Am plecat luni dimineata cu un rucsac de munte imens, cu cort pe el, cu izopren(izolir), cu sac de dormit, plus o groaza de treninguri, adidasi, tricouri, and lots of stuff. Am pornit mai repede decat trebuia, ca deh plecam cuminte, cu mama grijulie,[si totusi am uitat pateurile si iaurtul in frigider, deh graba asta..], am stat de zor in statie, a ajuns si autobuzul, am pus bagajele in cala, si mi`am tras plasa dupa mine in autocar. Aceasta geanta - plasa, poarta denumirea de sac in franceza, foarte adevarat, poti si sa traduci sau poti si sa preiei direct cuvantul, ca o descrie pe deplin. In ea il aveam pe my dear Harry si cam asta am facut eu cam pana in Ineu, unde am vizitat in 10 minute supermarketul lor, si pe urma inapoi in lumea vrajitoriei. Dupa aproximativ 3 ore si ceva am ajuns in minunata comuna Varfurile. Si atunci a inceput aventura. Prietena care trebuia sa ma astepte acolo a avut probl cu telefonul, am ajuns sa car namila de rucsac in spatel, rucsacul mic in fata, sacul pe umar....cativa km buni. Teoretic erau 7 km pana in Lazuri si de acolo e ceva pana pe valea Leucii. Am luat la picior, am ajuns sa car rucsacul pe bicicleta, sa urc in tractor...:D Erau sa urce baietii pe mine cu microbusul si eu nici sa nu observ.[Thnx guys :*]
So am ajuns in tabara, am trecut sau mai bine zis, m`am facut ca trec raul pe pietre, am ajuns, am montat cortul, de fapt Codrut l`a montat si cu ajutorul lui Vitali. Am ajutat la stransul mesei, am facut cunostiinta cu oamenii din jur si am zburat direct la somn. In prima zi am dormit aproape toata ziua, am ratat pranzul, cina si de abia am ajuns la cortul mare pt a ma dezmeticii putin, iar pe urma din nou somn. A doua zi am prins doar ceaiul la micul dejuna, exact atunci se strangea masa, dar pranzul l`am servit cum trebuie...si tot asa. Era mereu ceva uitat. Ba uitam gemul, ba am uitat branza..:D Just having fun pe acolo. A inceput si ploaia, au inceput si situatiile extreme[am fost sechestrati de partea cealalta a raului, a crescut raul si pietrele nici nu se mai vedeau, am escaladat barna pusa doar de forma, am escaladat "podul de fier" alias o sina veche de tren mai lata, asezata invers, si asta dupa ce reuseai sa treci ceva padure, pe marginea apei, dupa ce reuseai sa treci de murii teposi si noroiul exagerat.
Unii au avut piscina si cu ei acolo, ca deh se poarta, apa in cort era o adevarata moda, cele mai interesante erau piscinele cu noroi de la Salonta, Moroda. Ei chiar au invatat sa supravietuiasca cu haine ude si cu apa in cort, pt noi a fost putin mai usor. Am reusit sa ne uscam ceva haine la foc, observam aburii cum fac ceata in jurul nostru, dar e clar ca parfumul acela de padure nu il vom scoate curand din haine[daca am fi pusi in camara, sigur nu ne`am strica].
Din aceasta experienta sunt multe de povestit, dar uite cateva poze recente. Restul pe maine ;)
Noapte buna si vise frumoase!
Asa arata a doua zi...
Din padure ieseau aburi...Primii picuri de ploaie...
Cerul era inchis si plumburiu
Aici se gatea...
Echipament pe masura, noroi pe masura, iarba si insecte
Am facut sport mult pe barna aceasta
Am fost haitasele unei vacute[Eu cu Ione`]
Cand e vb de munca, ne trezim si din somn, si o facem si pe a altuia daca tot ne`am trezit[Love you Vic :*]
There is a GOD! Am ajuns ieri seara sa vad si eu un cer pictat si mai ales sa ma minunez ca exista inca acel "albastrul cerului"
Friends? Friends forever? We are Codrut and Laura, the term for our friendship it doesn`t exist....
With my sweet ladies[Ani, Maya, Ione`]
Metanoia
Fara lanterne, impreuna cu Vic si cu Cata, plecand de la cortul mare spre corturile noastre ca sa aprindem focul, ultima mea seara acolo, undeva pe drum unde am ramas doar cu Vic [Cata era unde in fata noastra in incercarea disperata de a gasi lampasul ca sa ne vina in intampinare, se anunta mult amuzament, era a doua mea trecere a raului pe barna] incercand sa facem lumina sa vedem pe unde trebuie sa o luam.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu