In sfarsit ma simt eliberata de povara si de tot. Astazi am putut sa inot in bascheti, sa-mi simt degetele invadate, in caldura obisnuita de raceala apei, in loc de uscat si individualist, in umezeala si let`s share everything.
A fost un sentiment retrait de cand bateam mingea pe maidan, de cand fugeam pe malul Muresului si jucam mata scunsa cu vecinii de la bloc. Doar atunci era lumea mea. Pe nimeni nu interesa ca ai Converse sau Adidas, ca ai pants de la Nike sau din Piata Mica. Atunci ceream 5 mii sa ne luam seminte si dupa ce le scuimpam cojile care mai de care, ne puneam frumusel sa maturam cu cate`o matura luata din garaj de la tata....Atunci nu stateam cu fundul pe banca. Atunci doar pe spatar stateam, ca eram mai trendy sa stam cu picioarele pe sezut.
Asa si astazi. Astazi am mers la Balul Bobocilor de la vechiul meu liceu. Mi`am adus aminte de cum eram eu si chiar a fost super touchable sa o iau in brate pe profa de Chimie. Am pornit si eu candva de acolo. Candva vizitam teatru pt ca eram o neinteleasa, iubeam arta si muream sa stau in fata unui tablou ore in sir, muream cand vedeam cum se joaca o piesa de teatru...orice insemna arta...era my pleasure, dar stau si ma intreb oare cati dintre cei din jurul meu de acum stiu asta? Oare cati in afara de Dami si Moony stiu cate piese de teatru si cate expozitii am vazut la Galeria Delta? hmm...None.
Am mers cu tramvaiul. Am renuntat la taxi, am mers prin ploaie, prin frig si am simtit cu apa curge siroaie pe fata, parul era deja doar o ulita cu niste santuri si incerca sa se obisnuiasca....Am asteptat trenuletul...cand am putut observa ceva ce m`a marcat. Cum ploua sus la inaltime, cum ploua pe Catedrala Catolica...pe jos e apa...strazile sunt invadate de apa...oamenii se ineaca, mor...cedeaza...dar ingerii si sticla din cupola...rezista...e vant, e frutuna mare, e vijelie, iar din catedrala se rasfrange o lumina calda si linistita.
E furtuna in jurul tau mereu, depinde de tine ce alegi. Sa lupti la inaltime, sa te loveasca cu putere, dar tu sa ramai acelasi copil sincer si bun pe dinauntru sau sa te ineci impreuna cu restul oamenilor care dau de o greutate.
Uneori cand ai multe de facut, nu ai timp si totusi nu exista decat perfectiune in minte, te legi de ceva. Eu astazi am fost eu. M`am simtit bine cu mine. Am sarit, am cantat, am scris ganduri frumoase celor dragi, am plans de dor si am iubit, si toate in ploaia rece, dar in caldura oamenilor care imi sunt prieteni si imi sunt mereu alaturi.
Sa definesc prietenia? Prieten e cel care te ridica, cel care e mereu langa tine, cel care iti zambeste desi tu spui o tampenie, desi tu nu esti in stare sa ridici capul din pamant pt ca esti prea jos, cel care mereu te sustine, cel care iti spune verde in fata si pe urma te strange in brate si te ajuta sa te ridici, cel care atunci cand ai nevoie de el nu trebuie sa il suni, nu trebuie sa il anunti ca nu esti bine, e cel care rade cu tine si te cunoaste, stie cand iti e bine si cand iti e rau, stie cum esti tu cu adevarat si nu iti va scoate niciodata ochii desi tu ai visat fluturi si carari de munte.
Am o groaza de prieteni peste tot pe unde merg, dar prietenii mei din copilarie si din liceu nu ii intrece nimeni. Proverbul..."niciodata sa nu spui niciodata" si vb stravechi...intr`o iubire nu te baga niciodata, pt ca vei iesi prost...ei se cearta, ei se impaca.
Ma bucur ca a fost sa fie asa. Ma bucur ca stropii de ploaie ne`au adus impreuna. Imi era dor de tine, desi nici acum nu pot sa inteleg cum a gandit Dumnezeu. "A fost odata un vis frumos..cu un baiat si`o fata...", un cantec ascultat impreuna la munte admirand Ariesul, pe o buturuga de copac, cand am incercat sa fim "oameni mari".
Niciodata nu spune niciodata. Am crescut si am lasat impresiile de pitzi si de macho undeva in Slavici, la Timisoara am luat doar omul matur si intelegerea, compromisul si buna dispozitie. Rotile le lasam sa arda in foc, aruncate undeva in spatele casei. Nu avem nevoie de ele, nu avem nevoie de suparare sau de praful din trecut. Diamantul e din carbon...dar multi sunt carbuni fara valoare.....
Imi era dor sa zambesc si sa topai cum am facut`o astazi. Imi era dor sa fim doar noi, the last one.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu