Sometime....

Bun. Jamal ma intreba ce am facut de am disparut asa din peisaj, pai...sa vedem, uneori avem nevoie de pauza, sau pur si simplu sa fim anonimi. Desi...desi adevarul e ca in lumea in care traiesc, nu e ok sa ramai in urma cu vestile, nu e ok sa iei pauza la nimic ce inseamna viata sociala si cel mai rau e sa dispari pt un timp din peisaj, pt ca daca iti trece cumva prin minte sa revii, iti e foarte greu, te lovesti din nou de necunoscut...again nopti nedormite, again lovituri dureroase..si parca tu doar ce veneai cu energia debordanta.

So...am fost away[ca si cum ar fi un status de mess]. Am plecat din Tm, visul meu dinainte sa inceapa pregatirile pt bal, am plecat din Ar, am plecat in lume. Si ce crezi ca am gasit? Un colt de rai. Aer curat, munte, oameni veseli si plini de viata, somn si aventura. Am facut cunostinta cu vorbele vechi din batrani, cum baietii le duceam pe fete in sura, in fan, stateau la poarta si discutau despre povesti nemuritoare, admirau luna si stelele si le furau cate un sarut. Doua zile si mi`au fost de ajuns sa incep sa zambesc si sa imi doresc si mai multe zile...
Inca un an la Arieseni impreuna? Ar fi prea de tot...Nici nu vreau sa ma gandesc...

Stii ce nu inteleg? Imi e tare greu sa citesc oamenii astazi. Imi e greu sa stau de vb cu ei sau sa ii ascult. Simt sentimentul acela de i wanna` be alone, dar cand vine langa mine nu ma pot abtine. Pur si simplu incep sa zambesc si zburd. Si totusi nu pot sa nu te intreb...cum reusesti? Why me? Ok traiesc intr`o lume ciudata, si totusi e simpla ca Buna ziua, mult mai simpla ca inainte, dar ma uimesti, pe zi ce trece reusesti sa ma iei cu altceva, reusesti sa ma surprinzi. Te felicit, altceva nu pot spune acum....doar ca ma lasi mereu fara cuvinte si m`ai bulversat. Apari unde ma astept mai putin; reusesti sa imi spui vorbe frumoase si dragute exact in apogeul furiei mele; reusesti sa ma provoci; sa ma pui pe jar, ca mai apoi sa ma saruti parinteste; imi zambesti si totusi te faci ca nu intelegi nimic, ma lasi sa ma strofoc si sa iti explic de ce cred asta; ma contrazici si pe urma ma calmezi cu alintul meu vechi si drag, si cu un sarut pe frunte; ma iei in brate si continuam sa dansam prin viata.

Uite ce fac acum...zambesc, nu am somn, desi ar trebui sa dorm si stiu ca maine ai sa ma certi...stiu ca ai tu suficiente nopti nedormite pentru proiectele si predarile tale si macar eu sa dorm...dar ma gandesc ca maine incepe din nou invatatul, fugitul in cele 5 parti si promisiunea de a spune un Ho! hotarat.

Ai vrut sa ma vezi cum ma stiai in liceu, so here i am walking down the streets.
Ai vrut sa las trecutul in urma si sa vad doar partea frumoasa din el.
Ai vrut sa imi vad de fericirea mea si sa imi doresc ceva de la viata si de la facultate.
Ai vrut sa nu spun nu mereu, ci sa astept pana la ceva categoric.

Ai reusit sa ma faci sa spun "Am gresit", "Imi cer scuze" si mai ales sa imi dau singura seama de asta.
Ai reusit sa ma faci sa nu ma simt obligata si sa fac totul cu placere.
Ai reusit sa imi captezi atentia si totusi fiecare e atat de liber.
Ai reusit multe...

Tin minte si acum cum stateam in camera la Roxi, fiecare in patul ei, stateai pe scaun, te uitai la cat ne plangeam amandoua de toate durerile; si cum m`ai zapacit de cap cand ai inceput sa imi pui intrebari. Eram de`a dreptul revoltata ca eu sufar si tu ma iei cu intrebari fantasmagonice. Eram socata, nervoasa si uimita de cum m`ai luat pe mine la rost, cand noi eram prieteni...Foarte original!

Troneaza si acum intrebarea "Ok...eu stiu cum sunt..da` chiar asa urata sunt?" Cum sa imi dai un asemenea raspuns? Iti multumesc, mi`am recapatat si increderea in mine.
PS:Sometime, not sometimes.

Sometime we have that somebody next to us...