Uneori simt ca nu am pic de inspiratie si culmea, cand ma asez in pat mereu imi trec prin minte povesti intregi, subiecte la care iau pozitie si totul se petrece in minutele inainte sa adorm.
Astazi se intampla ca mai mereu, sa stau si sa vreau sa scriu ceva dar sa nu am pic de inspiratie, sa sterg de 3 ori primul paragraf si sa ma apuc mereu de alt subiect. Dar hai sa vedem daca imi intru in mana si reusesc ceva astazi.
De fiecare data cand ajung sa calatoresc cu trenul imi place sa stau si sa ma uit la lumea din jurul meu, sa ascult ce vorbesc oamenii, sa vad ce preocupari au, sa ii analizez pur si simplu. Mi se pare ca pot sa evoluez mult mai usor invatand din greselile altora. Nu de putine ori am realizat ca de fapt si eu am unele ticuri si unele gesturi care atrag atentia.
Deobicei cand vine vorba de drumul Arad - Timisoara, mereu gasesti tinere sperante, care au aceeasi vesnica poveste "vesnica dragoste". Mereu sunt fete care nu stiu cum sa le arate prietenilor lor cat de mult ii iubesc, baieti care nu stiu cum sa cucereasca o fata and so on, dar toti uita ceva necesar si absolut indispensabil, uita sa comunice si sa vorbeasca intre ei.
(to be continued)
luni, 18 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu