Vom vedea unde ma va duce....
duminică, 30 noiembrie 2008
ioai...
Hai sa va povestesc ceva din zilele trecute. Doi straini, doi oameni care din pura intamplare au intins o mana si si`au spus numele. Zambesc si incearca sa se cunoasca. Destinul e destin, au pornit fiecare pe drumul lor. Niciunul dintre ei nu visau ca niciodata sa nu spui niciodata. S`au reintalnit si parca timpul a ramas in loc. A fost frumos sa vezi doi oameni care radiau, care erau cu adevarat fericiti. Bravo voua!
Vom vedea unde ma va duce....
Vom vedea unde ma va duce....
sâmbătă, 29 noiembrie 2008
Sfarsit de Noiembrie
Sa vedem... doar sfarsituri in viata mea...personala, profesionala si spirituala...O pozie dedicata de catre Roxi...Dupa sfarsit incepe un nou inceput. Vesnicile pareri de rau, decizii, reveniri si juraminte....Vesnic...S`a terminat. Astazi am dat foc ultimei lumanari. Citesti si vezi ca lumea se ingheata, lumea e rece, desi tu nu stii cum sa fii mai dragastos si mai plin de viata...pentru el. Un om care chiar daca poate apreciaza...nu stie sa se manifeste...sunt femeie!
Inainte erai pe speed dial, inainte aceasta era poza ta, inainte adormeam cu tine in gand si zambeam in somn pt ce auzeam de la tine, inainte scriam sms`uri si sunam non stop...inainte... Acum? Acum am ajuns la capatul puterilor, nimic nu e ok, nimic nu te surprinde, nimic nu iti mai convine, orice gest cald si inocent...e vazut ca find malefic...inainte...si astea au fost si au trecut. Inainte eram prieteni, acum ne prefacem, acum ne atarnam de ce am avut, mai bine sa uitam si sa ne trezim din vis, frumos, urat, a fost o iluzie.
Somn usor robotel!
"Când ai nevoie de dragoste
când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.
când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?
fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.
înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.
dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte" (M. Cartarescu)
Inainte erai pe speed dial, inainte aceasta era poza ta, inainte adormeam cu tine in gand si zambeam in somn pt ce auzeam de la tine, inainte scriam sms`uri si sunam non stop...inainte... Acum? Acum am ajuns la capatul puterilor, nimic nu e ok, nimic nu te surprinde, nimic nu iti mai convine, orice gest cald si inocent...e vazut ca find malefic...inainte...si astea au fost si au trecut. Inainte eram prieteni, acum ne prefacem, acum ne atarnam de ce am avut, mai bine sa uitam si sa ne trezim din vis, frumos, urat, a fost o iluzie.
Somn usor robotel!
"Când ai nevoie de dragoste
când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.
când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?
fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.
înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.
dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte" (M. Cartarescu)
sâmbătă, 22 noiembrie 2008
Noiembrie si ploua si te iubesc
Astazi a plouat pt prima data tare atat in Timisoara cat si in Arad. Dar tot astazi a fost si prima zi in care am putut sa dardai de frig, sa sar si sa ma zbengui, iar stropii de ploaie sa incerce sa imi manjeasca machiajul.
In sfarsit ma simt eliberata de povara si de tot. Astazi am putut sa inot in bascheti, sa-mi simt degetele invadate, in caldura obisnuita de raceala apei, in loc de uscat si individualist, in umezeala si let`s share everything.
A fost un sentiment retrait de cand bateam mingea pe maidan, de cand fugeam pe malul Muresului si jucam mata scunsa cu vecinii de la bloc. Doar atunci era lumea mea. Pe nimeni nu interesa ca ai Converse sau Adidas, ca ai pants de la Nike sau din Piata Mica. Atunci ceream 5 mii sa ne luam seminte si dupa ce le scuimpam cojile care mai de care, ne puneam frumusel sa maturam cu cate`o matura luata din garaj de la tata....Atunci nu stateam cu fundul pe banca. Atunci doar pe spatar stateam, ca eram mai trendy sa stam cu picioarele pe sezut.
Asa si astazi. Astazi am mers la Balul Bobocilor de la vechiul meu liceu. Mi`am adus aminte de cum eram eu si chiar a fost super touchable sa o iau in brate pe profa de Chimie. Am pornit si eu candva de acolo. Candva vizitam teatru pt ca eram o neinteleasa, iubeam arta si muream sa stau in fata unui tablou ore in sir, muream cand vedeam cum se joaca o piesa de teatru...orice insemna arta...era my pleasure, dar stau si ma intreb oare cati dintre cei din jurul meu de acum stiu asta? Oare cati in afara de Dami si Moony stiu cate piese de teatru si cate expozitii am vazut la Galeria Delta? hmm...None.
Am mers cu tramvaiul. Am renuntat la taxi, am mers prin ploaie, prin frig si am simtit cu apa curge siroaie pe fata, parul era deja doar o ulita cu niste santuri si incerca sa se obisnuiasca....Am asteptat trenuletul...cand am putut observa ceva ce m`a marcat. Cum ploua sus la inaltime, cum ploua pe Catedrala Catolica...pe jos e apa...strazile sunt invadate de apa...oamenii se ineaca, mor...cedeaza...dar ingerii si sticla din cupola...rezista...e vant, e frutuna mare, e vijelie, iar din catedrala se rasfrange o lumina calda si linistita.
E furtuna in jurul tau mereu, depinde de tine ce alegi. Sa lupti la inaltime, sa te loveasca cu putere, dar tu sa ramai acelasi copil sincer si bun pe dinauntru sau sa te ineci impreuna cu restul oamenilor care dau de o greutate.
Uneori cand ai multe de facut, nu ai timp si totusi nu exista decat perfectiune in minte, te legi de ceva. Eu astazi am fost eu. M`am simtit bine cu mine. Am sarit, am cantat, am scris ganduri frumoase celor dragi, am plans de dor si am iubit, si toate in ploaia rece, dar in caldura oamenilor care imi sunt prieteni si imi sunt mereu alaturi.
Sa definesc prietenia? Prieten e cel care te ridica, cel care e mereu langa tine, cel care iti zambeste desi tu spui o tampenie, desi tu nu esti in stare sa ridici capul din pamant pt ca esti prea jos, cel care mereu te sustine, cel care iti spune verde in fata si pe urma te strange in brate si te ajuta sa te ridici, cel care atunci cand ai nevoie de el nu trebuie sa il suni, nu trebuie sa il anunti ca nu esti bine, e cel care rade cu tine si te cunoaste, stie cand iti e bine si cand iti e rau, stie cum esti tu cu adevarat si nu iti va scoate niciodata ochii desi tu ai visat fluturi si carari de munte.
Am o groaza de prieteni peste tot pe unde merg, dar prietenii mei din copilarie si din liceu nu ii intrece nimeni. Proverbul..."niciodata sa nu spui niciodata" si vb stravechi...intr`o iubire nu te baga niciodata, pt ca vei iesi prost...ei se cearta, ei se impaca.
Ma bucur ca a fost sa fie asa. Ma bucur ca stropii de ploaie ne`au adus impreuna. Imi era dor de tine, desi nici acum nu pot sa inteleg cum a gandit Dumnezeu. "A fost odata un vis frumos..cu un baiat si`o fata...", un cantec ascultat impreuna la munte admirand Ariesul, pe o buturuga de copac, cand am incercat sa fim "oameni mari".
