sâmbătă, 30 august 2008
Printre multime
Zi insorita intr`un frumos oras. O tanara trece grabita, vorbind la telefon foarte preocupata, pe langa o terasa. Se aude un nume, se opreste, ramane inmarmurita de uimire. Lasa telefonul, il saluta pe tanarul care a strigat`o, se iau in brate si incep sa zambeasca. Ea o drumerita, el ca un clujean veritabil. Negru si alb, la fel ca cerceii ei, la fel ca drumurile lor. Stau, schimba telefoanele si pornesc amandoi in directii diferite.
vineri, 29 august 2008
Interesting
Am ajuns sa citesc blogul Andreei Raicu, si printre posturi am gasit ceva foarte interesant si chiar adevarat.
“A defini iubirea e foarte simplu: o combinatie puternica de deschidere si caldura, care ne permite sa intram intr-un contact real, sa ne bucuram de el sis a-l apreciem, si sa ne simtim bine cu noi insine, cu ceilalti si cu viata in general. Deschiderea-DA-ul neconditionat al inimii- este esenta iubirii. Caldura este expresia de baza a iubirii, nascandu-se ca o extensie naturala a acestui DA-dorinta de a-ti intinde mainile si a atinge, a te conecta cu si a hrani ceea ce iubesti”
“Conform sfintilor si misticilor, iubirea este materialul din care suntem facuti; suntem creati din caldura si deschiderea ei. Nu trebuie sa fim mari intelepti sa recunoastem asta. Tot ce trebuie sa facem este sa aruncam o privire onesta asupra lucrului ce face viata sa merita a fi traita. Cand prezenta iubirii este vie si traieste in noi, nu exista niciun dubiu ca viata noastra isi urmeaza telul si este plina de sens, indifferent de circumstantele exterioare. Simtim ca suntem conectati la ceva mai presus de fiinta noastra. Asta face ca povara izolarii si alienarii sa ne fie ridicata de pe umeri, umplandu-ne de pace si bunastare. Dar atunci cand iubirea nu e prezenta, ceva intotdeauna ne intristeaza, nu pare a fi in regula; ceva pare ca ne lipseste si ne este greu sa gasim bucurie, chiar si atunci cand circumstantele sunt favorabile. Cadem usor prada lipsei de sens, anxietatii si disperarii.Aceste adevaruri simple sunt sustinute si de cercetatarile stintifice, care confirma ca legaturiel noastre cu ceilalti afecteaza dezvoltarea sanatoasa a creierului, a sistemelor endocrin, imunitar si si a echilibrului nostru emotional. Pe scurt, iubirea este forta centrala care ne sustine viata si o ajuta sa functioneze. In cuvintele inteleptului Indian Nisargadatta Maharaj: “Viata este iubire si iubirea e viata.”
“in esenta, majoritatea lucrurilor pentru care ne zbatem-siguranta, bogatie, statut, putere, recunoastere, validare, pretuire- sunt cai prin care incercam sa umplem un gol din noi insine, un gol format din cauza indepartarii de iubire. Ca moduri prin care incercam sa castigam iubirea indirect, aceste gratificari surogat nu ne hranesc cu adevarat, pentru ca nu ne ofera senzatia adevarata. Sunt asemenii mancarii de la fast food. Esecul lor de a ne hrani nu face decat sa ne sporeasca foamea interioara, determinandu-ne sa alergade nebuni pe roata de hanster a succesului, sperand cu disperare sa castigam vreo recompensa care sa ne satisfaca realmente. Este la fel pentru toata lumea.”
“A defini iubirea e foarte simplu: o combinatie puternica de deschidere si caldura, care ne permite sa intram intr-un contact real, sa ne bucuram de el sis a-l apreciem, si sa ne simtim bine cu noi insine, cu ceilalti si cu viata in general. Deschiderea-DA-ul neconditionat al inimii- este esenta iubirii. Caldura este expresia de baza a iubirii, nascandu-se ca o extensie naturala a acestui DA-dorinta de a-ti intinde mainile si a atinge, a te conecta cu si a hrani ceea ce iubesti”
“Conform sfintilor si misticilor, iubirea este materialul din care suntem facuti; suntem creati din caldura si deschiderea ei. Nu trebuie sa fim mari intelepti sa recunoastem asta. Tot ce trebuie sa facem este sa aruncam o privire onesta asupra lucrului ce face viata sa merita a fi traita. Cand prezenta iubirii este vie si traieste in noi, nu exista niciun dubiu ca viata noastra isi urmeaza telul si este plina de sens, indifferent de circumstantele exterioare. Simtim ca suntem conectati la ceva mai presus de fiinta noastra. Asta face ca povara izolarii si alienarii sa ne fie ridicata de pe umeri, umplandu-ne de pace si bunastare. Dar atunci cand iubirea nu e prezenta, ceva intotdeauna ne intristeaza, nu pare a fi in regula; ceva pare ca ne lipseste si ne este greu sa gasim bucurie, chiar si atunci cand circumstantele sunt favorabile. Cadem usor prada lipsei de sens, anxietatii si disperarii.Aceste adevaruri simple sunt sustinute si de cercetatarile stintifice, care confirma ca legaturiel noastre cu ceilalti afecteaza dezvoltarea sanatoasa a creierului, a sistemelor endocrin, imunitar si si a echilibrului nostru emotional. Pe scurt, iubirea este forta centrala care ne sustine viata si o ajuta sa functioneze. In cuvintele inteleptului Indian Nisargadatta Maharaj: “Viata este iubire si iubirea e viata.”
“in esenta, majoritatea lucrurilor pentru care ne zbatem-siguranta, bogatie, statut, putere, recunoastere, validare, pretuire- sunt cai prin care incercam sa umplem un gol din noi insine, un gol format din cauza indepartarii de iubire. Ca moduri prin care incercam sa castigam iubirea indirect, aceste gratificari surogat nu ne hranesc cu adevarat, pentru ca nu ne ofera senzatia adevarata. Sunt asemenii mancarii de la fast food. Esecul lor de a ne hrani nu face decat sa ne sporeasca foamea interioara, determinandu-ne sa alergade nebuni pe roata de hanster a succesului, sperand cu disperare sa castigam vreo recompensa care sa ne satisfaca realmente. Este la fel pentru toata lumea.”
joi, 28 august 2008
Senzatie ciudata
In viata fiecare ne dorim la un moment dat ceva ce pentru unii e foarte usor de obtinut, iar pentru noi pare ceva imposibil. In general punem imposibilul in fata, nimic parca nu poate prinde viata si totusi ajungem sa traim, sa ni se implineasca vise si mai ales ne este demonstrat ca daca mai si crezi poti sa ai parte de tot.
De ce spun asta? Pentru ca in lumea aceasta sunt mai multe tipuri de femei. Femei care vor sa se bazeze doar pe ele, sa fie puternice si mai ales sa poata conduce si sa se descurce singure, normal ca in general in spatele lor stau barbati foarte puternici, care le sustin si care le incurajeaza; sunt femei care stau in spatele unor colosi si care nu scot un icnet in fata lor si sunt femei care se multumesc cu o slujba, se duc acasa si muncesc si acolo, isi ingrijesc sotii, copiii, dar care nu`si doresc nimic mai mult. Totul e bine asa cum e.
In viata mea, am intalnit tot felul de oameni, femei si barbati..., femei foarte puternice, femei foarte lase, care isi sustin sotii fara sa aiba un cuvant de spus in fata lor. Ce m`a impresionat foarte mult a fost o distinsa doamna, care a avut toata sustinerea sotului ei, un mare om de afaceri, desi numele lui nu era prea bine cunoscut in politica. Era mandru de sotia lui, nu a ezitat o clipa sa o sustina, desi nu stia de fiecare data despre ce era vb, dar avea incredere in ea. Un cuplu demn de apreciat.
Vara aceasta am dat doar de asemenea oameni. Oameni care desi le era greu sa renunte la cei de langa ei, o faceau pt ca stiau cat de important era pt celalalt ascensiunea profesionala. Am patit`o si eu. Am ramas foarte placut impresionata sa vad ca in jurul meu sunt oameni care chiar ma sustin. Prietenii au fost mereu alaturi de mine, dar la un moment dat s`a gasit persoana aceea care sa ma mobilizeze. Sa ma faca sa imi doresc mai mult si sa incep sa pun problemele..."Daca nu fac asta...Nu ajung sa merg acolo...Sa vizitez asta...".
Cand simti ca ai pe cineva in spate, care mai ca nu te impinge, ca nu te trage el, cu cat e mai greu, cu atat iti vine sa nu o lasi balta, sa nu renunti.
Daca e sa ma gandesc la trecut, pot doar sa pun ....(puncte de suspensie), !!!, sau !?!?!?! (semne de exclamare alternand cu cele de intrebare). Unde mi`a fost capul? Why me? Pentru ca doar din greseli invatam. Imi dau seama cum poti renunta la viata ta obisnuita doar din cauza ca ai dat de o viata cu care nu erai obisnuit si pentru ca nu te`ai stiut opri la timp.
Cat mai e de platit pentru greselile din trecut? Sa speram ca acest lucru se va incheia in toamna.
Vis de toamna...Vf. Omul
De ce spun asta? Pentru ca in lumea aceasta sunt mai multe tipuri de femei. Femei care vor sa se bazeze doar pe ele, sa fie puternice si mai ales sa poata conduce si sa se descurce singure, normal ca in general in spatele lor stau barbati foarte puternici, care le sustin si care le incurajeaza; sunt femei care stau in spatele unor colosi si care nu scot un icnet in fata lor si sunt femei care se multumesc cu o slujba, se duc acasa si muncesc si acolo, isi ingrijesc sotii, copiii, dar care nu`si doresc nimic mai mult. Totul e bine asa cum e.
In viata mea, am intalnit tot felul de oameni, femei si barbati..., femei foarte puternice, femei foarte lase, care isi sustin sotii fara sa aiba un cuvant de spus in fata lor. Ce m`a impresionat foarte mult a fost o distinsa doamna, care a avut toata sustinerea sotului ei, un mare om de afaceri, desi numele lui nu era prea bine cunoscut in politica. Era mandru de sotia lui, nu a ezitat o clipa sa o sustina, desi nu stia de fiecare data despre ce era vb, dar avea incredere in ea. Un cuplu demn de apreciat.
Vara aceasta am dat doar de asemenea oameni. Oameni care desi le era greu sa renunte la cei de langa ei, o faceau pt ca stiau cat de important era pt celalalt ascensiunea profesionala. Am patit`o si eu. Am ramas foarte placut impresionata sa vad ca in jurul meu sunt oameni care chiar ma sustin. Prietenii au fost mereu alaturi de mine, dar la un moment dat s`a gasit persoana aceea care sa ma mobilizeze. Sa ma faca sa imi doresc mai mult si sa incep sa pun problemele..."Daca nu fac asta...Nu ajung sa merg acolo...Sa vizitez asta...".
Cand simti ca ai pe cineva in spate, care mai ca nu te impinge, ca nu te trage el, cu cat e mai greu, cu atat iti vine sa nu o lasi balta, sa nu renunti.
Daca e sa ma gandesc la trecut, pot doar sa pun ....(puncte de suspensie), !!!, sau !?!?!?! (semne de exclamare alternand cu cele de intrebare). Unde mi`a fost capul? Why me? Pentru ca doar din greseli invatam. Imi dau seama cum poti renunta la viata ta obisnuita doar din cauza ca ai dat de o viata cu care nu erai obisnuit si pentru ca nu te`ai stiut opri la timp.
Cat mai e de platit pentru greselile din trecut? Sa speram ca acest lucru se va incheia in toamna.
Vis de toamna...Vf. Omul
luni, 25 august 2008
Si totusi e ciudat....
De cateva zile traiesc in viitor, prezent si trecut. Trecutul dureros de trecut, cum s`ar spune, prezentul placut si plin de viata, si viitorul ce straluceste in fata.
Ieri am ramas socata cat de mult m`am schimbat de cum eram inainte. De faptul ca am ajuns sa imi stiu drepturile si mai ales sa respect lumea si sa fiu diplomata cat se cere, dar cand vine vb de nesimtire sa pot raspunde si sa nu imi fie rusine ca omul e mai in varsta.
Faptul ca un om mai in etate te jigneste cu ceva, ar trebuii sa dea de gandit. Normal ca daca e vb de nesimtire din partea ta, normal ca lasi totul si nu ripostezi, dar cand vezi ca oamenii sunt suparati ca esti tanar si ai alte lucruri in preajma de cum erau ei obisnuiti si mai ales ca poti sa ai acces la ceva ce ei nu au putut, reactioneaza foarte urat.
Ieri a fost o zi de transa pentru mine. Am reusit sa pierd cel mai mare nr de trenuri de cand ma stiu eu. Am pierdut trenul de 16, trenul de 17 si cand am ajuns in gara la 20, trenul era plecat deja de 10 minute. Urmatorul tren, maine dimineata la 4:44. M`am pus sa dorm tarziu. Am stat cu baietii de povesti si la Harold and Kumar, part II, si am ajuns in camera de abia la 1 si jumatate, foirea si pregatirea de culcare m`a facut sa ajung sa termin cu totul pe la 2 jumatate. Asa ca am adormit frumos pana la 7 cand nu aveam timpul necesar sa prind trenul, asa ca acum sper sa ajung la Arad.
Si totusi nu imi pare rau...m`am odihnit si am povestit cu baietii de la liga ETC, a fost destul de ok...
Reveniri din Arad...
Ieri am ramas socata cat de mult m`am schimbat de cum eram inainte. De faptul ca am ajuns sa imi stiu drepturile si mai ales sa respect lumea si sa fiu diplomata cat se cere, dar cand vine vb de nesimtire sa pot raspunde si sa nu imi fie rusine ca omul e mai in varsta.
Faptul ca un om mai in etate te jigneste cu ceva, ar trebuii sa dea de gandit. Normal ca daca e vb de nesimtire din partea ta, normal ca lasi totul si nu ripostezi, dar cand vezi ca oamenii sunt suparati ca esti tanar si ai alte lucruri in preajma de cum erau ei obisnuiti si mai ales ca poti sa ai acces la ceva ce ei nu au putut, reactioneaza foarte urat.
Ieri a fost o zi de transa pentru mine. Am reusit sa pierd cel mai mare nr de trenuri de cand ma stiu eu. Am pierdut trenul de 16, trenul de 17 si cand am ajuns in gara la 20, trenul era plecat deja de 10 minute. Urmatorul tren, maine dimineata la 4:44. M`am pus sa dorm tarziu. Am stat cu baietii de povesti si la Harold and Kumar, part II, si am ajuns in camera de abia la 1 si jumatate, foirea si pregatirea de culcare m`a facut sa ajung sa termin cu totul pe la 2 jumatate. Asa ca am adormit frumos pana la 7 cand nu aveam timpul necesar sa prind trenul, asa ca acum sper sa ajung la Arad.
Si totusi nu imi pare rau...m`am odihnit si am povestit cu baietii de la liga ETC, a fost destul de ok...
Reveniri din Arad...
vineri, 22 august 2008
Timisoara
Am ajuns de cateva zile prin Timisoara. E o caldura mare, mare de tot. De doua zile incerc sa fac si altceva decat sa vegetez si sa stau sa dorm si sa ma it la diferite filme. Degeaba incerc sa ma vad cu lumea si sa iau parte la diverse activitati...Pur si simplu caldura si starea de euforie de la munte nu ma lasa sa ma implic in nebunia asta.
Ok...Sa o lasam pe Cori sa termine cu nebuniile din cap si povestim mai tarziu...Reloaded,....
Ok...Sa o lasam pe Cori sa termine cu nebuniile din cap si povestim mai tarziu...Reloaded,....
miercuri, 20 august 2008
Stare de bine
Toti simtim in unele perioade ale vietii ca parca plutim, ca avem toata lumea la picioare, ca avem sprijin si ca putem sa mutam muntii din loc. Pentru asta sunt de "vina" prietenii. Prietenii ni`i alegem si ei sunt langa noi, fie ca sunt la distanta fie ca sunt aproape. Pot sa fie doar cunostinte sau pot sa fie prieteni vechi, important e o vorba buna spusa intr`un moment potrivit.
Ma intorc la invatat si visez la munte.
Ma intorc la invatat si visez la munte.
marți, 19 august 2008
Back in town
Inapoi in Arad, in oras, in agitatie, caldura, praf, dar cu multe amintiri frumoase si cu oameni minunati. De ieri dimineata cand m`au trezit fulgerele si ploaia mi s`a pus un nod in gat. Era ziua plecarii. Ziua in care ne luam ramas bun unii de la altii si ne promiteam ca va mai exista macar o data sansa de a ne strange in brate si a ne intreba de sanatate. Ziua despartirii....the day that most of us hate it.
Momentan simt un amalgam de sentimente, fericire, furie, implinire, frustrare, parere de rau, bucurie, zambesc si totusi imi vine sa plang, sa inghit nodul ce imi sta de cateva zile in gat.
Am ajuns frumos in gara. L`am intalnit pe "El Comandante" si au inceput nervii si stresul. Problema mare era ca nu am luat bilete din timp. Pt mine nu era o problema, Chiar nu imi pasa deloc, problema era ca Raul se agita ca un Pepsi, si evient ca nu putea sa rezolve nimic. De cum s`a facut Duminica nu aveam dispozitia necesara de a pleca. Adevarul era ca in aceasta tabara imi doream sa fiu cat mai antisociabila si sa stau cat mai mult singura si parca de cum am plecat de acasa nu aveam chef de nimic.
Undeva inainte de Brasov, gasim in tren un cuplu care venea cu noi la Parau. Super great si super ok. Oamenii veneau din Baia Mare si erau foarte veseli si vorbareti. Aflam ca trenul are intarziere si nu avem cum sa coboram la statia care urmeaza ca de abia e Brasovul si mai avem ceva de mers. Ajungem si in Predeal, luam autobuzul, ajunge sa aflam unde stam, ne dam "importanta" si afisam prostia pe care o ascundem in capatana si fiecare isi vede de viata. Fiecare cu oamenii care i se pareau ok, eu cu "baietii de la Vest"[Dorin, Sergiu, Cata], cu "baiatul cu parul lung" & Co., iar El Comandante cu fetele ca doar avea din ce alege. Se anunta o saptamana frumoasa dar si cu multi nervi, nervi ce au aparaut de cum am urcat in tren.
Dupa doua zile in care incercarea de comunicare nu dadea nici o roada am ajuns la decizia de a face fiecare ce vrea, dar cu conditia de a comunica in probleme ce ne implicau pe amandoi. Evient ca orgoliile au fost prea mari si fiecare si`a urmat cararea vietii impreuna cu oamenii alaturi de care se simtea bine.
Primul si singurul traseu care l`am facut toti impreuna a fost Cabana Trei Brazi. Un traseu usor si cu o priveliste frumoasa. Problema era lipsa de antrenament si incercarea baietilor de a impune un ritm cat de cat, care pentru majoritatea, care nu mai facusera sport demult, era foarte alert. Pe urma am coborat in Predeal, care pe unde a putut, a apucat si cu ce a stiut. Unii prin padure, altii pe sosea, altii cu masina. A urmat stationarea in fata ABC`ului si luarea de decizii si extradecizii. Am pornit frumusel pe jos inspre Parau. Am pornit in fata cu Sorin si cu Vladut, dar cum eu avem un pas exagerat de mic, cei din urma ne`au ajuns. Numai bine ca atunci a inceput adevarata imprietenire a noastra. Dupa acest drum ne`am cunoscut mai bine noi intre noi, stiam cam fiecare de cat poate si cum ii e ritmul.
A doua zi, o parte din gasca mare s`au dus la Cabana Omul, iar noi, cei cu mersul pe jos din Predeal pana in Parau, propuneam alt traseu. Cabana Trei Brazi, Cabana Secuilor, Cheile Rasnovului, Pestera Groapa de Aur, Parau. A fost un drum lung, dar cu senzatii nebanuite. Teama si frica faceau casa extraordinara cu admiratia pentru minunatiile naturii. Inconstienta si curajul ne`au aratat posibilele refulari ale naturii pentru omul care incearca sa se puna stapan pe tot.
A treia zi, dupa o zi destul de lunga, Praslea al nostru a fost personajul principal. A fost putin vesel si extrem de comic. Am povestit pana seara tarziu, un pahar de vin, de tarie, si urmatoarea zi mersul la Babele se anunta cu multe dureri de cap si ameteala. Sunt foarte madra de cei care au urcat pe Jepi pana sus. Ii felicit pe aceasta cale pe Sorin, Vladut, Praslea, Sergiu, Dorin, Roxi, Doina si Adi. Au parcurs un traseu foarte dificil, nu au stiut ce ii asteapta, dar s`au descurcat de minune. Ne`am intalnit sus la Babe, dupa ce am stat la rand la telecabina aproape 4 ore si...Am ajuns sa ma bronzez cu urme, la fel ca tractoristii. Am stat pe pietre, am baut bere si am admirat privelistea. A fost o zi obositoare pentru baieti mai ales, iar seara leaganul a ascultat din nou peripetiile din acea zi, unde gustam vinul, pus la rece de 3 zile, dulce, alb.
In urmatoarele zile am vegetat, am cantat la focul de tabara, la focul de gratar[hihihihi], am invatat si eu cateva note la chitara[thnx Sorin], am vizitat ce mai credeam noi ca are importanta. Am vazut rasaritul, cum prima raza de soare iti mangaie chipul, a fost un sentiment extraordinar. Sa simti cum trupul rece ti se incalzeste doar de la o luminita. Senzatiile si toate trairile din aceasta saptamana nu au cum sa fie exprimate intr`un blog, in cuvinte si mai ales intr`un timp asa de scurt.
Desi nu imi doream sa plec la munte. Desi nu vroiam sa iau contact cu nimeni si imi doream sa fiu doar eu, acum pot spune ca nu se putea intampla ceva mai frumos decat saptamana ce a trecut. Oameni extraordinari, plini de viata, care mereu luau doar partea frumoasa a lucrurilor.
Sper sa ne vedem cat mai curand la cabana UVT de la Poiana Marului, cand am promis ca macar o melodie voi stii sa cant la chitara, iar la Sorin ii vom trimite inregistrarea.
"Draga Miruna, iti spun printre soapte; imi place camasa ta de noapte; dar, mai ales, vreau sa-ti dau de stire sa mi-o lasi ca amintire, sa mi-o lasi ca amintire. Nespus de frumos dormeai o noapte blanda, zambeai prin somn iar eu stateam la panda, sa nu te trezesc sa tulbur visele tale, dar vreau sa-ti iau si costumul de baie, sa te-admir cu si fara costumul de baie. In Gradina Botanica, intr-o duminica ea se plimba. Ne-am fotografiat cu un vechi aparat automat. Un celebru si bun coleg de facultate spunea c-aveai blugii rupti la spate, veneai spre casa cand afara ploua cu troleibuzul optzecisinoua, blonda si trista cum ne-ai placut noua. Cu palaria de paie cu panglica mov, ieseai din cladirea de pe strada Snagov, usor te-ndreptai spre Calea Mosilor sa-ti iei bluza pepit de la Bucur Obor, bluza pepit de la Bucur Obor. Venind din practica poseta galbena ea isi lua. In magazin-a intrat fusta si-a cumparat maxi-nflorat.
Draga Miruna, ce rost are sa-ti cumperi toate lucrurile acestea? Cheltuiesti o suma prea mare de bani ... De fapt, stii foarte bine ce-ti spuneam in seara aceea,
printre soapte: Imi place camas ta de noapte, Dar, mai ales, vreau sa-ti dau de stire
Sa mi-o lasi ca amintire, Sa mi-o lasi ca amintire ...
Acum ma privesti dintr-o poza cu zimti, Atunci aveai nervi dar si buze firbinti, Si te-auzeam cum strigai, printre soapte: "Unde-i camasa mea de noapte ? Unde-i camasa mea de noapte ?"
La mine-i camasa ta de noapte, La mine-i camasa ta de noapte, Plang pe camasa ta de noapte, Plang pe camasa ta de noapte, Plang pe camasa ta de noapte ..."[Miruna - Pasarea Colibri]
Momentan simt un amalgam de sentimente, fericire, furie, implinire, frustrare, parere de rau, bucurie, zambesc si totusi imi vine sa plang, sa inghit nodul ce imi sta de cateva zile in gat.
Am ajuns frumos in gara. L`am intalnit pe "El Comandante" si au inceput nervii si stresul. Problema mare era ca nu am luat bilete din timp. Pt mine nu era o problema, Chiar nu imi pasa deloc, problema era ca Raul se agita ca un Pepsi, si evient ca nu putea sa rezolve nimic. De cum s`a facut Duminica nu aveam dispozitia necesara de a pleca. Adevarul era ca in aceasta tabara imi doream sa fiu cat mai antisociabila si sa stau cat mai mult singura si parca de cum am plecat de acasa nu aveam chef de nimic.
Undeva inainte de Brasov, gasim in tren un cuplu care venea cu noi la Parau. Super great si super ok. Oamenii veneau din Baia Mare si erau foarte veseli si vorbareti. Aflam ca trenul are intarziere si nu avem cum sa coboram la statia care urmeaza ca de abia e Brasovul si mai avem ceva de mers. Ajungem si in Predeal, luam autobuzul, ajunge sa aflam unde stam, ne dam "importanta" si afisam prostia pe care o ascundem in capatana si fiecare isi vede de viata. Fiecare cu oamenii care i se pareau ok, eu cu "baietii de la Vest"[Dorin, Sergiu, Cata], cu "baiatul cu parul lung" & Co., iar El Comandante cu fetele ca doar avea din ce alege. Se anunta o saptamana frumoasa dar si cu multi nervi, nervi ce au aparaut de cum am urcat in tren.
Dupa doua zile in care incercarea de comunicare nu dadea nici o roada am ajuns la decizia de a face fiecare ce vrea, dar cu conditia de a comunica in probleme ce ne implicau pe amandoi. Evient ca orgoliile au fost prea mari si fiecare si`a urmat cararea vietii impreuna cu oamenii alaturi de care se simtea bine.
Primul si singurul traseu care l`am facut toti impreuna a fost Cabana Trei Brazi. Un traseu usor si cu o priveliste frumoasa. Problema era lipsa de antrenament si incercarea baietilor de a impune un ritm cat de cat, care pentru majoritatea, care nu mai facusera sport demult, era foarte alert. Pe urma am coborat in Predeal, care pe unde a putut, a apucat si cu ce a stiut. Unii prin padure, altii pe sosea, altii cu masina. A urmat stationarea in fata ABC`ului si luarea de decizii si extradecizii. Am pornit frumusel pe jos inspre Parau. Am pornit in fata cu Sorin si cu Vladut, dar cum eu avem un pas exagerat de mic, cei din urma ne`au ajuns. Numai bine ca atunci a inceput adevarata imprietenire a noastra. Dupa acest drum ne`am cunoscut mai bine noi intre noi, stiam cam fiecare de cat poate si cum ii e ritmul.
A doua zi, o parte din gasca mare s`au dus la Cabana Omul, iar noi, cei cu mersul pe jos din Predeal pana in Parau, propuneam alt traseu. Cabana Trei Brazi, Cabana Secuilor, Cheile Rasnovului, Pestera Groapa de Aur, Parau. A fost un drum lung, dar cu senzatii nebanuite. Teama si frica faceau casa extraordinara cu admiratia pentru minunatiile naturii. Inconstienta si curajul ne`au aratat posibilele refulari ale naturii pentru omul care incearca sa se puna stapan pe tot.
A treia zi, dupa o zi destul de lunga, Praslea al nostru a fost personajul principal. A fost putin vesel si extrem de comic. Am povestit pana seara tarziu, un pahar de vin, de tarie, si urmatoarea zi mersul la Babele se anunta cu multe dureri de cap si ameteala. Sunt foarte madra de cei care au urcat pe Jepi pana sus. Ii felicit pe aceasta cale pe Sorin, Vladut, Praslea, Sergiu, Dorin, Roxi, Doina si Adi. Au parcurs un traseu foarte dificil, nu au stiut ce ii asteapta, dar s`au descurcat de minune. Ne`am intalnit sus la Babe, dupa ce am stat la rand la telecabina aproape 4 ore si...Am ajuns sa ma bronzez cu urme, la fel ca tractoristii. Am stat pe pietre, am baut bere si am admirat privelistea. A fost o zi obositoare pentru baieti mai ales, iar seara leaganul a ascultat din nou peripetiile din acea zi, unde gustam vinul, pus la rece de 3 zile, dulce, alb.
In urmatoarele zile am vegetat, am cantat la focul de tabara, la focul de gratar[hihihihi], am invatat si eu cateva note la chitara[thnx Sorin], am vizitat ce mai credeam noi ca are importanta. Am vazut rasaritul, cum prima raza de soare iti mangaie chipul, a fost un sentiment extraordinar. Sa simti cum trupul rece ti se incalzeste doar de la o luminita. Senzatiile si toate trairile din aceasta saptamana nu au cum sa fie exprimate intr`un blog, in cuvinte si mai ales intr`un timp asa de scurt.
Desi nu imi doream sa plec la munte. Desi nu vroiam sa iau contact cu nimeni si imi doream sa fiu doar eu, acum pot spune ca nu se putea intampla ceva mai frumos decat saptamana ce a trecut. Oameni extraordinari, plini de viata, care mereu luau doar partea frumoasa a lucrurilor.
Sper sa ne vedem cat mai curand la cabana UVT de la Poiana Marului, cand am promis ca macar o melodie voi stii sa cant la chitara, iar la Sorin ii vom trimite inregistrarea.
"Draga Miruna, iti spun printre soapte; imi place camasa ta de noapte; dar, mai ales, vreau sa-ti dau de stire sa mi-o lasi ca amintire, sa mi-o lasi ca amintire. Nespus de frumos dormeai o noapte blanda, zambeai prin somn iar eu stateam la panda, sa nu te trezesc sa tulbur visele tale, dar vreau sa-ti iau si costumul de baie, sa te-admir cu si fara costumul de baie. In Gradina Botanica, intr-o duminica ea se plimba. Ne-am fotografiat cu un vechi aparat automat. Un celebru si bun coleg de facultate spunea c-aveai blugii rupti la spate, veneai spre casa cand afara ploua cu troleibuzul optzecisinoua, blonda si trista cum ne-ai placut noua. Cu palaria de paie cu panglica mov, ieseai din cladirea de pe strada Snagov, usor te-ndreptai spre Calea Mosilor sa-ti iei bluza pepit de la Bucur Obor, bluza pepit de la Bucur Obor. Venind din practica poseta galbena ea isi lua. In magazin-a intrat fusta si-a cumparat maxi-nflorat.
Draga Miruna, ce rost are sa-ti cumperi toate lucrurile acestea? Cheltuiesti o suma prea mare de bani ... De fapt, stii foarte bine ce-ti spuneam in seara aceea,
printre soapte: Imi place camas ta de noapte, Dar, mai ales, vreau sa-ti dau de stire
Sa mi-o lasi ca amintire, Sa mi-o lasi ca amintire ...
Acum ma privesti dintr-o poza cu zimti, Atunci aveai nervi dar si buze firbinti, Si te-auzeam cum strigai, printre soapte: "Unde-i camasa mea de noapte ? Unde-i camasa mea de noapte ?"
La mine-i camasa ta de noapte, La mine-i camasa ta de noapte, Plang pe camasa ta de noapte, Plang pe camasa ta de noapte, Plang pe camasa ta de noapte ..."[Miruna - Pasarea Colibri]
duminică, 10 august 2008
Predeal, Paraul Rece, Busteni
E doar 18:41. La 22:48 am trenul spre munte. Raul este deja in Timisoara si nu dureaza mult sa ajunga in Arad. Acum 5 minute cand am vb cu el, ma intreba ce fac si cum ma simt[eu cu problemele mele, s`au adunat toate acum]. Raspunsul a fost cat se poate de evaziv la prima intrebare...Aaahh...Stii bine, doar ce am iesit de la dus si mai pun pe aici...Adica trebuia sa ii spun adevarul? Ca de fapt eu de abia mi`am facut unghiile si in mai putin de 2 ore eu trebuie sa ajung sa strang tot si pt asta mai trebuie sa ajung si pana la un hypermarket ca sa imi fac ceva cumparaturi pt drum? Anyway, baiatul nu e prost si normal ca s`a prins. M`a facut lenesa. Dar degeaba ca nu ma simt. Pt cate drumuri am facut anul acesta m`am obisnuit. Sunt constienta ca pot sa termin un bagaj de 5 zile in 10 minute si nu exagerez. Asa ca mai scriu 3 randuri si ma apuc ca poate ar fi cazul sa imi pun si haine girlish.
Sunt mandra ca m`am documentat si am verificat vremea, pt ca sa stiu ce haine punem, marcaje turistice, obiective si btw vor fi doua festivaluri in perioada asta, cel de muzica clasica, si zilele Branului. Deci trebuie sa tinem minte.
V`am pupat si ma duc sa termin si eu de impachetat!
Vacanta placuta in continuare si sa va iubiti mult!
Next stop, Predeal. C`ya there.
Sunt mandra ca m`am documentat si am verificat vremea, pt ca sa stiu ce haine punem, marcaje turistice, obiective si btw vor fi doua festivaluri in perioada asta, cel de muzica clasica, si zilele Branului. Deci trebuie sa tinem minte.
V`am pupat si ma duc sa termin si eu de impachetat!
Vacanta placuta in continuare si sa va iubiti mult!
Next stop, Predeal. C`ya there.
joi, 7 august 2008
Next step
Deci am stat aproape o saptamana pe la bunici, cu prieteni vechi, printre manele si muzica populara, printre un calut, o oita, un ciobanesc...Acum chiar exagerez, dar oricum se stie bine ca la tara nu multi asculta ceva de calitate, majoritate o dau cu turaiul si cu femeia si cu banul. Uneori as spune ca evit astfel de persoane, dar oricum unele desi nu au o cultura foarte mare, sunt oameni sinceri si foarte de treaba. So las in urma viata de la tara, care desi uneori rasuna toata strada de Guta si Salam, e o viata frumoasa si careia i`am dus dorul. Ce poate fi mai frumos decat sa iti culegi rosia si ardeiul proaspat din gradina si sa stai sa admiri cerul, sa urci pe deal si sa iei o gura de aer curat, sa mananci o zmeura sau un mur?
Anyway...:D Next stop is Vl. Prahovei. Anul trecut asta era in plan sa merg dupa mare, pe vl Prahovei, normal ca planurile nu ies exact la momentul dorit, dar anul acesta am avut timp sa imi implinesc toate visele. Am fost de foarte multe ori pe vl. Prahovei, dar chiar imi era dor de ea. Sa stau si sa o redescopar it`s my dream. Acum pot sa visez la altceva, who knows cand vor deveni realitate?
So Brasov here i come!
Anyway...:D Next stop is Vl. Prahovei. Anul trecut asta era in plan sa merg dupa mare, pe vl Prahovei, normal ca planurile nu ies exact la momentul dorit, dar anul acesta am avut timp sa imi implinesc toate visele. Am fost de foarte multe ori pe vl. Prahovei, dar chiar imi era dor de ea. Sa stau si sa o redescopar it`s my dream. Acum pot sa visez la altceva, who knows cand vor deveni realitate?
So Brasov here i come!
miercuri, 6 august 2008
Cand senini, cand verzi
De unde titlul? Din melodia mea preferata. :D
Uite cateva randuri dragute:
"Sunt bucuroasa, sunt vesela, sunt plina de viata, sunt cea mai mare iubareata. Iubesc! si mai ales simt ca sunt iubita. Ma simt pe deplin implinita. Simt ca pot sa reusesc in sfarsit in tot ce mai am de facut. Simt ca cineva ma intelege, ma apreciaza, ma place asa cum sunt eu. Mofturoasa, suparacioasa, iubareata, pisaloaga, indiferenta....Ma place pentru cat sunt de deschisa cu oamenii, pentru modul cum ma comport cu ei, pentru cum ma implic, pentru ca sunt aiurita, pentru ca imi fac mereu timp pentru el, desi uneori sunt sleita de puteri. Ma place pentru cum gandesc si cum ma descurc cu totul din jurul meu. Pentru modul in care imbin tot ce trebuie sa fac si toate intalnirile cu ceilalti prieteni, colegi. Ma place pentru ca sunt eu si nu pentru ca am un nume, o functie, pentru ce prieteni am, pentru bani, pentru cum sunt vazuta in societate. Ma place pe mine! Si sunt mandra ca nu trebuie sa simulez nimic.
Sunt mandra ca pot sa iubesc in voie, sa il iubesc uneori in taina(ce poate fi mai romantic decat asta?), ca sa nu isi ia lumea in cap. Pot sa il strang in brate si pot sa incerc sa visez cu ochii deschisi pentru ca sigur nu o sa`mi deschida ochii brutal sa imi arate cat e de urata lumea. Ajung sa nu mai pot sa imi doresc nimic pentru ca am tot. Nu am o dorinta ce sa nu imi fie indeplinita sau care sa nu fie macar un plan in viitorul apropiat.
Celelalte relatii au fost doar niste cristale de zahar in cafeaua amara. Acum am ajuns la cea mai delicioasa cafea. Altceva? Un frappe? cu putina gheata si putin shake se ajunge si acolo. E cafeaua de baza. Punctul de pornire pentru orice alt fel. Conteaza baza de la care pornesti. Conteaza sa mergi pe un parau si sa ajungi la marele fluviu. Ceilalti au fost doar niste copilarii si niste "joace", cum ar spune nepotelul meu, acum totul devine serios si se complica.
Va doresc si voua un telefon cu cat mai multe mesaje, cat mai multe baterii schimbate si cu cat mai multe dovezi de iubire; clipe cat mai frumoase, momente tandre cat mai intense si cat mai putine cuvinte. Va doresc si voua jocuri de intalniri, astazi ne vedem, maine ne vedem, si cand ajungi sa iti cunosti ursitul, sa iti fie putin rusine ca te`ai jucat si ai renuntat atata timp la a`l vedea si a`l cunoaste cum e el.
Nu exista relatie de lunga durata. Niciodata nu stii cat il vei avea aproape pe cel care l`ai cunoscut ieri, dar ajungi peste un timp sa il cunosti si ajungi sa iti construiesti tu o relatie de lunga durata.
Iubire! Si doar atat!"
:*
Uite cateva randuri dragute:
"Sunt bucuroasa, sunt vesela, sunt plina de viata, sunt cea mai mare iubareata. Iubesc! si mai ales simt ca sunt iubita. Ma simt pe deplin implinita. Simt ca pot sa reusesc in sfarsit in tot ce mai am de facut. Simt ca cineva ma intelege, ma apreciaza, ma place asa cum sunt eu. Mofturoasa, suparacioasa, iubareata, pisaloaga, indiferenta....Ma place pentru cat sunt de deschisa cu oamenii, pentru modul cum ma comport cu ei, pentru cum ma implic, pentru ca sunt aiurita, pentru ca imi fac mereu timp pentru el, desi uneori sunt sleita de puteri. Ma place pentru cum gandesc si cum ma descurc cu totul din jurul meu. Pentru modul in care imbin tot ce trebuie sa fac si toate intalnirile cu ceilalti prieteni, colegi. Ma place pentru ca sunt eu si nu pentru ca am un nume, o functie, pentru ce prieteni am, pentru bani, pentru cum sunt vazuta in societate. Ma place pe mine! Si sunt mandra ca nu trebuie sa simulez nimic.
Sunt mandra ca pot sa iubesc in voie, sa il iubesc uneori in taina(ce poate fi mai romantic decat asta?), ca sa nu isi ia lumea in cap. Pot sa il strang in brate si pot sa incerc sa visez cu ochii deschisi pentru ca sigur nu o sa`mi deschida ochii brutal sa imi arate cat e de urata lumea. Ajung sa nu mai pot sa imi doresc nimic pentru ca am tot. Nu am o dorinta ce sa nu imi fie indeplinita sau care sa nu fie macar un plan in viitorul apropiat.
Celelalte relatii au fost doar niste cristale de zahar in cafeaua amara. Acum am ajuns la cea mai delicioasa cafea. Altceva? Un frappe? cu putina gheata si putin shake se ajunge si acolo. E cafeaua de baza. Punctul de pornire pentru orice alt fel. Conteaza baza de la care pornesti. Conteaza sa mergi pe un parau si sa ajungi la marele fluviu. Ceilalti au fost doar niste copilarii si niste "joace", cum ar spune nepotelul meu, acum totul devine serios si se complica.
Va doresc si voua un telefon cu cat mai multe mesaje, cat mai multe baterii schimbate si cu cat mai multe dovezi de iubire; clipe cat mai frumoase, momente tandre cat mai intense si cat mai putine cuvinte. Va doresc si voua jocuri de intalniri, astazi ne vedem, maine ne vedem, si cand ajungi sa iti cunosti ursitul, sa iti fie putin rusine ca te`ai jucat si ai renuntat atata timp la a`l vedea si a`l cunoaste cum e el.
Nu exista relatie de lunga durata. Niciodata nu stii cat il vei avea aproape pe cel care l`ai cunoscut ieri, dar ajungi peste un timp sa il cunosti si ajungi sa iti construiesti tu o relatie de lunga durata.
Iubire! Si doar atat!"
:*
Oameni
Oamenii pot sa fie foarte ciudati. Este de`a dreptul extraordinar cum oamenii se pot enerva dintr`o nimica toata, sa strige, sa urle, sa dea ordine, sa fie mereu "inervati" si enervanti. Mi se pare ca acest lucru e o pierdere de vreme. Se stie clar ca oricine trebuie sa isi urmareasca intr`un final si interesele, dar trebuie sa si ajute fara interes, fara ca acea prietenie sa ii duca ceva in viitor, fara ca acel ajutor sa il foloseasca pt a scoate ochii mai tarziu.
Mi`a luat foarte mult timp sa invat ca in viata dai cat poti tu si cat vrei. Nimeni nu iti cere sa dai o anumita cantitate. Ti se cere dar tu nu esti nevoit sa dai. Este problema ta cat si cum dai, oricat de constrans esti, asa se poate observa taria si caracterul unui om.
De ce sa fii suparat? Ok! Este adevarat ca nu poti sa fii mereu vesel si mereu cu zambetul pe buze. Poti, dar atunci ajungi sa fii un actor perfect. Nu e o rusine, este chiar o necesitate in ziua de astazi, dar ma refer la zambetul acela mereu viu si adevarat de pe fata unui om. E imposibil sa fii mereu vesel, dar poti sa incerci sa nu lasi maruntisul sa iti stea in cale.
Fericirea? Hai sa vorbim si despre asta. Esti fericit mereu. Din lucruri marunte, din ce se intampla in jurul tau. Fericirea e starea aceea de bine, cand toate ies cum ai planuit. Cand ajungi sa nu mai ai stresul zilei de maine, al slujbei ideale, al sefului inexistet s.a.m.d So? Pt aceasta fericire lupti mereu. E un fel de tel in viata omului. "Lupt pt a fi fericit" dar oare chiar exista? Sincer cred ca e doar starea acea, am reusit sa implinesc si acest tel, m`am intors in toate partile si m`am rasucit si uite ca pana la urma am reusit sa duc la bun sfarsit, so i`m happy. No way! Nu esti fericit! Este aceeasi fericire marunta, aceasi bucurie ca ai reusit sa faci un lucru.....
....So people...be happy...just be happy...aka...fa`ti planuri si lupta pt ele!
Mi`a luat foarte mult timp sa invat ca in viata dai cat poti tu si cat vrei. Nimeni nu iti cere sa dai o anumita cantitate. Ti se cere dar tu nu esti nevoit sa dai. Este problema ta cat si cum dai, oricat de constrans esti, asa se poate observa taria si caracterul unui om.
De ce sa fii suparat? Ok! Este adevarat ca nu poti sa fii mereu vesel si mereu cu zambetul pe buze. Poti, dar atunci ajungi sa fii un actor perfect. Nu e o rusine, este chiar o necesitate in ziua de astazi, dar ma refer la zambetul acela mereu viu si adevarat de pe fata unui om. E imposibil sa fii mereu vesel, dar poti sa incerci sa nu lasi maruntisul sa iti stea in cale.
Fericirea? Hai sa vorbim si despre asta. Esti fericit mereu. Din lucruri marunte, din ce se intampla in jurul tau. Fericirea e starea aceea de bine, cand toate ies cum ai planuit. Cand ajungi sa nu mai ai stresul zilei de maine, al slujbei ideale, al sefului inexistet s.a.m.d So? Pt aceasta fericire lupti mereu. E un fel de tel in viata omului. "Lupt pt a fi fericit" dar oare chiar exista? Sincer cred ca e doar starea acea, am reusit sa implinesc si acest tel, m`am intors in toate partile si m`am rasucit si uite ca pana la urma am reusit sa duc la bun sfarsit, so i`m happy. No way! Nu esti fericit! Este aceeasi fericire marunta, aceasi bucurie ca ai reusit sa faci un lucru.....
....So people...be happy...just be happy...aka...fa`ti planuri si lupta pt ele!
Am observat un lucru., majoritatea oamenilor, si in special femeile sunt obsedate de dragoste si mai ales de barbati. Se stie bine ca in trecut cel mai de pret si cel mai cautat era barbatul ideal, care sa te scoata din casa parintilor tai, sa te dupa pe alte plaiuri si mai ales sa iti ofere o alta viata. Ce se intampla cu majoritatea acestor femei? Deveneau peste noapte niste "dive" si niste "vip`uri" de oras sau de comuna. Erau cele mai importante persoane din lume, incepeau sa aiba "fite", "fumuri". Iar vorba "Eu nu folosesc aia"..."Eu nu suport"..."Doamne cum se imbraca"..."Eu am bani sa".....imbogatitele peste noapte. Multe dintre ele poate nu au vazut multe luni o ciocolata sau o bomboana, poate au rabdat frig ca nu au avut cu ce sa se imbrace, iar acum au devenit DOAMNE peste noapte. Sunt de`a dreptul ridicole!
Referitor la barbati, baieti, pusti, sau cum vrei sa le spui sexului tare. Si in ziua de azi, multe femei se ridica prin barbati. Nimeni nu spune sa nu faci acest lucru, doar ca pt multe a devenit cea mai importanta problema. De asemenea, daca stai sa observi doua persoane cum isi povestesc, incep sa se cunoasca si la ce se ajunge? La iubiti/iubite! Consider ca prin aceste lucruri se face o diferenta majora intre oameni. Asa vezi cat si cum gandesc. Nu mi se pare normal sa vb despre viata privata decat cu prieteni intimi, iar acesti prieteni nu sunt peste tot si oriunde.
E strigator la cer sa nu iti doresti o viata a ta ca om. Sa nu ai o cariera si sa stai pe spatele altuia. Ce fel de exemplu esti tu pt copii tai? Ce valori morale poti sa ai tu ca si persoana daca nu respecti persoana care te`a ridicat? Asa se intampla in majoritatea cazurilor. Oamenii cand ajung sa fie mai importanti si sa fie macar putrin mai sus decat clasa sociala in care au crescut, uita ca au fost ajutati de alti oameni, si ajung sa ii dispretuiasca.
Urat! Foarte urat acest lucru, dar nu ai ce sa faci. Stai si trebuie sa fii pasiv la ceea ce se intampla, pentru ca atunci cand vine vb de dragoste, sau hai sa nu o numim chiar asa, cand vine vorba de un indragostit e prea greu sa spui adevarul.
Referitor la barbati, baieti, pusti, sau cum vrei sa le spui sexului tare. Si in ziua de azi, multe femei se ridica prin barbati. Nimeni nu spune sa nu faci acest lucru, doar ca pt multe a devenit cea mai importanta problema. De asemenea, daca stai sa observi doua persoane cum isi povestesc, incep sa se cunoasca si la ce se ajunge? La iubiti/iubite! Consider ca prin aceste lucruri se face o diferenta majora intre oameni. Asa vezi cat si cum gandesc. Nu mi se pare normal sa vb despre viata privata decat cu prieteni intimi, iar acesti prieteni nu sunt peste tot si oriunde.
E strigator la cer sa nu iti doresti o viata a ta ca om. Sa nu ai o cariera si sa stai pe spatele altuia. Ce fel de exemplu esti tu pt copii tai? Ce valori morale poti sa ai tu ca si persoana daca nu respecti persoana care te`a ridicat? Asa se intampla in majoritatea cazurilor. Oamenii cand ajung sa fie mai importanti si sa fie macar putrin mai sus decat clasa sociala in care au crescut, uita ca au fost ajutati de alti oameni, si ajung sa ii dispretuiasca.
Urat! Foarte urat acest lucru, dar nu ai ce sa faci. Stai si trebuie sa fii pasiv la ceea ce se intampla, pentru ca atunci cand vine vb de dragoste, sau hai sa nu o numim chiar asa, cand vine vorba de un indragostit e prea greu sa spui adevarul.
marți, 5 august 2008
Rosu aprins
Nu stiu daca nu am mai avut un post cu acest nume, dar oricum stiu ca versurile au mai aparut prin blog. Sunt absolut extraordinar. Poti sa le pui ca soundtrack la Youth without youth si atunci vei vedea ce inseamna cu adevarat Laura.
Astazi stand si respectand cerintele doctorului, am ajuns sa vizionez filmul acesta. Este absolut extraordinar, pe langa ca personajul feminin principal are numele de Laura, parca este un mulaj pe viata mea. Este extraordinar cum un om poate sa renunte cand este doar la un pas la ceea ce si`a dorit intreaga viata, doar pentru a nu`i face rau persoanei iubite, chiar daca sfarseste sa nu ramana cu ea. Este greu sa ii dai drumul persoanei la care tii cel mai mult, sa vezi cum isi vede de drum, incepe sa ajunga a-si indeplini toate visele si ajunge sa zambeasca, si daca o privesti poti sa ai iluzia ca e cea mai fericita din lume, si totusi ii lipseste ceva si tu esti cel care a renuntat si ea s`a conformat. Ce ciudat. Dar gata cu gandurile acestea.
De cateva zile am plecat undeva in judetul Arad. Aici am niste prieteni de cand eram eu mica, mica de tot. Stiu ca i`am cunoscut cand ma dadeam cu sania pe deal. Si cel mai frumos e ca stau aproape de bunica mea, chiar in capatul strazii. Aseara am mers sa ma intalnesc cu ei. Stiam de fiecare dintre ei de la o prietena din Germania, care a ajuns aici inaintea mea, asa ca a avut timp sa ma update`eze cu ce s`a mai intamplat. Am avut de a face cu oameni maturi, mult mai diferiti decat ii stiam eu. S`au schimbat de anul trecut atat la chip si infatisare, cat si la gandire si comportament. Daca pana acum ii consideram ca fiind doar niste copii razgaiati, acum ma uit la ei cu admiratie. Pot chiar sa recunosc ca unul dintre ei e chiar dragut.
But enough! Ma duc sa ma joc in nisip si baba oarba! Vacanta placuta!
Astazi stand si respectand cerintele doctorului, am ajuns sa vizionez filmul acesta. Este absolut extraordinar, pe langa ca personajul feminin principal are numele de Laura, parca este un mulaj pe viata mea. Este extraordinar cum un om poate sa renunte cand este doar la un pas la ceea ce si`a dorit intreaga viata, doar pentru a nu`i face rau persoanei iubite, chiar daca sfarseste sa nu ramana cu ea. Este greu sa ii dai drumul persoanei la care tii cel mai mult, sa vezi cum isi vede de drum, incepe sa ajunga a-si indeplini toate visele si ajunge sa zambeasca, si daca o privesti poti sa ai iluzia ca e cea mai fericita din lume, si totusi ii lipseste ceva si tu esti cel care a renuntat si ea s`a conformat. Ce ciudat. Dar gata cu gandurile acestea.
De cateva zile am plecat undeva in judetul Arad. Aici am niste prieteni de cand eram eu mica, mica de tot. Stiu ca i`am cunoscut cand ma dadeam cu sania pe deal. Si cel mai frumos e ca stau aproape de bunica mea, chiar in capatul strazii. Aseara am mers sa ma intalnesc cu ei. Stiam de fiecare dintre ei de la o prietena din Germania, care a ajuns aici inaintea mea, asa ca a avut timp sa ma update`eze cu ce s`a mai intamplat. Am avut de a face cu oameni maturi, mult mai diferiti decat ii stiam eu. S`au schimbat de anul trecut atat la chip si infatisare, cat si la gandire si comportament. Daca pana acum ii consideram ca fiind doar niste copii razgaiati, acum ma uit la ei cu admiratie. Pot chiar sa recunosc ca unul dintre ei e chiar dragut.
But enough! Ma duc sa ma joc in nisip si baba oarba! Vacanta placuta!
duminică, 3 august 2008
.....[fara titlu]....
Ai cunoscut, ai invatat, ai aflat, ai mers mai departe, ai vazut ca in viata nu e usor. Esti mereu singur si mereu dezamagit. E o lege a firii. Fie ca ai iubit, prieteni, familia in jurul tau, mereu dai de greu si trebuie sa te descurci singur.
Durerea ca nu poti face nimic, sa simti mereu presiunea si cutitul...si gandul ca doar acest bisturiu e salvarea ta....te face sa te gandesti de doua ori.
O sa treaca clipele acestea grele si peste 5 zile voi zambi.
Durerea ca nu poti face nimic, sa simti mereu presiunea si cutitul...si gandul ca doar acest bisturiu e salvarea ta....te face sa te gandesti de doua ori.
O sa treaca clipele acestea grele si peste 5 zile voi zambi.
vineri, 1 august 2008
News
So...Am otita datorita imflamarii amigdalelor, care dupa spusele medicilor sunt inca rosii si ar trebui sa doara, problema e ca nu dor deloc, dar urechea e infundata si aud ca in punga...so pana luni la control sper sa scap de ea.
Desi recunosc ca e foarte ok sa nu auzi. E foarte ok sa stai tu cu gandurile tale si sa nu bagi pe nimeni in seama. Degeaba vb ai mei, degeaba suna telefonul, uneori mi se pare ca aud, dar pe urma ma las pagubasa implicandu`ma in ceea ce fac.
Am fost ieri la InfoTV. Nu apar pe sticla, nu inca! Dar am vazut cum se face mica publicitate, am intrat prin studio si m`am uitat si eu sa vad cum e de fapt studio`ul in comparatie de cum se vede la tv. Oamenii tineri, nebunie mare dar si foarte mult fun.
Ieri a fost ziua deciziilor, a hotararilor si a punerii punctului. Asa ca mai astept putin pana sa va innebunesc si de la televizor.
Un weekend frumos! [La orizont se anunta chill out session]
Desi recunosc ca e foarte ok sa nu auzi. E foarte ok sa stai tu cu gandurile tale si sa nu bagi pe nimeni in seama. Degeaba vb ai mei, degeaba suna telefonul, uneori mi se pare ca aud, dar pe urma ma las pagubasa implicandu`ma in ceea ce fac.
Am fost ieri la InfoTV. Nu apar pe sticla, nu inca! Dar am vazut cum se face mica publicitate, am intrat prin studio si m`am uitat si eu sa vad cum e de fapt studio`ul in comparatie de cum se vede la tv. Oamenii tineri, nebunie mare dar si foarte mult fun.
Ieri a fost ziua deciziilor, a hotararilor si a punerii punctului. Asa ca mai astept putin pana sa va innebunesc si de la televizor.
Un weekend frumos! [La orizont se anunta chill out session]
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
