Poveste: Cartitele sapa in pamant si mai scot uneori capul la suprafata, dar lor le place acolo, in intuneric, mucegai, in materia descompusa a omenirii. De ceva vreme sunt inconjurata de cartite.

Vad cartita ca si o specie superioara sobolanului si soarecului. Diferenta e ca te frapeaza cu frumusetea ei, dar iti face un rau nevazut, spre deosebire de celelalte animale care iti fac rau, dar macar e un rau vizibil si omul se asteapta si incearca sa ia masuri; cartita te ia prin surprindere si iti face rau cand nu te astepti. Un rau nevazut, care te poate da foarte usor peste cap.

Sa le pun otrava sau sa cumpar baterii pentru aparatul care le deranjeaza cuiburile?
Cred ca merg pe cea de a doua varianta, ii mult mai eleganta si implica diplomatia.

O zi buna tuturor.

PS: trebuie sa iubim cartitele, sigur ele te vor ajuta sa scapi(mai usor de pe lumea asta)