Niciodata nu spune niciodata. Am crescut si am lasat impresiile de pitzi si de macho undeva in Slavici, la Timisoara am luat doar omul matur si intelegerea, compromisul si buna dispozitie. Rotile le lasam sa arda in foc, aruncate undeva in spatele casei. Nu avem nevoie de ele, nu avem nevoie de suparare sau de praful din trecut. Diamantul e din carbon...dar multi sunt carbuni fara valoare.....
Imi era dor sa zambesc si sa topai cum am facut`o astazi. Imi era dor sa fim doar noi, the last one.
In sfarsit ma simt eliberata de povara si de tot. Astazi am putut sa inot in bascheti, sa-mi simt degetele invadate, in caldura obisnuita de raceala apei, in loc de uscat si individualist, in umezeala si let`s share everything.
A fost un sentiment retrait de cand bateam mingea pe maidan, de cand fugeam pe malul Muresului si jucam mata scunsa cu vecinii de la bloc. Doar atunci era lumea mea. Pe nimeni nu interesa ca ai Converse sau Adidas, ca ai pants de la Nike sau din Piata Mica. Atunci ceream 5 mii sa ne luam seminte si dupa ce le scuimpam cojile care mai de care, ne puneam frumusel sa maturam cu cate`o matura luata din garaj de la tata....Atunci nu stateam cu fundul pe banca. Atunci doar pe spatar stateam, ca eram mai trendy sa stam cu picioarele pe sezut.
Asa si astazi. Astazi am mers la Balul Bobocilor de la vechiul meu liceu. Mi`am adus aminte de cum eram eu si chiar a fost super touchable sa o iau in brate pe profa de Chimie. Am pornit si eu candva de acolo. Candva vizitam teatru pt ca eram o neinteleasa, iubeam arta si muream sa stau in fata unui tablou ore in sir, muream cand vedeam cum se joaca o piesa de teatru...orice insemna arta...era my pleasure, dar stau si ma intreb oare cati dintre cei din jurul meu de acum stiu asta? Oare cati in afara de Dami si Moony stiu cate piese de teatru si cate expozitii am vazut la Galeria Delta? hmm...None.
Am mers cu tramvaiul. Am renuntat la taxi, am mers prin ploaie, prin frig si am simtit cu apa curge siroaie pe fata, parul era deja doar o ulita cu niste santuri si incerca sa se obisnuiasca....Am asteptat trenuletul...cand am putut observa ceva ce m`a marcat. Cum ploua sus la inaltime, cum ploua pe Catedrala Catolica...pe jos e apa...strazile sunt invadate de apa...oamenii se ineaca, mor...cedeaza...dar ingerii si sticla din cupola...rezista...e vant, e frutuna mare, e vijelie, iar din catedrala se rasfrange o lumina calda si linistita.
E furtuna in jurul tau mereu, depinde de tine ce alegi. Sa lupti la inaltime, sa te loveasca cu putere, dar tu sa ramai acelasi copil sincer si bun pe dinauntru sau sa te ineci impreuna cu restul oamenilor care dau de o greutate.
Uneori cand ai multe de facut, nu ai timp si totusi nu exista decat perfectiune in minte, te legi de ceva. Eu astazi am fost eu. M`am simtit bine cu mine. Am sarit, am cantat, am scris ganduri frumoase celor dragi, am plans de dor si am iubit, si toate in ploaia rece, dar in caldura oamenilor care imi sunt prieteni si imi sunt mereu alaturi.
Sa definesc prietenia? Prieten e cel care te ridica, cel care e mereu langa tine, cel care iti zambeste desi tu spui o tampenie, desi tu nu esti in stare sa ridici capul din pamant pt ca esti prea jos, cel care mereu te sustine, cel care iti spune verde in fata si pe urma te strange in brate si te ajuta sa te ridici, cel care atunci cand ai nevoie de el nu trebuie sa il suni, nu trebuie sa il anunti ca nu esti bine, e cel care rade cu tine si te cunoaste, stie cand iti e bine si cand iti e rau, stie cum esti tu cu adevarat si nu iti va scoate niciodata ochii desi tu ai visat fluturi si carari de munte.
Am o groaza de prieteni peste tot pe unde merg, dar prietenii mei din copilarie si din liceu nu ii intrece nimeni. Proverbul..."niciodata sa nu spui niciodata" si vb stravechi...intr`o iubire nu te baga niciodata, pt ca vei iesi prost...ei se cearta, ei se impaca.
Ma bucur ca a fost sa fie asa. Ma bucur ca stropii de ploaie ne`au adus impreuna. Imi era dor de tine, desi nici acum nu pot sa inteleg cum a gandit Dumnezeu. "A fost odata un vis frumos..cu un baiat si`o fata...", un cantec ascultat impreuna la munte admirand Ariesul, pe o buturuga de copac, cand am incercat sa fim "oameni mari".
Niciodata nu spune niciodata. Am crescut si am lasat impresiile de pitzi si de macho undeva in Slavici, la Timisoara am luat doar omul matur si intelegerea, compromisul si buna dispozitie. Rotile le lasam sa arda in foc, aruncate undeva in spatele casei. Nu avem nevoie de ele, nu avem nevoie de suparare sau de praful din trecut. Diamantul e din carbon...dar multi sunt carbuni fara valoare.....
Imi era dor sa zambesc si sa topai cum am facut`o astazi. Imi era dor sa fim doar noi, the last one.
marți, 18 noiembrie 2008
The dream of the dolphin
Ma uit la toate pozele pe care le am acum...fiecare dintre ele a fost atunci o fericire...acum sunt doar aduceri aminte si incercari de reamintire.
Momente in care am zambit, in care am simtit ca frica ne e sora, moments...everybody has someting special, our work is to discover tht something.
Momente in care am zambit, in care am simtit ca frica ne e sora, moments...everybody has someting special, our work is to discover tht something.
sâmbătă, 15 noiembrie 2008
share...love...enjoy...happyness..
Zilele trecute am primit urmatorul e-mail, de la o colega de la trainingul de la Oradea. enjoy it!
"Într-o zi, un ţăran se prezentă la poarta unei mănăstiri şi bătu puternic. Când călugărul de la poartă îi deschise greaua uşă de stejar, ţăranul îi arătă, surâzând, un splendid ciorchin de struguri.
"Frate portar", spuse ţăranul, "ştii la cine vreau să dăruiesc acest ciorchin care este cel mai frumos din viţa mea?"
"Poate stareţului sau unuia dintre părinţii mănăstirii".
"Nu. Ţie!"
"Mie?". Fratele portar se roşi tot de bucurie. "Vrei să mi-l dai chiar mie?"
"Sigur, deoarece m-ai tratat tot timpul cu prietenie şi m-ai ajutat atunci când te-am rugat. Vreau ca acest ciorchin de struguri să te facă bucuros şi pe tine." Bucuria simplă şi pură care se citea pe chipul călugărului de la poartă îl ilumină şi pe el.
Călugărul de la poartă puse ciorchinele de struguri la vedere şi îl privi toata dimineaţa. Era cu adevărat un ciorchine splendid. La un moment dat îi veni o idee. De ce nu ar duce acest ciochine stareţului pentru a-i face şi lui o bucurie?
Luă ciochinele şi îl duse stareţului.
Stareţul a fost cu adevărat fericit. Dar îşi aduse aminte că era în mănăstire un bătrân călugăr bolnav şi se gândi: "O să-i duc lui ciochinele, astfel se va alina un pic." Astfel ciochinele de struguri a fost dăruit din nou. Dar nu rămăsese prea multă vreme în chilia călugărului bolnav. Acesta se gândi de fapt că ciochinele i-ar fi provocat o bucurie călugărului de la bucătărie, care îşi petrecea zilele transpirând în jurul sobelor, şi îl trimise acestuia. Dar călugărul bucătar îl dădu călugărului care se ocupa de biserică (pentru a-i face o mică bucurie şi lui), acesta îl duse la cel mai tânăr călugăr din mănăstire, care îl duse la un altul, care se gândi că ar fi bine să îl ducă la un altul. Până când, de la un călugăr la alt călugăr, ciochinele de struguri s-a întors la călugărul de la poartă (pentru a-i face o mică bucurie). Astfel a fost închis cercul. Un cerc al bucuriei.
Nu aştepta să înceapă altcineva. Este rândul tău, astăzi, să începi un cerc al bucuriei. Adesea este nevoie de o scânteie mică mică pentru a face să explodeze o încărcătură enormă. Ajunge o scânteie de bunătate şi lumea va începe să se schimbe. Iubirea este unicul tezaur care se multiplică prin diviziune: este unicul dar care creşte atunci când se sustrage. Este unica acţiune în care cu cât se cheltuie mai mult cu atât se câştigă; dăruieşte-o, arunc-o cât colo, împrăşti-o în cele patru zări, goleşte-ţi buzunarele, scutură coşul, răstoarnă paharul şi mâine vei avea mai mult decât înainte. "(Nenu Cami)
"Într-o zi, un ţăran se prezentă la poarta unei mănăstiri şi bătu puternic. Când călugărul de la poartă îi deschise greaua uşă de stejar, ţăranul îi arătă, surâzând, un splendid ciorchin de struguri.
"Frate portar", spuse ţăranul, "ştii la cine vreau să dăruiesc acest ciorchin care este cel mai frumos din viţa mea?"
"Poate stareţului sau unuia dintre părinţii mănăstirii".
"Nu. Ţie!"
"Mie?". Fratele portar se roşi tot de bucurie. "Vrei să mi-l dai chiar mie?"
"Sigur, deoarece m-ai tratat tot timpul cu prietenie şi m-ai ajutat atunci când te-am rugat. Vreau ca acest ciorchin de struguri să te facă bucuros şi pe tine." Bucuria simplă şi pură care se citea pe chipul călugărului de la poartă îl ilumină şi pe el.
Călugărul de la poartă puse ciorchinele de struguri la vedere şi îl privi toata dimineaţa. Era cu adevărat un ciorchine splendid. La un moment dat îi veni o idee. De ce nu ar duce acest ciochine stareţului pentru a-i face şi lui o bucurie?
Luă ciochinele şi îl duse stareţului.
Stareţul a fost cu adevărat fericit. Dar îşi aduse aminte că era în mănăstire un bătrân călugăr bolnav şi se gândi: "O să-i duc lui ciochinele, astfel se va alina un pic." Astfel ciochinele de struguri a fost dăruit din nou. Dar nu rămăsese prea multă vreme în chilia călugărului bolnav. Acesta se gândi de fapt că ciochinele i-ar fi provocat o bucurie călugărului de la bucătărie, care îşi petrecea zilele transpirând în jurul sobelor, şi îl trimise acestuia. Dar călugărul bucătar îl dădu călugărului care se ocupa de biserică (pentru a-i face o mică bucurie şi lui), acesta îl duse la cel mai tânăr călugăr din mănăstire, care îl duse la un altul, care se gândi că ar fi bine să îl ducă la un altul. Până când, de la un călugăr la alt călugăr, ciochinele de struguri s-a întors la călugărul de la poartă (pentru a-i face o mică bucurie). Astfel a fost închis cercul. Un cerc al bucuriei.
Nu aştepta să înceapă altcineva. Este rândul tău, astăzi, să începi un cerc al bucuriei. Adesea este nevoie de o scânteie mică mică pentru a face să explodeze o încărcătură enormă. Ajunge o scânteie de bunătate şi lumea va începe să se schimbe. Iubirea este unicul tezaur care se multiplică prin diviziune: este unicul dar care creşte atunci când se sustrage. Este unica acţiune în care cu cât se cheltuie mai mult cu atât se câştigă; dăruieşte-o, arunc-o cât colo, împrăşti-o în cele patru zări, goleşte-ţi buzunarele, scutură coşul, răstoarnă paharul şi mâine vei avea mai mult decât înainte. "(Nenu Cami)
things we thinking about
Once you'we seen massive you can never look away....
Biletele de dragoste tulbura visele...
Biletele de dragoste tulbura visele...
vineri, 14 noiembrie 2008
Nicolae Iorga
In acesta lume saraca si urata,toti cersim cate ceva.Stam la colturile strazii cu sufletul facut caus si cersim dupa putina omenie,dupa putina dragoste.Dar cel mai adesea sufletul se ususca sub privirile celor prea grabiti si prea ocupati in mijlocul carora ne ducem zilele.Pentru ca...cel care nu va da,nu va primi niciodata
joi, 13 noiembrie 2008
Toamna
Te`ai gandit vreo data ca toamna poate fi frumoasa? Ca toamna poate sa aiba si frunze uscate care dau si se leaga lin, dar si soarele ce incet, incet paleste, e cald si totusi incepe sa adie o briza...peste tot gasesti culori de verde, galben si rosu. E anotimpul care te face sa cazi in melancolie. Culorile calde si diferitele nuante te fac sa visezi mai departe. Unii viseaza la masini, altii la case, altii vor bani si faima, altii eterna si neinteleasa dragoste, altii iti spun "de ce`uri" in cap iar altii doar admira si sunt simpli.
Daca urmaresti frunzele, iti dai seama ca e ca si viata omului, cresti, te dezvolti si ajungi la apogeu, iar toamna te duci de unde ai venit, dar sunt simple. Exagerat de simple. Nu iti pui intrebari de ce ai fost exact tu cel care s`a nascut, de ce ai avut astazi bluza maro pe tine si nu verde, de ce poti sau nu poti sa memorezi teoria la sisteme de operare. Si asta e pur si simplu...Frunzele sunt simple, oamenii in general sunt simpli, sau asa imi place sa cred.
Cel mai frumos peisaj se vede pe geam. In fiecare an, cand priveam pe geam la camin ma legam de ceva. Cand eram in anul I, imi placea sa admir teii, anul trecut admiram varfurile de la brazi si imi imaginam ca ma trezesc in fiecare dimineata la munte. Acum am parcul, plin de foioase. Ti`e drag sa stai si sa privesti, doar ca timpul trece repede, viata iti e plina de haos si de viteza, iar cand iti aduci aminte sa arunci o privire pe geam zaresti totul gol si pustiu.
Visul meu? Cred ca il am de la ziua mea, sa stau pe banca singura si sa ma gandesc si sa visez si sa citesc, sa ma plimb printre lume si totusi sa nu cunosc pe nimeni si sa traiesc in lumea mea. Dar visele nu devin realitate atunci cand le ai, pt ca altfel nu ai mai lupta si ai avea doar vise.
Asa si acum. Tragi de timp, te amagesti ca vei avea aceasta ocazie, ca vei fi un puric si nimeni nu iti are treaba pt macar o zi. Esti conectat si degeaba spui pas, viata te trage dupa ea, iar tu trebuie sa tii ritmul, altfel esti pierdut.
Un sfarsit de toamna minunat.
Daca urmaresti frunzele, iti dai seama ca e ca si viata omului, cresti, te dezvolti si ajungi la apogeu, iar toamna te duci de unde ai venit, dar sunt simple. Exagerat de simple. Nu iti pui intrebari de ce ai fost exact tu cel care s`a nascut, de ce ai avut astazi bluza maro pe tine si nu verde, de ce poti sau nu poti sa memorezi teoria la sisteme de operare. Si asta e pur si simplu...Frunzele sunt simple, oamenii in general sunt simpli, sau asa imi place sa cred.
Cel mai frumos peisaj se vede pe geam. In fiecare an, cand priveam pe geam la camin ma legam de ceva. Cand eram in anul I, imi placea sa admir teii, anul trecut admiram varfurile de la brazi si imi imaginam ca ma trezesc in fiecare dimineata la munte. Acum am parcul, plin de foioase. Ti`e drag sa stai si sa privesti, doar ca timpul trece repede, viata iti e plina de haos si de viteza, iar cand iti aduci aminte sa arunci o privire pe geam zaresti totul gol si pustiu.
Visul meu? Cred ca il am de la ziua mea, sa stau pe banca singura si sa ma gandesc si sa visez si sa citesc, sa ma plimb printre lume si totusi sa nu cunosc pe nimeni si sa traiesc in lumea mea. Dar visele nu devin realitate atunci cand le ai, pt ca altfel nu ai mai lupta si ai avea doar vise.
Asa si acum. Tragi de timp, te amagesti ca vei avea aceasta ocazie, ca vei fi un puric si nimeni nu iti are treaba pt macar o zi. Esti conectat si degeaba spui pas, viata te trage dupa ea, iar tu trebuie sa tii ritmul, altfel esti pierdut.
Un sfarsit de toamna minunat.
miercuri, 12 noiembrie 2008
Pt tine
Sunt o persoana care se scurge precum apa, prin cele mai neasteptate locuri si colturi, este peste tot.. si totusi nu ai cum sa o vezi...e inodora, insipida, incolora...poti doar sa o simti, e rece, iti da frisoane, te trezeste la realitate...si totusi ai nevoie de ea, chiar daca uneori e enervant de necesara si lipseste cu desavarsire...ori e in aer...ori e lichida..ori e gheata...Stii ca e acolo dar nu o poti atinge...
I know you had to lie to me, I know you had to cheat. But the means no longer guarantee the virtue in deceit.
I know you had to lie to me, I know you had to cheat. But the means no longer guarantee the virtue in deceit.
A fost odata...
In sfarsit mi`am reparat greseala. Se zice ca doar daca il fortezi pe Dumnezeu, iti face ca lucrurile sa iasa cum vrei tu...dar sa te astepti la repercursiuni. Cam asa si la mine. Ma bucur ca nu ai mai ajuns sa citesti mailul. Ma bucur ca am reusit sa renunt la idee inainte de a citi acele randuri si sa asculti tot...
Uneori ma las dusa de ce simt pe moment, desi in general stau si analizez....Dar degeaba....se intampla uneori in momente proaste sa iei deciziile cele mai proaste. Acum bine ca a trecut totul.
"A fost un vis frumos, cu un baiat si o fata, un vis nascut in munti...nascut la o cabana...umbrit la brazii nalti carunti..ce astazi se destrama...." Aceasta e melodia care mereu ma duce cu gandul la Arieseni...La excursia cu Noemi&Dan, Raul&Roxi, Adina si Darius. A fost cea mai tare ever. Iubesc muntele...Desi in zilele astea sunt o epava, simt cum privirea lor vrea sa ma fure, zburatorii ca sa vie....nimeni urma sa le`o stie....
Vreau inapoi la munte. chiar vb cu Sorin ieri despre rasaritul de la Parau. Desi eu eram intr`o stare mai aiurea...am reusit sa il molipsesc pe saracul baiat...care tot incerca marea cu sarea....am reusit sa il fac si pe el melancolic. Oricum am fost cei mai nebuni si cei mai buni...am fost singurii care au vazut rasaritul..si cum spunea Sorin..si am si vb mult, mult de tot....mahmuri dar cu un hef de vb nebun...Bine, adevarul e ca nu voi uita niciodata cum am intrat amandoi in camera la Cata si cum m`am bagat in sacul de dormit si le`am tinut lectia ca dorm cu sacul pana pe fata si ca sa fie linistiti sa nu ma trezeasca ca nu ma sufoc...doar ca vreau sa dorm...Ok...sa nu uit cum ii deschideam pleoapele la Cata ca sa nu mai adoarma...si cum ii spuneam ca eu nu am somn...si ca sa deschida ochii ca sa ii pot povesti. Cred ca nici acum nu pot sa cred pe cuvant ca eu am vb cu Mihaela si cu toti care il cautau pe Cata si se speriau ca dadeau de mine in vila aceea infecta, cand eu aveam o camera super extra mega tare :)))) A fost super fain la munte...
Am ascultat Margineanu..Mi`am adus aminte de "prietenii" lui El Comandante...cum se dadeau la toate fetele...cum de fapt "a fost odata" era compusa de unul dintre ei...Oai si sa nu uit cum am invatat sa cant la chitara, cum Sorin radea de mine ca nu imi ajung degetele...si de cum tineam invers chitara...:))))
Vreau la munte...vreau sa schiez ca anul trecut...vreau sa stau pe busteanul din Arieseni alaturi de cel drag mie si sa ascult cum canta chitarele melodia asta. Dar exista doua mari probl...Nu am ajuns sa cant la chitara....Desi i`am promis la Sorin ca atunci cand va ajunge in Ro o sa ii cant eu ceva...Sper ca pana atunci sa ajung si sa pot canta macar o melodie cap coada....Ce spui de Miruna? :))))
Vreau la munte...Vreau pauza...am ajuns sa nu mai fiu impulsiva si sa ii las si pe altii sa ia calul de fraie. Fiecae isi vede de viata... Am ajuns sa pot spune, ok let`s go to the next level. Thnx So p sfaturi si pt timpul acordat....Miruna...:D
Multi pupici si ne auzim pe maine noapte...ca asa`i sade bine unui student de la poli
>:D<:*
Uneori ma las dusa de ce simt pe moment, desi in general stau si analizez....Dar degeaba....se intampla uneori in momente proaste sa iei deciziile cele mai proaste. Acum bine ca a trecut totul.
"A fost un vis frumos, cu un baiat si o fata, un vis nascut in munti...nascut la o cabana...umbrit la brazii nalti carunti..ce astazi se destrama...." Aceasta e melodia care mereu ma duce cu gandul la Arieseni...La excursia cu Noemi&Dan, Raul&Roxi, Adina si Darius. A fost cea mai tare ever. Iubesc muntele...Desi in zilele astea sunt o epava, simt cum privirea lor vrea sa ma fure, zburatorii ca sa vie....nimeni urma sa le`o stie....
Vreau inapoi la munte. chiar vb cu Sorin ieri despre rasaritul de la Parau. Desi eu eram intr`o stare mai aiurea...am reusit sa il molipsesc pe saracul baiat...care tot incerca marea cu sarea....am reusit sa il fac si pe el melancolic. Oricum am fost cei mai nebuni si cei mai buni...am fost singurii care au vazut rasaritul..si cum spunea Sorin..si am si vb mult, mult de tot....mahmuri dar cu un hef de vb nebun...Bine, adevarul e ca nu voi uita niciodata cum am intrat amandoi in camera la Cata si cum m`am bagat in sacul de dormit si le`am tinut lectia ca dorm cu sacul pana pe fata si ca sa fie linistiti sa nu ma trezeasca ca nu ma sufoc...doar ca vreau sa dorm...Ok...sa nu uit cum ii deschideam pleoapele la Cata ca sa nu mai adoarma...si cum ii spuneam ca eu nu am somn...si ca sa deschida ochii ca sa ii pot povesti. Cred ca nici acum nu pot sa cred pe cuvant ca eu am vb cu Mihaela si cu toti care il cautau pe Cata si se speriau ca dadeau de mine in vila aceea infecta, cand eu aveam o camera super extra mega tare :)))) A fost super fain la munte...
Am ascultat Margineanu..Mi`am adus aminte de "prietenii" lui El Comandante...cum se dadeau la toate fetele...cum de fapt "a fost odata" era compusa de unul dintre ei...Oai si sa nu uit cum am invatat sa cant la chitara, cum Sorin radea de mine ca nu imi ajung degetele...si de cum tineam invers chitara...:))))
Vreau la munte...vreau sa schiez ca anul trecut...vreau sa stau pe busteanul din Arieseni alaturi de cel drag mie si sa ascult cum canta chitarele melodia asta. Dar exista doua mari probl...Nu am ajuns sa cant la chitara....Desi i`am promis la Sorin ca atunci cand va ajunge in Ro o sa ii cant eu ceva...Sper ca pana atunci sa ajung si sa pot canta macar o melodie cap coada....Ce spui de Miruna? :))))
Vreau la munte...Vreau pauza...am ajuns sa nu mai fiu impulsiva si sa ii las si pe altii sa ia calul de fraie. Fiecae isi vede de viata... Am ajuns sa pot spune, ok let`s go to the next level. Thnx So p sfaturi si pt timpul acordat....Miruna...:D
Multi pupici si ne auzim pe maine noapte...ca asa`i sade bine unui student de la poli
>:D<:*
marți, 11 noiembrie 2008
"Nu te uita la mine pt ca nu vei citi nici o reactie"
Aceasta vb este deja celebra. Am invatat sa o spun pe un ton oarecum calm si cu o oarecare voiosie in glas. Nu cred ca cei din jurul meu nu o stiu....o stie si mama si e clar ca nici ea nu reuseste sa gaseasca motive, reactii si mai ales bucurii.
Pentru ce va scriu? poate imi pierd timpul....lumanarea incepe sa picure incet pe etajera. La fel e si sufletul si gandul meu. Nu conteaza daca e bucurie sau tristete, eu raman aceeasi persoana insensibila si cu inima de gheata pe care nimic nu o supara si toti sunt minunati.
Cred ca actoria era un model in viata mult mai ok, decat ce am ales. Am ales aceasta foma de comportament deoarece oamenilor nu le pasa ce si cum sunt...daca mai e nevoie sau nu de el...
But.....:D
Pentru ce va scriu? poate imi pierd timpul....lumanarea incepe sa picure incet pe etajera. La fel e si sufletul si gandul meu. Nu conteaza daca e bucurie sau tristete, eu raman aceeasi persoana insensibila si cu inima de gheata pe care nimic nu o supara si toti sunt minunati.
Cred ca actoria era un model in viata mult mai ok, decat ce am ales. Am ales aceasta foma de comportament deoarece oamenilor nu le pasa ce si cum sunt...daca mai e nevoie sau nu de el...
But.....:D
luni, 10 noiembrie 2008
Big time
Nu stiu daca cineva a stat sa citeasca ce descriere are blog meu. "Putem accepta orice adevar, oricat de zdrobitor, cu conditia sa inlocuiasca totul, sa aiba tot atata vitalitate cat speranta careia i s-a substituit."
Ca tot vorbeam eu de schimbari si noi cai si noi inceputuri. Am observat un lucru, si anume ma plictisesc foarte repede. Extrem de repede. Este foarte dificil sa ai o asemenea persoana langa tine. Sa poti sa uimesti si sa ramai la fel de interesant mereu. Am prieteni o groaza, dar in momentul in care ei ma dezamagesc...si o fac constant...renunt...Asa a fost si cu Alinus, oricat de amice am fi, ce a fost nu se va mai repeta...e vorba de dorinta aceea de a lasa`o la o parte pt ca m`a lovit si mi`a intors spatele de fiecare data cand am avut nevoie. Nu are sens sa ne ascundem dupa deget. Nu e vb de repros sau de altceva...E vb sa recunoastem. Nu a fost sa fim in continuare best friends.
In seara asta l`am uimit si chiar dezamagit pe Z. E foarte greu sa ai o persoana like me next to you. E greu sa iti dai seama ca ceva a fost al meu si al meu a ramas, ca eu sunt stapana pe acel ceva, ca cineva care mi`a facut rau poate sa primeasca si el putin din acea rautate. E greu sa auzi vb foarte calm despre foste relatii si sa auzi cu lux de amanunte ce a fost, cum si cand. E ciudat si e greu sa ai pe cineva care poate vb foarte serios si foarte calm cum "roata se intoarce" si "fiecare la vremea lui" sau "deciziile nu le pot lua eu pt tine".
Uneori se intampla sa vrei, sa vezi ca nu se poate si totusi sa lupti. Intrebarea e oare stie? oare are sens? oare va dura? ce e mai bine?
Raspunsul la intrebare numai Dumnezeu il stie, iar tu poti sa il simti...Oricum basmul a fost o prostie...decat sa iei de la capat o relatie care oricum nu are soarta de izbanda mai bine din floare in floare ca o albinuta vreau sa zbor....Mai bine 10 dureri, decat un esec dus la nesfarsit.
Am plans, am ridicat capul, am gasit un baiat minunat, un amic adevarat, un frate de suflet si un prieten care e tot ce imi doresc. Ar trebui sa fiu cu adevarat psihopata sa renunt pt a simti roata doar pt o zi, pt a trece in trecutul care deja e lancezit. Am ceva proaspat si inspirat in fata, sa renunt la el pt o fata plangacioasa? Huh...:D I`m not crazy...i`m crazy just for my sweet prince.
