fac sa zambesc. Parca sunt unele dintre cele mai frumoase creaturi. I simply love them. Pacat doar ca de o luna si ceva, de cand cu nenii astia, parca au amutit de tot. Astazi a venit o vrabiuta in cautare de paine uscata, dar ce sa pot sa ii ascult eu trilurile...Nenii astia aveau ceva mai important de vb si de fredonat.
Cel mai nasol este ca alti neni, de la Politehnica, care se ocupa cu renovarea caminului nostru, ne`au invadat spatiul. Doamne!!! De parca nu au suficienta treaba in partea cealalta. Acum au venit sa ne prafuiasca si pe noi!!! Simt ca mi se invadiaza teritoriul!!! Nu maipoti iesi pe coridor sa porti o discutie normala, ca incep cu boom, cioc, boom....
Nu suport oamenii care imi invadiaza teritoriul si care incearca sa ma sufoce. De ce sa ma sufoce? Pt ca mai mult ca sigur ca doamna noastra administratoare, "draguta si amabila", ca deobicei, cand va fi sesiunea mai mare atunci ne va da vestea cea mare. Si anume aceea ca trebuie sa ne mutam in partea renovata! Dar asta e sigur!!! Nu va suport dragi muncitori! SI va admir ca incercati sa va castigati o paine, dar dupa ce am ajuns sa ma obisnuiesc cu gandul ca stau in cel mai nashpa camin, ca nu am reusit sa cunosc foarte bine toti vecinii pt ca la majoritate le e frica de Raluca...Acum voi vreti sa ma dati cu totul peste cap? Nu va este putin voua....?
Si daca aici nu imi convin atatea...Desi....Adevaratul motiv....Atunci acolo cum va fi? Acolo se inghite, se tace si se asculta Guerilla.
Anyway....Atata timp cat nu e vb de camin, Aleea Studentilor, se poate pluti si da din aripi in nestire.
PS: Pt tine ;)>:D<:* La fel ma gandeam si eu. ;)Ne vedem inainte de concert.

I think...

Am luat o bine meritata pauza. In sfarsit am dormit si am reusit sa ma odihnesc putin. Adevarul este ca am reusit sa dorm si eu o seara in modul normal. Sunt total de acord cu ce imi spune melodia "Progresam si uitam sa fim fericiti,
Ingropam bucurii intr-o mare de biti
Nu te mai poti ascunde, esti mult prea conectat
Nu mai poti sa fii singur, esti identificat
Nu mai poti sa refuzi, nu te lasa sa crezi...
Te invata sa-ti cauti iubirea pe Net
Viata este viteza, nu mai poti sa te-opresti
Te strivesc cei din urma daca incetinesti
Cineva sa opreasca invazia de biti
Cineva sa ne faca din nou fericiti
"

A trecut si 8 martie. Am primit flori si culmea am fost felicitata si sunata de persoane la care nici nu ma gandeam, ceea ce m`a facut sa imi dau seama ca sunt oameni care se gandesc la mine, chiar daca nu sunt tot timpul langa ei.
Chiar de 8 martie am primit cele mai frumoase cadouri. Daca de 1 martie am primit o frumoasa bluza, acum am primit un sacou si un nou prieten. Se spune ca oamenii pot aparea din Pamant, exact in momentul cand nu te astepti. Asa si e. Daca aveam eu o slabiciune pt oamenii care cantau la chitara sau care faceau drum`n`base, acum am gasit aceea persoana. Cum anume l`am cunoscut e chiar foarte comic, si pot spune ca nu ma asteptam dar...s`a intamplat. Se pare ca se poate sa te mai si inseli si "Nimic nu e imposibil". A fost un weekend de care chiar aveam nevoie de ceva vreme. Thnx!:*
Revenirea in Timisoara m`a facut in schimb sa revin la vechea rutina. Intalnit cu colegii, mers la cursuri, mers la cursuri, si evident, iesit la o cafea, cola, sau in cazul meu un sandwich, ghici unde? Exact in subsolul infect al Politehnicii...
De fiecare data plimbarile pe malul Begai ma fac sa iau deciziile cele mai bune, dupa ce le intorc pe toate partile si le rasintors, iau decizia cea mai ok si pot sa merg sa pun in aplicare planul...Astazi a fost tot ceva de acest gen..Dar problema este ca e o veche si cronica problema....La care degeaba o tot intorc pe toate fetele si incerc sa o rezolv....de multe ori dau inapoi si ma opresc....Pana cand? Nici eu nu am habar nu am. Pana cand nervii mei si creierul meu nu vor mai vrea sa auda de ea.
Stii? De fiecare data cand am ceva de facut...In general las lucrul respectiv pana in ultimul moment. Mama mereu spune ca sunt "omul ultimului moment". Asta e si adevarul. Nu imi place sa iau decizii pripite pana cand nu mai am ce sa fac cu adevarat. Atunci cand vad ca nu mai e cale si trebuie sa dau un raspuns, sa fac ceva anume si chiar nu mai exista nici o cale de intoarcere, atunci e singurul moment cand spun si eu ce am de spus si de facut ceva. Simt ca timpul imi fuge printre degete. Simt ca nu multe mai sunt clipele cand va trebui sa pun punctul de care tot povesteam si sa las tot in urma si sa merg spre viitorul pe care tot il visam. Apare intrebarea...Oare chiar vreau asta? Oare nu asa a fost sa fie? Oare nu asa mi`a fost scris? Mai o luna, iar pe urma cerneala va fi mazgalita pe foaie..Singura teama e sa nu fie prea tarziu si sa nu se usuce prea mult cerneala pe foaie, cand sa vreau sa ma intorc....Cale de intoarcere nu mai exista, o data pornita la drum.

vineri, 7 martie 2008

FIS



Cursul de FIS(Fundamentele Ingineriei Software) l`am ratat de dimineata. Desi era unul dintre cursurile mele preferate. Chiar azi noapte visam cum il ascultam pe Radu si incercam sa notez cat mai multe si sa fiu cat mai atenta la ce ne explica. E un om fenomenal. Un prof tanar, dar extrem de bine pregatit, care stie sa fie extram de catchy si la care ii sorbi cuvintele din gura. De mult nu mi s`a intamplat sa fiu atat de entuziasmata de o materie. Ceea ce ma bucura este faptul ca in sfarsit am ajuns aici si nu e doar o materie care ma fascineaza, ci chiar trei. Pot spune ca in sfarsit pot URLA ca nu imi pare rau ca fac aceasta facultate.
Aseara am avut un musafir, care doar musafir nu il mai pot numi, dar a carui vizita s`a prelungint. Evident ca dushul era prea departe, iar lenea prea mare. Nu degeaba se spune ca "Nu lasa pe maine, ce poti face azi". Gandurile mele erau de a ma trezi astazi la 6 si sa le fac pe toate, evident ca oboseala si noptile nedormite si`au spus cuvantul si pana nu s`a pornit "tractorasul", nu am auzit nici mobil, nici pasare, nici bormasina muncitorilor de peste drum, de la caminul de medicina.
Ba mai mult. Azi noapte, dupa ce visam frumos la nemurire si la ceva crai de imparat, un amic, certat cu somnul, se gandeste ca nu a vb cu mine de ceva vreme si ce ar fi sa stea putin la taclale. Nu asta era problema, doar ca oboseala era prea mare, si oricum noul meu telefon[telefon de ultima generatie =)))] chiar isi spune cuvantul. Pot spune ca aseara l`am iubit, desi de fiecare data cand ma uit la el imi vine sa dau cu el si desi nu il suport, aseara a facut o exceptie. Eu nu imi aud mobilul, nici cand linistea e de cavou, nici daca e la capul meu si nici nu il simt. Sunt o adevarata "nesimtita" sa nu bag un asemenea telefon in seama, dar pur si simplu, cand ma gandesc sa ma mai uit la el, mai vad daca a sunat cineva si atunci sun inapoi, raspund la mesaje, altfel Dumnezeu cu mila. Daca era doar atat era ideal, problema e ca 3310 a vrut cu tot dinadinsul sa imi demonstreze ca de fapt nu trebuia sa il pun pe un raft si sa il las la prafuit. Evident, cartela de Cosmote e in el. Dar o folosesc din an in Paste. De sunat sunt sunata la ore normale, asta pana aseara, deci nu necesita o atentie sporita. Ehh...Asta aseara nu a mai fost adevarata....dupa ce am adormit cu greu....Dupa multe planuri....Dragutul de el mi`a dat adevarate concerte de muzica monofonica....De pe vremea cand eram eu "tanara"...
Cursul de FIS pierdut. Cursul de RC, de abia reuseam sa ma dezmeticesc. Laboratorul de FIS, un adevarat fiasco. Multa informatie si prea repede explicata. Dar tehnologia si distractia de la el, m`a facut sa o iert pe profa, pt faptul ca nu am inteles mai nimic, si pt ca la mine in caiet sunt niste diagrame total aiurea si niste adevarate tampenii. Laboratorul de Java, parca eram copii mici, retardati..Parca atunci invatam sa tastam literele. Dar nu`i nimic. Cu cat mai lent cu atat prindem mai repede in clasa si mai putin de invatat.

E tarziu. Vreau sa dorm. Maine am un program incarcat si am nevoie de energie. Parca ma vad in Sims cum imi creste energy`ul si comfort`ul;)
Enjoy it! Feel free to join us!

Tu cum esti?

Nu suport oamenii care se dau mari si tari! Pur si simplu, imi este urat de ei! Nu suport oamenii care i copiaza pe altii, si mai sustin si ca de fapt a fost ideea lor. Nu suport oamenii care se cred buricul pamantului, cand ei nu au un creier nici cat un bob de orez. Nu supor oamenii care daca te`au vazut o data, sustin ca te cunosc si ca sunt prietenii tai, si sunt capabili sa iti faca si arborele genealogic. Nu suport oamenii care se baga in seama si abordeaza teme atat de uzuale si atat de expirate.

Si lista poate continua, si continua, si continua....Pur si simplu nu ii pot suporta pe cei care spun ca stiu, cand de fapt oricat ii spui ca nu e adevarat, el isi sustine opinia, sus si tare.
Munca cu oamenii e cea mai grea. Am invatat ca cel care e in fata ta, nu e neaparat interesat de faptul ca pe tine, exact in acel moment te`a lovit o albina. El vede doar un om in fata lui. Vede ceva material. Spiritual, niciodata nu o sa poti cunoaste un om. Singurul lucru care poti sa il faci e sa banui, daca ai ceva inspiratie si sa incerci sa ghicesti starile lui in functie de mimica, gestica si fapte. Dar si asta e destul de greu.

Ce se poate vedea cu ochiul liber e in schimb falsitatea. Chiar daca nu stii un om cum simte si cam ce gandeste.

joi, 6 martie 2008

Luna lui Marte

Cred ca mai toata lumea a auzit aceasta melodie "Ploaie in luna lui Marte" de Nicu Alifantis. E superba. Daca nu, go for it! E melodia pt. luna Martie.

Astazi a fost baba mea. A fost rece, dar macar nu a plouat. Macar atat. Deobicei imi aleg aceasta zi si in general e cald, dar se pare ca in acest an, vremea nu a tinut deloc cu mine.

Aseara am fost la "maicute Taize". A fost un adevarat vis. Pentru o ora mi`am gasit linistea sufleteasca. Chiar sfatuiesc pe toata lumea sa mearga macar o data la cateva saptamani si sa stea, sa mediteze, sa cante, sa fie el si trecutul lui, cei mai importanti.
Acum cateva saptamani treceam printr`una din cele mai urate depresii, iar acum sunt una dintre cele mai fericite si impacate fiinte de pe Pamant. Lumea care am cunoscuto, conceptiile si planurile lor de viitor m`au facut sa ma ridic, sa ma uit la ce am ajuns si sa invat sa imi doresc sa merg mai departe si sa chiar sa privesc in viitor.
Cel caruia trebuie sa ii multumesc in mod special este Vlad. El a fost cel care in momentul in care ne`am intalnit, mi`a povestit cu asa multa pasiune despre ceea ce face, mi`a povestit de locurile care le`a vizitat si mai ales despre ce are de gand s faca mai departe. Cand il ascultam, desi mimam un zambet si o fata cat mai senina, parca ma vedeam pe mine pe sfarsitul liceului si la inceputul facultatii, cand aveam atatea planuri, cand imi doream sa cunosc cat mai multa lume, sa ajut cat pot, sa invat si sa cunosc cat mai multe. Desi acestea au disparut o data prinsa in colectivul prietenilor, aceasta dorinta de afirmare a renascut. Si da! Pot spune doar MULTUMESC VLAD! Cum iti mai spuneam. Ai fost persoana care chiar a reusit sa faca ceva pt mine, in comparatie cu cei din jurul meu.

Da...Ceai a fost si in Cccp, problema a fost doar ca nu am reusit sa facem rost de masa...Ceea ce e groaznic sa mergi intr`un club, sa stai cu postea in brate, sa stai cu haina pe mana, asta daca e prea multa lume, iar la garderoba nu mai e loc, si sa mai incerci si sa dansezi cat de cat. Ce mi`a lasat un gust amar a fost imbracamintea si comportamentul oamenilor. Intr`adevar, nu sunt in Timisoara, cluburile la fel de aranjate ca in Arad, dar muzica in general e cam la fel. Acum inteleg ca Aradul fiind oras de grantita, multe ajung mai repede in el. Daca e sa te gandesti asa, poti sa te uiti la cum sunt baietii in Arad si cum sunt cei originari din Timisoara. Oamenii din Arad, in general, pun pret pe creatie proprie, pe inovatie, pe deosebit, pe unic. Asta se aplica atat la look, imbracaminte, limbaj, mimica. Daca stai sa ii urmaresti pe cei din Timisoara[chiar nu vreau sa imi ridic pe nimeni in cap, dar asta observ..evident exceptiile intaresc regula], oricat de draguti ar fi ei la chip, se pot observa amalgamuri...Prea putini sunt cu adevarati unici, prea putin spun ceea ce gandesc si isi sustin punctele de vedere, prea putini accepta, cu adevarat, nonconformismul.
Revenind de unde am plecat. Pot spune ca in Arad nu exista club unde sa nu`mi fi calcat piciorul, unde sa nu fi inchinat un pahar si unde sa nu fi impartit zambete si ametit de ochi. Dar oameni ca in CCCP, in Sfanta zi de Marti eu nu am vazut. Primul soc. Poate si cel care m`a facut sa ma uit la toate chitibusurile, a fost aflarea vestii ca nu vm avea masa. Se preconizau vremuri grele. Drept urmare, ajung la garderoba, evident ca baietasul de acolo, refuza sa imi ia si geanta. Asta e. Meseria omului. Nu are rost sa ma pun sa ii exlic ca vreau sa scap cat mai repede de ea, ca de fapt mi`am luat banii si LG`ul Shine, care e ca naiba, si ca nu mai am nimic de valoare in ea, decat niste pachete de servetele cu Ratattouille si eventual niste tigari si o magnifica bricheta in forma de ruj. Daca omul nu poate, nu vreau, e urat sa il obligi. Asa ca mi`am luat frumusel "posetuta", am pus`o pe umar si am purces inauntru. Pana acum nimic deosebit. Club normal. Nu prea era el aranjat pe cum ma asteptam eu[ca sa intelegi si voi. Anul acesta chiar m`am cumintit. Am iesit foarte mult la karaoke, media este cam o data la doua saptamani. Neaparat Duminica, dar am mai scris despre asta. Si am mai fost de cateva ori in NoName. Cat la atat s`a rezumat iesitul meu anul acesta scoalr. Evident ca mai sunt ici colo ceva cluburi, dar acum era pt prima oara in CPPP de cand se deschise], evident, cativa oameni incercau sa isi miste corpurile, in ritmul muzicii, "cica", imbracati normal. Ca si studentii. Unii mai eleganti, unii mai prafuiti, unii mai si mai si mai...De toti pentru toate. Majoritatea "la agatat", ca doar veneau fetele de la ISE si de la Vest. Am dat de cativa cunoscuti si de cativa prieteni, ceea ce m`a facut sa ma simt mai in largul meu. Am incercat sa dansam putin, dar parca eram intr`o oala plina de sarmale, din acelea unele langa altele. Deci clar asa nu se poate. Mi`am sunat una dintre prietenele mele, cu care trebuia sa ma intalnesc acolo si am inceput sa o stresez. Cool!! Ele aveau si masa...Si oau...Tot mai multa lume pe care o cunosteam...Totul a fost super ok. Am dansat, am baut "apa cu suc de portocale rosii" si aici vb cat se poate de serios. Habar nu am ce a fost in paharele acelea, dar eu nu am simtit nici un gram de alcool, doar apa si suc de porto rosii. Surpriza mare a fost cand am vazut chiar cand am ajuns si noi, doua fete cucuiete, dragutele, dar care erau imbracate desttttuuuuuuuuuuuuuuuuuulllll de sumar. La inceput am crezut ca sunt animatoare, dar erau prea de tot. Evident ca nu am gresit. Erau doar niste fete prea bine bronzate, care au venit sa danseze si sa cunoasca ceva baietasi de cartier cu niste masinute modificate si cu cat mai multi cai putere.
Da m`a degustat, ca majoritatea au venit in club pt ca sa aghate pe cineva. Si da merg in cluburi. Cunosc lumea de acolo, mai mergi, mai dansezi, mai vezi ceva nou, dar in general mergi sa te simti bine. M`am saturat de cei care pun ce e mai frumos pe ei, pt a atrage privile, iar daca treci pe langa ei au si uitat de existenta sapunului si a apei. La fel si cu fetele. E ok sa te distrezi cu fetele. Cred ca e cel mai frumos, dar atata timp cat fiecare simte asta. In momentul in care se iese la agatat, si una e intr`un capat, alta in altul si toate sunt imprastiate, ce distractie mai e si asta?
Pot spune ca mi`a lasat un gust amar ce am vazut. Daca nu erau fetele cu care sa ma simt bine, sa ma pot prostii si sa fiu eu, chiar ar fi fost un chin. Si asta ma frapeaza. Multi merg acolo pt a fi cat mai falsi.
Oamenilor! Ce ar fi sa fiti voi? Sa nu purtati masti? Sa incercati sa va simtiti bine?
Stii chiar ii admir pe cei care asculta manele si chiar recunosc asta, si o spun fara rusine. La fel si pe cei cu muzica populara. Nu e o rusine sa recunosti ceva! E de apreciat! Stim cu totii ca mereu vor fi oameni carora sa le placa aceste genuri de muzica. Atata timp cat nu te obliga sa le asculti si tu, eu spun ca sunt chiar de admirat ca au curajul sa recunoasca.
Referitor la "apa cu suc de porto rosii". Ceva alcool a avut sigur. Chiar daca nu l`am simtit seara, a doua zi, dis de dimineata, dupa un pahar mare de apa, pe un stomac incins, s`a vazut efectul. La orele 10, la laboratorul de BD, nu eram in stare sa fac diferenta intre o variabila si o baza de date.
Vine 8 Martie. Sper ca mai ales baietii sa le faca macar o mica surpriza mamelor lor. Macar un la multi ani si un fir de iarba, sau o ramura, ca si asa doar ce au inflorit.

marți, 4 martie 2008

CCCP Totusi


Atmosfera ideala. Lumanarea e aprinsa...Telefonul e aruncat intr`un colt al mesei...Fetele mai mishuna prin camera...Dar fiecare cu stresul si problemele ei...Tractorasul zornaie de zor...Veioza incearca sa isi tina echilibrul pe pat...O carte aruncata aiurea...Spatele parca e incovoiat cu nicovala...
Atmosfera ideala pentru a scrie ceva, pentru a dezbate nemurirea sufletului, pentru a lua mintea la puricat si pentru ora de care ii promiteam la Cosmin ca o sa imi fac timp in fiecare zi.
Fetele merg in CCCP. Ceva din mine spune sa merg. Ceva parca ma indeamna sa merg si sa mai am parte de inca o seara de distractie. Dar parca e mai ok sa stau si eu in camera....sa vegetez...sa pot sta imbracata in pijama, sau in cine stie ce pants si sa imi ridic picioarele ca sa le las sa se odihneasca.
Un coleg foarte binevoitor a reusit sa imi spuna zambind, cea mai mare magarie. Il iertam ca nu stie ce vorbeste. Poate ai crezut ca o sa ne faci sa ne simtim prost. Pacat draguto ca nu ai reusit mai deloc. Poate doar ai reusit sa ne faci sa continuam pe mai departe si chiar sa ne mobilizezi mai mult. In tot raul si un bine! Iti multumim!:*
Astazi, ca tot scriam de cum am ajuns la facultate, neavand ce face, am admirat oamenii de pe strada. Oameni grabiti. Oameni care eram somnorosi, cine stie la ce chef au fost cu o seara inainte, cine stie ce plimbari au facut..., iar acum trebuiau sa cladeasca bazele scopului lor in Timisoara. Toti fiinte omenesti, cu un chip, cu un trup, cu o gandire, cu un grai...toti frumosi in felul lor si totusi asa de diferiti.

Si totusi RW: Merg in CCCP. O mica distractie nu strica niciodata!

Fata cu mintea de ceai

Scriu si nu ma pot opri.
Imi doresc sa le raspund tuturor cu o vorba. Sa le spun cate o vorba grea fiecaruia care a fost rau cu mine. Si totusi nu e moral si frumos...Dar daca stai sa te gandesti..Oare e moral sa furi? Oare cel care mi`a luat telefonul a fost un om cu moralitate? Sau cei care ma jignesc si care ma fac, in fiecare zi, ca eu fiind responsabila de esecurilor lor si neimplinirile lor?
E foarte usor sa dai vina pe altcineva...Doar cei care nu vor sa recunoasca fac asta! Ai mama o problema! Si te asigur ca desi la inceput credeam ca tine, ca doar eu sunt de vina si doar datorita a ceea ce fac eu, nu se poate ajunge la un compromis in momentul de fata pot spune tare ca te contrazic! DA! Vezi foarte bine! nu sunt de acord cu tine!
Imi place ce fac! Imi place ce amici am! Imi place cercul de prieteni, care pe zi ce trece se tot mareste! Imi place ca telefonul suna in fiecare seara sa ies undeva! Imi place ca atunci cand imi vine sa vb la telefon, din doua apeluri unul sigur imi va raspunde! Imi place ca in fiecare zi trebuie sa cunosc tot mai multa lume! Imi place ca am devenit ocupata incat sa nu mai pot vorbi cu tine! Imi place ca ma ridic pe forte proprii si ca nu trebuie sa le cer ajutorul parintilor! Imi place ca sunt mai sus decat ma stiai tu! Imi place ca lumea din jurul meu e indragostita de mine! Imi place ca lumea parca graviteaza in jurul meu! Imi place ca mereu lumea din jurul meu e bine dispusa! Imi place ca reusesc sa aduc zambestul pe buzele tuturor si sa ma fac placuta de toti! Imi place tot si asta doar pt ca stiu ca tu nu esti de acord cu mine!. Si parca asta ma face sa merg mai departe, sa zambesc in coltul gurii si sa imi spun "Ai reusit!"

