Pastila de buna dispozitie

Atmosfera din casa este de`a dreptul apasatoare. Au trecut deja patru zile de cand nu am iesit. Am stat si m`am zbarcit si m`am acrit si m`am indulcit. Acum e momentul sa mai si ies. Nu am chef de nimeni. Nimeni nu are cum sa imi ridice nivelul de la un strugure zbarcit la un strugure verde, plin de viata. Asa ca ma plimb frumusel prin urbea mea, ma uit la magazinele ce s`au mai deschis, admir lumea care a iesit la agatat si la apasat pedala de acceleratie. Imi aduc aminte de alti ani, cat de multa importanta dadeam la imbracaminte, la aranjat, la gesturi...doar ieseam in oras. Ajung pe mal, privesc lumea care se plimba linistita, imi dau seama ca toti au probleme, au ceva de ascuns, par fericiti si totusi in fiecare se zbate ceva. Imi vine sa opresc un om la intamplare sa ii povestesc problemele mele si sa imi dea un sfat cat mai obiectiv, dar aici nu e Bucuresti sau Timisoara, oamenii sunt putin mai speriati de asemenea abordari. Ajung in fata Mc`ului, incerc sa par cat mai preocupata de altceva, nu am chef sa dau de nimeni cunoscut, sa mi se faca cu mana sau sa fiu strigata, de aceea pornesc muzica si aud in casti doar OCS si Judas. Stau la coada, dar cumva se face ca mereu cineva se baga in fata mea, nu spun nimic, ma uit la casiera, ma uit la domnii minunati care tot imi intra in fata, unul dintre ei ma intreaba cu un zambet pe buze.."Pot sa iti ofer ceva de baut?" imi venea sa ii raspund cu toata furia ce o aveam in mine, dar zambesc politicos, sunt calma si cat se poate de plictisitoare pt a`l lasa sa insiste. Dupa ce imi iau paharul mare, plin de gheata si asa de mult dorit, sorb cu pofta din Cola si imi fac loc sa ies. Ajung sa raspund la telefon, trec strada foarte lejer, este verde si totusi un Audi frumusel incepe sa claxoneze, ma uit din nou la semafor- verde...nu ma stresez sa ma misc mai repede...baiatul pare sa se enerveze, ca sa nu mai fiu asa scorpie intorc capul si ii zambesc. Zambeste si el si termina cu claxonatul[WTF?!?!]. Merg mai departe in plimbarea mea, nu am chef sa vad pe nimeni si parca buna dispozitie lipseste cu desavarsire. Bomba! In fata mea se contureaza doua fete cunoscute si dragi mie. Filip! Vecinul meu drag si scump. Unul dintre baietii cu care bateam mingea, cu care ma prosteam la karate, unul dintre "baietii de la banci", unul de`ai nostrii...cred ca intre timp termenul s`a schimbat in "una de`a lor", pt ca nu am mai vb cu ei de ceva timp. Stam in mijlocul strazii si incepem sa povestim. Nu ne pasa ca oamenii trebuie sa ne ocoleasca. A intrat la facultate si iese cu Alex sa se vada cu prietena lui la un suc. Ma invit aproape cu nerusinare, evident ca se poate, evident ca am avut o seara minunata cu depanari de amintiri si multe rasete. Un suc intr`o terasa de "fite" unde puteai sa vezi oameni gen Cristi Cotuna, gen Toni, Slaviciul si EGB erau la putere acolo, o groaza de cunoscuti, dar cei mai importanti in aceasta seara cu Filip si Alex. Sa le dam cuvantul.

Singuratatea e o modalitatea foarte des intalnita de a lua unele decizii. Omul de langa iti poate spune o vb care nici nu isi da seama ce adevar graieste si cat te ajuta chiar daca uneori e foarte dureroasa.