Hugs and kisses
Ca tot vorbeam eu de schimbari si noi cai si noi inceputuri. Am observat un lucru, si anume ma plictisesc foarte repede. Extrem de repede. Este foarte dificil sa ai o asemenea persoana langa tine. Sa poti sa uimesti si sa ramai la fel de interesant mereu. Am prieteni o groaza, dar in momentul in care ei ma dezamagesc...si o fac constant...renunt...Asa a fost si cu Alinus, oricat de amice am fi, ce a fost nu se va mai repeta...e vorba de dorinta aceea de a lasa`o la o parte pt ca m`a lovit si mi`a intors spatele de fiecare data cand am avut nevoie. Nu are sens sa ne ascundem dupa deget. Nu e vb de repros sau de altceva...E vb sa recunoastem. Nu a fost sa fim in continuare best friends.
In seara asta l`am uimit si chiar dezamagit pe Z. E foarte greu sa ai o persoana like me next to you. E greu sa iti dai seama ca ceva a fost al meu si al meu a ramas, ca eu sunt stapana pe acel ceva, ca cineva care mi`a facut rau poate sa primeasca si el putin din acea rautate. E greu sa auzi vb foarte calm despre foste relatii si sa auzi cu lux de amanunte ce a fost, cum si cand. E ciudat si e greu sa ai pe cineva care poate vb foarte serios si foarte calm cum "roata se intoarce" si "fiecare la vremea lui" sau "deciziile nu le pot lua eu pt tine".
Uneori se intampla sa vrei, sa vezi ca nu se poate si totusi sa lupti. Intrebarea e oare stie? oare are sens? oare va dura? ce e mai bine?
Raspunsul la intrebare numai Dumnezeu il stie, iar tu poti sa il simti...Oricum basmul a fost o prostie...decat sa iei de la capat o relatie care oricum nu are soarta de izbanda mai bine din floare in floare ca o albinuta vreau sa zbor....Mai bine 10 dureri, decat un esec dus la nesfarsit.
Am plans, am ridicat capul, am gasit un baiat minunat, un amic adevarat, un frate de suflet si un prieten care e tot ce imi doresc. Ar trebui sa fiu cu adevarat psihopata sa renunt pt a simti roata doar pt o zi, pt a trece in trecutul care deja e lancezit. Am ceva proaspat si inspirat in fata, sa renunt la el pt o fata plangacioasa? Huh...:D I`m not crazy...i`m crazy just for my sweet prince.
Hugs and kisses
duminică, 9 noiembrie 2008
Impresii...refulari...
Ok...I know...scriu doar noaptea...Acum scuze nu prea mai am...dar totusi se observ ca e singurul moment cand pot lega doua vorbe coerente.
Sunt happy si unhappy....motivul?...Desi repet ca fericirea nu sta in oameni, nu sta in cel de langa tine, ci e chiar acolo unde te astepti mai putin, exact in inimioara ta si in capsorul tau, e greu...E foarte greu uneori un zambet cald te face sa zbori, alteori un gest te face sa plangi...Ehh si fetele astea..Sunt happy ca in sfarsit am ajuns pe acasa, sunt happy ca am o groaza de amici si mai ales ca am prietenii pe care ii am...dar uneori vreau mai mult. Huh...game over dear girl, another life`s begining.
Ok, a fost ziua marilor decizii, a fost ziua marilor cumparaturi...modificari...sentimente...pauze, de astazi, adica de maine vb mai pe romaneste, totul se schimba...Timp, responsabilitate, curatenie in minte si suflet.
E vorba aceea de a te pune si a invata pt scoala, de a iesi in Carturesti sa citesti ceva, de a te plimba prin parc...de a tine pe cineva drag de mana, de a zambi mereu si sa incerca sa ajuti oamenii si sa lasi probleme tale undeva in dulap.
Mi`a fost drag si dor sa stau cu oamenii care ma fac sa zambesc mereu. Oamenii aceia care desi sunt departe imi cunosc glasul si stiu cand sunt trista sau suparata. Oameni care atunci cand nu imi place ceva spun si nu joc teatru, nu imi e rusine sa recunosc ca sunt si eu fata[asta e pt prima data spusa cu o asemenea intonatie in acest blog], ca simt si ca am si eu unele vise. Pentru majoritatea din jurul meu, eu sunt acea persoana care e puternica, trece peste orice si este foarte rece, inima mea e un sloi de gheata. In Timisoara am doar doua persoane care stim si stiu asta....Niciuna nu stie de cealalta...Dar macar exista.
Trecand in sfera impresiilor, pt ca i`am promis la Ale ca ii spun pt a 100-a oara ca DA! mi`a placut la nebunie, mi`a placut la nebunie sa fiu printre niste toape de ISE, sa vad ce se mai poarta si cum, sa ma machiez excesiv, chit ca o fac si in Tm, acolo era ceva mai accentuat, sa fiu eu si sa nu cunosc pe nimeni, sa pot sa dansez pana sa imi vina rau si pe urma sa o iau de la capat, sa ma uit dupa baieti, sa ii "barfesc" cu fetele, sa vad atata credinta si curatenie sufleteasca. Nu sunt genul sa recunosc, dar oamenii aceia sunt mult mai buni ca mine, mult mai sufletisti si sunt cu mult peste mine...de ce? Pt cum se comporta si pt ce am devenit eu astazi...
Va imbratisez....trista si totusi vesela pt ce am langa mine.
Sunt happy si unhappy....motivul?...Desi repet ca fericirea nu sta in oameni, nu sta in cel de langa tine, ci e chiar acolo unde te astepti mai putin, exact in inimioara ta si in capsorul tau, e greu...E foarte greu uneori un zambet cald te face sa zbori, alteori un gest te face sa plangi...Ehh si fetele astea..Sunt happy ca in sfarsit am ajuns pe acasa, sunt happy ca am o groaza de amici si mai ales ca am prietenii pe care ii am...dar uneori vreau mai mult. Huh...game over dear girl, another life`s begining.
Ok, a fost ziua marilor decizii, a fost ziua marilor cumparaturi...modificari...sentimente...pauze, de astazi, adica de maine vb mai pe romaneste, totul se schimba...Timp, responsabilitate, curatenie in minte si suflet.
E vorba aceea de a te pune si a invata pt scoala, de a iesi in Carturesti sa citesti ceva, de a te plimba prin parc...de a tine pe cineva drag de mana, de a zambi mereu si sa incerca sa ajuti oamenii si sa lasi probleme tale undeva in dulap.
Mi`a fost drag si dor sa stau cu oamenii care ma fac sa zambesc mereu. Oamenii aceia care desi sunt departe imi cunosc glasul si stiu cand sunt trista sau suparata. Oameni care atunci cand nu imi place ceva spun si nu joc teatru, nu imi e rusine sa recunosc ca sunt si eu fata[asta e pt prima data spusa cu o asemenea intonatie in acest blog], ca simt si ca am si eu unele vise. Pentru majoritatea din jurul meu, eu sunt acea persoana care e puternica, trece peste orice si este foarte rece, inima mea e un sloi de gheata. In Timisoara am doar doua persoane care stim si stiu asta....Niciuna nu stie de cealalta...Dar macar exista.
Trecand in sfera impresiilor, pt ca i`am promis la Ale ca ii spun pt a 100-a oara ca DA! mi`a placut la nebunie, mi`a placut la nebunie sa fiu printre niste toape de ISE, sa vad ce se mai poarta si cum, sa ma machiez excesiv, chit ca o fac si in Tm, acolo era ceva mai accentuat, sa fiu eu si sa nu cunosc pe nimeni, sa pot sa dansez pana sa imi vina rau si pe urma sa o iau de la capat, sa ma uit dupa baieti, sa ii "barfesc" cu fetele, sa vad atata credinta si curatenie sufleteasca. Nu sunt genul sa recunosc, dar oamenii aceia sunt mult mai buni ca mine, mult mai sufletisti si sunt cu mult peste mine...de ce? Pt cum se comporta si pt ce am devenit eu astazi...
Va imbratisez....trista si totusi vesela pt ce am langa mine.
sâmbătă, 8 noiembrie 2008
Luminile se indeparteaza..Ziua se ingana cu noaptea. Nu am reusit sa dorm de ore foarte multe. Am cazut la un moment dat, dar fiind in vizita m`am redresat si m`am pus pe picioare intr`un mod miraculos.
Ma intorc in Timisoara...dar cu o scurta halta la Arad. Astazi e ziua mamei, a fost si ziua lui Ale si a lui Z. Din greseala mea obisnuita nu am ajuns sa ii felicit prima, desi sunt oamenii cei mai importanti din viata mea. Sper sa nu se supere pe mine pt ca sunt atat de aiurita.
M`am simtit extraordinar. Am cunoscut oameni deosebiti, am fost la cheful lor de miercuri seara, intr`un club like D'arc la noi si la lautari. Desi nu am nici in clin si nici in maneca, a fost distractiv. Am vazut fete care habar by aveau sa danseze, dar toate era pe afara. Blonde sau brune, toate cu fusta pana la terminatia cozii. ?Toate miscandu`se libidinos si in culori exagerate.
In rest....drum bun...somnul care oricum la 4:57 e prezent.
Sa nu adorm si nsa raman in tren.:D
Hugs
Ma intorc in Timisoara...dar cu o scurta halta la Arad. Astazi e ziua mamei, a fost si ziua lui Ale si a lui Z. Din greseala mea obisnuita nu am ajuns sa ii felicit prima, desi sunt oamenii cei mai importanti din viata mea. Sper sa nu se supere pe mine pt ca sunt atat de aiurita.
M`am simtit extraordinar. Am cunoscut oameni deosebiti, am fost la cheful lor de miercuri seara, intr`un club like D'arc la noi si la lautari. Desi nu am nici in clin si nici in maneca, a fost distractiv. Am vazut fete care habar by aveau sa danseze, dar toate era pe afara. Blonde sau brune, toate cu fusta pana la terminatia cozii. ?Toate miscandu`se libidinos si in culori exagerate.
In rest....drum bun...somnul care oricum la 4:57 e prezent.
Sa nu adorm si nsa raman in tren.:D
Hugs
vineri, 7 noiembrie 2008
News - scuze de critici dar mai o downuiesc si eu
Hey my dears!
Am ajuns intr`un final la Oradea. Am cunoscut foarte multa lume, socializare, vizitat de oras, iesit in club, iesit la pizza, mers la cumparaturi....stuff like this.
Ce ar trebui sa va spun eu de pe aici? Ca oamenii sunt extrem de buni. Sunt foarte deschisi si foarte credinciosi. Desi e in zona de vest mi se pare ca in aceasta parte influentele nu au ajuns foarte mult, desi vezi masini, haine, muzica, oamenii sunt extrem extrem de deosebiti. Baietii sunt specimenele rare pe care noi fetele le cautam mereu. De treaba, cuminte, frumos, devreme acasa, si toate bla bla`urile pe care fetele le cunosc.
Am cunoscut aici un baiat. Oau la cati sunt...ma gandesc si eu. Unul super tare, like my bro` Sorin de la Sibiu, ceea ce imi da in sfarsit sperante ca nu sunt tht oldfashion girl.
Ahh...cum e sa suferi din "dragoste"? Dupa sedinte intregi de terapie cu prietene si cu amici...ajung si eu sa mai simt fiori si sa reactionez ca fetele pe care mereu "le cert". Sunt si eu om si mai simt si eu cate ceva, dar ce`i al meu e pus deoparte..hai sa nu fugim dupa soareci cand acusi incepe sezonul de iepuri.
Ehh si tu...mai sunt si eu fata. So don`t talk like this....
Hugs!
PS: zilele astea am fost si eu aiurita si fastacita, imi era dor sa fiu si eu fata si sa am emotii si fluturi in stomac. Thnx So` for being with ur mind here.
luni, 3 noiembrie 2008
"E oficial de-acum. Începe un nou anotimp. Poate greşelile noastre ne determină soarta... Fără ele, ce ar defini vieţile noastre? Probabil, dacă nu ne-am abate niciodată...nu ne-am îndrăgosti, sau nu am fi copii, nu am fi cine suntem. În definitiv, anotimpurile se schimbă. La fel şi oraşele. Oamenii vin şi pleacă din vieţile noastre. Dar e reconfortant să ştii că cei pe care-i iubeşti sunt mereu în inima ta..
şi, dacă eşti foarte norocos...la o distanţă mica."
Se gaseste cate o persoana care reuseste sa ma dea peste cap complet, rar ce`i drept, dar si cand se gaseste..... Oricat de bine dispusa sau oricat de fericita as fi, sau as parea ca sunt, se gaseste cate o persoana care reuseste sa ma duca in starea aceea de a dori sa stai in parc pe o banca, sa plangi, sa razi, sa citesti, sa asculti Enigma si Katie Melua pana la epuizare.
Starea aceea de depresie in care nu auzi pe nimeni si nimic nu iti convine.
Nu e cea mai mare placere sa recunosc ca am gresit, nu e chiar fericirea mea sa spun ca ai avut dreptate, dar urasc sa ma simt prost pt niste lucruri intelese gresit. In mod normal, pt un om oarecare, nu mi`ar pasa catusi de putin. Adevarul oricum va iesi la iveala, mai devreme sau mai tarziu. Dar tu acum ai reusit sa ma faci sa ma simt cel mai prost si mai aiurea, ever. Ai ajuns sa imi spui lucruri pe care nu am crezut ca le crezi despre mine.
Was nice to meet u, peste ani si ani....
Sorry once again, tht`s all tht i hv to say.
şi, dacă eşti foarte norocos...la o distanţă mica."
Se gaseste cate o persoana care reuseste sa ma dea peste cap complet, rar ce`i drept, dar si cand se gaseste..... Oricat de bine dispusa sau oricat de fericita as fi, sau as parea ca sunt, se gaseste cate o persoana care reuseste sa ma duca in starea aceea de a dori sa stai in parc pe o banca, sa plangi, sa razi, sa citesti, sa asculti Enigma si Katie Melua pana la epuizare.
Starea aceea de depresie in care nu auzi pe nimeni si nimic nu iti convine.
Nu e cea mai mare placere sa recunosc ca am gresit, nu e chiar fericirea mea sa spun ca ai avut dreptate, dar urasc sa ma simt prost pt niste lucruri intelese gresit. In mod normal, pt un om oarecare, nu mi`ar pasa catusi de putin. Adevarul oricum va iesi la iveala, mai devreme sau mai tarziu. Dar tu acum ai reusit sa ma faci sa ma simt cel mai prost si mai aiurea, ever. Ai ajuns sa imi spui lucruri pe care nu am crezut ca le crezi despre mine.
Was nice to meet u, peste ani si ani....
Sorry once again, tht`s all tht i hv to say.
duminică, 2 noiembrie 2008
Life
Hai sa va spun o poveste...o poveste atat de des intalnita in viata, incat actorii nu mai au nici o importanta.
Se face ca exista o fata si un baiat. S-au vazut, s`au placut..ce ramane de facut?...au trait o frumoasa poveste, a venit balaurul rau si a rupt vraja. Printesa s`a dus in lume si si`a vazut de treaba ei, dar gandul ei tot la Fat`Frumos. Cum se stie ca daca iti doresti ceva....e deajuns sa crezi...s`au intalnit din nou, s`au vazut, s`au placut, din nou marea vraja, dar balaurul a sosit mult mai repede, iar vraja s`a rupt mult mai repede. Si`au dat amandoi seama ca nu e vraja asta cea buna, si`au luat la revedere in diferitele moduri posibile, zambind, plangand, plini de nervi, plini de iubire, plini de patima....si au purces pe drumul vietii. Desi fiecare si`a jurat ca nu va mai iubi, ca nu va mai trece prin ce a trecut, iubirea le`a dat tarcoale la amandoi...au cunoscut oameni noi, au facut comparatii, au zambit si au mers mai departe...gandind mereu "ce copii...."
Dar se pune balaurul sa ii para rau pt ceea ce a facut. Si incearca sa isi repare greseala. Si ce te crezi? Ca desi printesa era deja cu gandul la un alt print, si suferea dupa comportamentul ciudat a altui crai din vest, iscoadele balaurului incep sa prinda contur, desi era constienta si incerca sa spuna nu, orgoliul ranit si vorbele printului din vest o fac sa aleaga cea mai proasta decizie, decizia de a iubi o secunda si a plange 1 minut, decizia de a se intoarce in trecut, pt ca viitorul arata prea sumbru...daca e sa sufere...sa sufere pt un om care l`a cunoscut....decat pt un strain.
Cam asa e in viata. De unde a aparut si unde se va incheia aceasta poveste? Fiecare e liber sa aleaga momentul in care va spune NU, momentul in care se va uita inapoi si momentul in care va incerca sa priveasca in viitor.
Am ales sa o povestesc pt ca in juru`mi vad viata fugind prin fata...vad orgolii, cuvinte spuse la suparare, cuvinte care vor sa doara, decizii pripite si decizii lungite....oameni care trec peste tot pt ca asa simt si pe cei care sunt foarte rationali.
Vin cu o intrebare....Merita? Merita sa fii sincer cu lumea ce te inconjoara? Raspunsul e la tine, dar stai si gandeste bine, pt ca o vorba spusa in vant, poate sa rastoarne o prietenie ce parea solida....
O duminica frumoasa!
Se face ca exista o fata si un baiat. S-au vazut, s`au placut..ce ramane de facut?...au trait o frumoasa poveste, a venit balaurul rau si a rupt vraja. Printesa s`a dus in lume si si`a vazut de treaba ei, dar gandul ei tot la Fat`Frumos. Cum se stie ca daca iti doresti ceva....e deajuns sa crezi...s`au intalnit din nou, s`au vazut, s`au placut, din nou marea vraja, dar balaurul a sosit mult mai repede, iar vraja s`a rupt mult mai repede. Si`au dat amandoi seama ca nu e vraja asta cea buna, si`au luat la revedere in diferitele moduri posibile, zambind, plangand, plini de nervi, plini de iubire, plini de patima....si au purces pe drumul vietii. Desi fiecare si`a jurat ca nu va mai iubi, ca nu va mai trece prin ce a trecut, iubirea le`a dat tarcoale la amandoi...au cunoscut oameni noi, au facut comparatii, au zambit si au mers mai departe...gandind mereu "ce copii...."
Dar se pune balaurul sa ii para rau pt ceea ce a facut. Si incearca sa isi repare greseala. Si ce te crezi? Ca desi printesa era deja cu gandul la un alt print, si suferea dupa comportamentul ciudat a altui crai din vest, iscoadele balaurului incep sa prinda contur, desi era constienta si incerca sa spuna nu, orgoliul ranit si vorbele printului din vest o fac sa aleaga cea mai proasta decizie, decizia de a iubi o secunda si a plange 1 minut, decizia de a se intoarce in trecut, pt ca viitorul arata prea sumbru...daca e sa sufere...sa sufere pt un om care l`a cunoscut....decat pt un strain.
Cam asa e in viata. De unde a aparut si unde se va incheia aceasta poveste? Fiecare e liber sa aleaga momentul in care va spune NU, momentul in care se va uita inapoi si momentul in care va incerca sa priveasca in viitor.
Am ales sa o povestesc pt ca in juru`mi vad viata fugind prin fata...vad orgolii, cuvinte spuse la suparare, cuvinte care vor sa doara, decizii pripite si decizii lungite....oameni care trec peste tot pt ca asa simt si pe cei care sunt foarte rationali.
Vin cu o intrebare....Merita? Merita sa fii sincer cu lumea ce te inconjoara? Raspunsul e la tine, dar stai si gandeste bine, pt ca o vorba spusa in vant, poate sa rastoarne o prietenie ce parea solida....
O duminica frumoasa!
sâmbătă, 1 noiembrie 2008
Oamenii frunzelor
Aceasta formulare nu am gandit`o eu. A fost gandita de dearul de Z., in timp ce vb cu mine, intr`o conversatie telefonica lunga si cu multe nonsensuri, dar e foarte faina....so i used it here too.
Cad frunzele, ultima data cand am scris ceva era vara...era cald si purtam tshirt, acum deja am inceput sa iau polarul in camin, iar esarfele de la gat sunt la locul cel mai bun din dulap.
So...sa incep cu inceputul. Va anunt de pe acum ca este un post lung. Am facut multe. Am invatat sa iau decizii, asta cred ca e cel mai important lucru si de asemenea am invatat sa spun nu si sa am mai multa grija de mine.
Am fost un nonsens timp de 1 luna si ceva. Am reusit sa plang, sa urlu si sa fiu cea mai enervanta fata ever. Dar toate au un sfarsit si acum in sfarsit sunt back happy.
Am gustat putin din fiecare "drog" pe care ti`l da cunostintele multe si oamenii care roiesc prin jurul tau.
Cad frunzele, ultima data cand am scris ceva era vara...era cald si purtam tshirt, acum deja am inceput sa iau polarul in camin, iar esarfele de la gat sunt la locul cel mai bun din dulap.
So...sa incep cu inceputul. Va anunt de pe acum ca este un post lung. Am facut multe. Am invatat sa iau decizii, asta cred ca e cel mai important lucru si de asemenea am invatat sa spun nu si sa am mai multa grija de mine.
Am fost un nonsens timp de 1 luna si ceva. Am reusit sa plang, sa urlu si sa fiu cea mai enervanta fata ever. Dar toate au un sfarsit si acum in sfarsit sunt back happy.
Am gustat putin din fiecare "drog" pe care ti`l da cunostintele multe si oamenii care roiesc prin jurul tau.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