Fata cu mintea de ceai

De ce acest titlu? Cum poate un om sa spuna ca se simte bine intr`o ceasca de ceai? Uite eu pot! Si pot tare de tot. Cand stau si savurez o ceasca de ceai negru cu mult lapte si cu ceva miere in el, daca e de tei, e si mai buna, incerc sa ma gandesc cum ar fi ca gandurile mele sa nu mai zboare spre nici o alta cale...iar ele sa aiba culoarea ceaiului.
Citeam in "Unica", azi dimineata; cand imi tot faceam curaj sa intru sub apa rece a dusului; ca un om destul de cunoscut, ar vrea sa nu aiba fata. Stau si imi dau seama ca are perfecta dreptate.
De cand a inceput acest an, imi dau seama ca uneori nu poti sa programezi si sa faci totul exact asa cum iti doresti. Fiecare lucru la timpul lui.
Am reusit sa imi gasesc un echilibru pe plan profesional, sa incep sa evoluez, asa cum Alinus imi spune o data, ca ma vede...Pe plan personal, am ajuns sa am taria de a spune "Nu" si a pune punct tuturor idilelor si aventurilor, doar pt ca nu e timpul pt asa ceva acum. Am alte treburi mai importante de facut. Si tocmai acum am cunoscut persoana pe care sa ajung sa o admir, sa imi placa si la care sa stau si sa visez si sa ma gandesc cu orele. Da! in sfarsit am ajuns sa admir mult de tot pe cineva!!! Mereu se intampla asa. Cineva apare in momentul nepotrivit si se stie clar ca el o ia pe cale si tu totusi vrei altceva si ai avut alte planuri.
Doare! si doare ca naiba! Dar, chiar daca voi mai fuma multe tigari in Unirii, chiar daca voi mai avea multe nopti nedormite si chiar daca vor mai fi multe lacrimi de neputinta, de aceasta data ma voi tine de ce mi`am propus.
Cred ca pana acum trei experiente mi`au fost de ajuns. Nu mai am de gand sa renunt la nimic pt nimeni! Stiu ca sunt foarte egoista acum si poate ca voi avea multe de pierdut dar decizia a fost luata.
Dupa smotoceala buna pe care mi`au tras`o Alinus si Cosmin, am inceput sa ma trezesc. Da! Le dau dreptate in sfarsit...Sunt constienta ca nu voi accepta nici de la ai mei prea multe, da...sunt constienta ca am un orgoliu, mare de tot si ca vreau sa imi fac totul singura...Nu tii la o persoana pt ca are masina, nu tii la o persoana pt ca are parul lung sau scurt, nu tii la o persoana pt ca e blond sau brunet, nu tii la o persoana pt ca se imbraca elegant sau se imbraca ca un veritabil rocker, nu tii la o persoana pt ca zambeste sau pentru ca plange....Tii la o persoana pt ca iti place cum e ea cu adevarat. Pt ca iti place sufletul ei. Pt ca iti place cum gandeste, pt ca te uimeste....pt si pt si pt...
Am invatat ca cel mai bine sa te faci ca nu intelegi...Am fost comparata cu o femeie cu parul prafuit, cu o fata puternica, cu o vesnica visatoare, cu un ghiocel, caruia ii e frica sa iasa din zapada, si totusi iese...si comparatiile se pot tine lant.
Totul depinde de persoana care face respectiva remarca, de relatia pe care o am cu ea...Si totul este asa de relativ...
Am colegi care cred ca inca sunt fata aceea din anul I, mica, proasta si care le facea pe toate, alti prieteni care stiu ca mereu voi fi acolo...si lista continua...Totul e relativ...
Stau si ma intreb oare cati ma cunosc cu adevarat? Raspunsul il pot da tot eu...Foarte putini...Toti ajung sa stea de vb cu mine si sa ramana uimiti...Fata aceea care nu ave griji niciodata, a ajuns sa aiba un adevarat iuresh in cap...Sa aiba mai multe responsabilitati decat poate sa duca...Sa interactioneze cu o groaza de oamenii, sa isi faca foarte multe cunostiinte...Si lista poate continua....Si totul e....Ceai

Fata cu mintea de ceai

Zi mohorata....Plina de belti...Merg grabita la facultate...Aseara mi`am atins recordul la somn...De la ora 1 in pat pana acum dimineata la ora 8, cand am intrat intr`o mare viteza la dush si am reusit sa intind fondul de ten si creionul negru in jurul ochilor...Ahh damn it! Era sa uit de rimel si gata...un ruj mai puternic...So go..Run forest, run! Mai am exact 14 minute...Ohh timp suficient sa sun lumea si sa vad ce program are astazi si sa vb cu mentorul meu...
Hmm...Usor de zis...
Am zburat din camin intr`o viteza mare de tot, deja incepea sa picure....Asta nu era deloc a bine. Dupa calcule, trebuie sa ajung la facultate fara sa fiu fleasca pe pantaloni..Si parca stropii de apa se lipesc de panatloni....Zici ca ar fi din superglue.
Huh!? Imi imaginam, ca din cata lume cunosc..Macar cu cineva cunoscut sa ma intalnesc sa mai aflu si eu ceva interesant..Poate imi va vinde un pont mare cum sa scap de toata nebunia din cap...Dar vezi..Cand iti doresti ceva...clar nu se implineste...Asadar, avand grija sa nu imi transform pantalonii negrii intr`o pereche plina de buline; nu ca nu ar fi trendy[cum spunea Razvi]-spritul Emo, dar treceam prin fata pe la Vest, unde sunt unii dintre cei mai cute guys pe care i`am cunoscut si era "nashpa" sa fac impresie proasta; am pus manuta pe telefon si am inceput cu apelarile rapide...asta 2 mama....hmm...hai ca trebuia sa dam ceva explicatii si sa i povestesc ce am mai facut...deci skip...tasta 3...tata...same shit....si numai bine ajung la mentorul meu....sa sun? sa nu sun? Hmm...Ce mai conteaza? Incercarea moarte nu are...Off damn it! No answer...no answer..No answer...Ca sa nu invinuiesc telefonul nou, datorita esecului meu, ma decid sa o sun pe Alinus....desi tentatia de a`l trezi pe Ovi era atat de mare...Desi nu doream decat sa il intreb cum a dormit...cum a fost pana la urma aseara...And stuff like this...Dar din moment ce omul s`a culcat tarziu...Macar atat....
Btw...Chiar nu inteleg de ce oamenii nu se trezesc dimineata? hmm...Hai ca aici chiar am fost aiurea...cine vb de fapt...Oamenii normali merg la cursuri de la 8. Si nici macar nu era 8, era doar 9:55....De ce lumea cand eu trebuie sa merg la facultate, trebuie si poate sa doarma si sa viseze la inorogi?
Cum a decurs ziua mai departe? In mod obisnuit...Plecata din camera pe la o ora matinala si intoarsa la o ora obisnuita...Cand singurul lucru ce poti sa il faci e sa dormi...sa incerci sa faci un dush, asta daca mai ai ceva forta sa iti sapunesti bine parul...

Fata cu mintea de ceai

"De fiecare data cand simt ca ma inec, refuz sa mor, ma zbat si trec deasupra apelor ce vor sa ma inghita. Sau ma transform in sita si las valul sa ma sarute. Parte din mine se gandeste atunci la moarte si parca s`ar lasa gasita, dar ii e frica de cealalta parte, ce moarte nu doreste, ci doar viata. Poate profit de ceata si ma mint ca nu e val ce vrea sa ma dobare, e doar boare, dar oare are incredere in mine bucata ce`si doreste sa traiasca? Eu n`as avea, dar ea vrea sa ma pacaleasca si zice :"DA", pt ca stie ca valul e doar in jumatate din mintea mea. Valul ma vede, vine, vrea si ia partea cu moartea. Raman jumatate gol si plin pe jumatate, raman jumatate val si jumatate sita, pe jumatate om si fiinta inchipuita."

Lucruri si post`it`uri as putea pune in fiecare zi. Problema mare a fost timpul. Am luat o bine meritata cura de dezintoxicare si am lasat messenger, blog si mail deoparte. A fost prima saptamana de cand locuiesc in Tm, cand am dormit si eu ceva mai mult[a se intelege 3-4 maxim 5 ore pe noapte], prima saptamana cand am reusit sa citesc din "Crima si pedeapsa" si sa trec de pragul de 100 de pagini, ba mai mult de 150. A fost saptamana in care m`am simtit cel mai bine si cea mai libera.
Saptamana trecuta a inceput bine, cu mancat seminte pe banca in fata unui camin, nu conta nr, atata timp cat eram adunati toti prietenii..sau mai bine spus un amalgam de Info Poli anul II, Etc anul I, Info vest, Stiinte agricole..and so on...
S`a continuat cu un joc de carti in camera la Andrei iar pe urma nighty night. Zilele ce au urmat au fost un adevarat fiasco. Am mers la toate cursurile, am reusit sa fac cunostiinta cu multa lume noua, sa admir oamenii de la IS anul III...A fost o adevarata aventura....Care s`a sfarsit cu faptul ca mi s`a furat mobilul...Am pierdut toate nr de telefon, ca am reusit sa imi fac un cadou de 1 Martie....Ca am cunoscut niste oameni minunati.....
Sunt atatea de scris...Simt cum bubuie inima, simt cum capul ma doare, cum sunt o groaza de facut...Cum timpul trece pe langa mine...
Si singurul loc unde ma simt cat de cat bine, e ceasca de ceai.