Poveste: Cartitele sapa in pamant si mai scot uneori capul la suprafata, dar lor le place acolo, in intuneric, mucegai, in materia descompusa a omenirii. De ceva vreme sunt inconjurata de cartite.

Vad cartita ca si o specie superioara sobolanului si soarecului. Diferenta e ca te frapeaza cu frumusetea ei, dar iti face un rau nevazut, spre deosebire de celelalte animale care iti fac rau, dar macar e un rau vizibil si omul se asteapta si incearca sa ia masuri; cartita te ia prin surprindere si iti face rau cand nu te astepti. Un rau nevazut, care te poate da foarte usor peste cap.

Sa le pun otrava sau sa cumpar baterii pentru aparatul care le deranjeaza cuiburile?
Cred ca merg pe cea de a doua varianta, ii mult mai eleganta si implica diplomatia.

O zi buna tuturor.

PS: trebuie sa iubim cartitele, sigur ele te vor ajuta sa scapi(mai usor de pe lumea asta)

Trenurile astea

Uneori simt ca nu am pic de inspiratie si culmea, cand ma asez in pat mereu imi trec prin minte povesti intregi, subiecte la care iau pozitie si totul se petrece in minutele inainte sa adorm.

Astazi se intampla ca mai mereu, sa stau si sa vreau sa scriu ceva dar sa nu am pic de inspiratie, sa sterg de 3 ori primul paragraf si sa ma apuc mereu de alt subiect. Dar hai sa vedem daca imi intru in mana si reusesc ceva astazi.

De fiecare data cand ajung sa calatoresc cu trenul imi place sa stau si sa ma uit la lumea din jurul meu, sa ascult ce vorbesc oamenii, sa vad ce preocupari au, sa ii analizez pur si simplu. Mi se pare ca pot sa evoluez mult mai usor invatand din greselile altora. Nu de putine ori am realizat ca de fapt si eu am unele ticuri si unele gesturi care atrag atentia.

Deobicei cand vine vorba de drumul Arad - Timisoara, mereu gasesti tinere sperante, care au aceeasi vesnica poveste "vesnica dragoste". Mereu sunt fete care nu stiu cum sa le arate prietenilor lor cat de mult ii iubesc, baieti care nu stiu cum sa cucereasca o fata and so on, dar toti uita ceva necesar si absolut indispensabil, uita sa comunice si sa vorbeasca intre ei.

(to be continued)

Un suras nu strica nimanui

Aseara am dormit pentru prima data anul asta in Timisoara. Culmea e ca m`am trezit singura si foarte bine dispusa. Am reusit aseara sa citesc 2 capitole din Huliganii si am adormit bustean.

Tot am zis ca incep un regim de viata sanatos, in sfarsit de dimineata am reusit asta. Sper sa tina cat mai mult avantul asta ca e necesar rau de tot. Putin sport si putine fibre ca sa scoatem alcoolul si mancarea de la Craciun.


Deja incepe stresul din sesiune, fara tigari si in cel mai rau caz cafea.

Incercand sa zambesc ma apuc de LTFC.


Succes si multa bafta in sesiune.