Cand sunt suparata dorm. Si dorm mult de tot. Acum cu sesiunea nu pot face acest lucru, nu pot sa inchid ochii si sa ma gandesc la toate problemele ce vor urma, la toate lucrurile pe care trebuie sa le fac, acum pot sa ma gandesc doar la cum si cand e examenul, cat de mult pot sa invat, cum sa fac sa fie mai usor si mai repede. Chiar si asa imi dau seama ca o data cu terminarea sesiunii vor trebui sa fac curatenie si in viata precum am facut prin toate lucrurile si prin haine. Ca trebuie luat taurul de coarne si deciziile luate in noaptea dintre ani sa le atasez frumos langa calendarul plin de mazgaleli.
Cautam in casuta de Sent, un mail ce l`am scris demult. Era vorba despre aer, apa, foc si pamant. Tin minte si acum cuvintele si faptul ca cel de langa mine, la momentul respectiv, nu concepea, cum eu as putea scrie asa ceva. Dar din pacate, acest mail a ramas doar in casuta lui de e-mail. Pe vremea cand stergeam mailuri, poze si plangeam dupa inimi frante si vise spulberate, aruncam obiecte sau le daruiam doar ca sa nu le mai vad, am ajuns sa scriu unele din cele mai frumoase texte.
Chiar si acum imi dau seama ca mintea noastra poate sa fie o biblioteca si toate lucrurile sunt pastrate in carti, oricand poti sa iei cartea si sa o rasfoiesti, filele dorite ca fiind albe sunt de fapt galbene si cu pete de cerneala, semn ca ceva a fost acolo, ceva ce nu e bine sa iti amintesti, ceva care daca se vrea sa fie citit, e ca intr`o carte magica, apare imediat, iar pe urma dispare.
Si revenind la elementele de baza..acelasi lucru il simt si acum. Fiind rationala si cat se poate de realista cu persoana mea, apa si aerul e un element definitoriu. Ajunge peste tot, chiar si in ungherele cele mai ascunse si mai intunecate, reuseste sa iti lase sentimentul acela de fior rece pe sirea spinarii, reuseste sa dea viata, nu ai cum sa nu o observi, intra in viata ta cand nu te astepti si te alege pe tine, din milioane de oameni. La fel si aerul. Te tine in viata, e forma gazoasa a apei, este pretutindeni, nu poti sa scapi de el nici in incercarile de a crea vidul...caci el intruchipeaza perfectiunea.
Focul...focul mistuie si e stins de apa....dar e intretinut de aer. Reuseste sa te duca pe culmi inalte si miseleste te degradeaza. Dar ce faci cand apa isi face simtita prezenta? Cand apa invadeaza totul, balteste, omoara si foc, strica si aer, strica si viata, strica si dorinta si speranta?
Nu e nimic de facut, apa, e tot apa...Cand focul s`a stins, aerul dispare, apa cauta fete noi, taramuri pline de necunoscut, iar la sfarsit, dupa ce a cunoscut intreg Universul, isi creaza albia sa, de unde rabufneste din cand in cand, in amintirea tineretii. Focul ii e alaturi, la fel si aerul, parca paiele dispar, iar lemnele au fost inlocuite cu sufletul, iar aerul, e mediul in care in sfarsit te simti usurat si plin de viata.
Apa de moarte.
Mult succes in sesiune!
