Superhuman

In sfarsit am trecut de mijlocul saptamanii! Desi acum incepe greul si din nou stres, examene, insomnii si visat cu subiecte si mustrari de constiinta ca stau sa ma odihnesc si nervi de ce sunt mereu obosita.

Ieri am patit foarte multe, multe lucruri comice. Dar cred ca e vorba si de perioada aceasta a anului si a faptului ca momentan zbor dintr`o parte in alta cu gandul si se pare ca incercarile mele uneori nu prea dau roade.

De dimineata am hotarat ca la ora 5-5:10 sa ma pun sa mai invat pentru examenul de Baze de date. Cum cu o seara inainte am lasat compul pe Switch Users, evident muzica canta linistita, programele si ferestrele erau deschise. Exista o problema, si chiar foarte mare! Cu o seara inainte, fiind nemultumita de parola mea, pentru ca suna cam ciudat, m`am gandit eu sa o schimb. Numai bine am facut acest lucru. Am gasit o parola erfecta cu litere, cifre, o parola ideala pentru orice altceva decat pentru un laptop. De ce spun asta? Pentru draguta de mine a uitat complet parola. Si ieri dimineata ma tot intorceam si foiam prin pat, cu laptopul langa mine si nu reuseam sa imi aduc aminte nici cum la ce ma gandeam cand am pus`o. Irelevant! Alta problema era ca eu credam ca intru cu Adminul, si atunci sa vezi distractia, dar ca norocul ca intr`un moment de stralucire, mi`am facut un cont cu drepturi de admin. So cu un F8 s`a rezolvat.

Dupa cursul festiv al anului III Info am purces incet spre casa. Am avut in fata usii si ce crezi? Usa incuiata! Ora 14:00. Simonik avea examen si era deja plecata si Ralu de unde sa o iei. Am sunat`o de cateva ori, vezi sa nu auda. Nu ca ar fi o noutate ca de ralu nu dai niciodata cand ai nevoie, si mai ales pe mobil. Si ma pun si scotocesc eu in ditamai gentoiul, gasesti absolut tot ce vrei acolo. E bun pentru cazuri extreme.
So revenind la subiect, am ajuns in fata usii si ce sa te faci? Ma gandeam cu groaza ca e foarte cald afara si chiar nu aveam chef sa merg pana in 15 sau in 20. Era prea departe, prea cald, prea vroiam sa fac dush si sa trag un pui de somn ca de la 16 sa fiu apta pt sport. Si ce te crezi ca face Laurica? Sta ea ce sta, incearca toate cheile ce le avea in geanta, nici gand de a fi una potrivita.[Eu am doua chei de la usa, dar mereu le uit sau nu le gasesc prin genti] Imi aduceam aminte cum lasasem o cheie pe pat, cu gandul ca cealalta se gaseste la mine in geanta. Too bad! Nici urma de ea. Pe palier isi fac aparitia baietii de la 301B, se uita ei mai ciudat la mine cum ma chiunui cu usa, si ma intreaba ce problema am. Ma invita la ei in camera, ca doar ei trei sunt si mai vin si ceilalti doi, si ca va fi o placere pt ei. Yeah right! Si il rog pe unul sa dea un picior usii ca eu nu am reusit nimic. Intrebarea lui a fost "Esti sigura ca asta vrei?"-"Da! Dar sa nu spargi usa!" :)) Cand intru in camera, guess what? My dear Ralu dormea de nu avea treaba. Asadar am ajuns cu usa sparta!

Continuarea? Alta data! :)))
Spor in sesiune si la examene. Btw ieri a fost o zi tare de tot.