duminică, 9 noiembrie 2008

Impresii...refulari...

Ok...I know...scriu doar noaptea...Acum scuze nu prea mai am...dar totusi se observ ca e singurul moment cand pot lega doua vorbe coerente.

Sunt happy si unhappy....motivul?...Desi repet ca fericirea nu sta in oameni, nu sta in cel de langa tine, ci e chiar acolo unde te astepti mai putin, exact in inimioara ta si in capsorul tau, e greu...E foarte greu uneori un zambet cald te face sa zbori, alteori un gest te face sa plangi...Ehh si fetele astea..Sunt happy ca in sfarsit am ajuns pe acasa, sunt happy ca am o groaza de amici si mai ales ca am prietenii pe care ii am...dar uneori vreau mai mult. Huh...game over dear girl, another life`s begining.

Ok, a fost ziua marilor decizii, a fost ziua marilor cumparaturi...modificari...sentimente...pauze, de astazi, adica de maine vb mai pe romaneste, totul se schimba...Timp, responsabilitate, curatenie in minte si suflet.
E vorba aceea de a te pune si a invata pt scoala, de a iesi in Carturesti sa citesti ceva, de a te plimba prin parc...de a tine pe cineva drag de mana, de a zambi mereu si sa incerca sa ajuti oamenii si sa lasi probleme tale undeva in dulap.

Mi`a fost drag si dor sa stau cu oamenii care ma fac sa zambesc mereu. Oamenii aceia care desi sunt departe imi cunosc glasul si stiu cand sunt trista sau suparata. Oameni care atunci cand nu imi place ceva spun si nu joc teatru, nu imi e rusine sa recunosc ca sunt si eu fata[asta e pt prima data spusa cu o asemenea intonatie in acest blog], ca simt si ca am si eu unele vise. Pentru majoritatea din jurul meu, eu sunt acea persoana care e puternica, trece peste orice si este foarte rece, inima mea e un sloi de gheata. In Timisoara am doar doua persoane care stim si stiu asta....Niciuna nu stie de cealalta...Dar macar exista.

Trecand in sfera impresiilor, pt ca i`am promis la Ale ca ii spun pt a 100-a oara ca DA! mi`a placut la nebunie, mi`a placut la nebunie sa fiu printre niste toape de ISE, sa vad ce se mai poarta si cum, sa ma machiez excesiv, chit ca o fac si in Tm, acolo era ceva mai accentuat, sa fiu eu si sa nu cunosc pe nimeni, sa pot sa dansez pana sa imi vina rau si pe urma sa o iau de la capat, sa ma uit dupa baieti, sa ii "barfesc" cu fetele, sa vad atata credinta si curatenie sufleteasca. Nu sunt genul sa recunosc, dar oamenii aceia sunt mult mai buni ca mine, mult mai sufletisti si sunt cu mult peste mine...de ce? Pt cum se comporta si pt ce am devenit eu astazi...

Va imbratisez....trista si totusi vesela pt ce am langa mine.

0 comentarii: