Aceasta vb este deja celebra. Am invatat sa o spun pe un ton oarecum calm si cu o oarecare voiosie in glas. Nu cred ca cei din jurul meu nu o stiu....o stie si mama si e clar ca nici ea nu reuseste sa gaseasca motive, reactii si mai ales bucurii.
Pentru ce va scriu? poate imi pierd timpul....lumanarea incepe sa picure incet pe etajera. La fel e si sufletul si gandul meu. Nu conteaza daca e bucurie sau tristete, eu raman aceeasi persoana insensibila si cu inima de gheata pe care nimic nu o supara si toti sunt minunati.
Cred ca actoria era un model in viata mult mai ok, decat ce am ales. Am ales aceasta foma de comportament deoarece oamenilor nu le pasa ce si cum sunt...daca mai e nevoie sau nu de el...
But.....:D
marți, 11 noiembrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu