Puburile nu sunt chiar pustii

Stam si povestim pe o banca, langa Mures, depanam amintiri, ne contrariem pe tehnologia telefoanelor mobile, admiram papagalii orasului, stam mai retrasi ca sa nu fim noi insine subiectul de discutie a plimbaretilor. In aerul cald de vara musteste starea de bine si energia verii. Toate acestea pana la primirea unor telefoane cu vesti tragice de departe.
Trecem peste amintirile frumoase a oamenilor care mai ieri au fost langa noi si pornim agale, precum niste gaste si gascani spre locul de promenada al orasului. Ne oprim sa ne astamparam gatlejul, cu permisiunea ospatarilor de a infuleca "Papa bunul" de dupa colt. Si cum orasul e mic, lumea se cunoaste, ajungem sa ne abatem noi din drumul spre locul de odihna doar pt a-si astampara si ei setea.
Si cum suntem tineri, chef de viata avem suficient, veselia este la locul ei, nu ne-a displacut sa fim showul de televiuziune a parcului de peste drum si mai ales pt oamenii din el.
Ieri seara am dat putina culoare si rasete colorate celor din Piata Avram Iancu.