Momentan simt un amalgam de sentimente, fericire, furie, implinire, frustrare, parere de rau, bucurie, zambesc si totusi imi vine sa plang, sa inghit nodul ce imi sta de cateva zile in gat.
Am ajuns frumos in gara. L`am intalnit pe "El Comandante" si au inceput nervii si stresul. Problema mare era ca nu am luat bilete din timp. Pt mine nu era o problema, Chiar nu imi pasa deloc, problema era ca Raul se agita ca un Pepsi, si evient ca nu putea sa rezolve nimic. De cum s`a facut Duminica nu aveam dispozitia necesara de a pleca. Adevarul era ca in aceasta tabara imi doream sa fiu cat mai antisociabila si sa stau cat mai mult singura si parca de cum am plecat de acasa nu aveam chef de nimic.
Undeva inainte de Brasov, gasim in tren un cuplu care venea cu noi la Parau. Super great si super ok. Oamenii veneau din Baia Mare si erau foarte veseli si vorbareti. Aflam ca trenul are intarziere si nu avem cum sa coboram la statia care urmeaza ca de abia e Brasovul si mai avem ceva de mers. Ajungem si in Predeal, luam autobuzul, ajunge sa aflam unde stam, ne dam "importanta" si afisam prostia pe care o ascundem in capatana si fiecare isi vede de viata. Fiecare cu oamenii care i se pareau ok, eu cu "baietii de la Vest"[Dorin, Sergiu, Cata], cu "baiatul cu parul lung" & Co., iar El Comandante cu fetele ca doar avea din ce alege. Se anunta o saptamana frumoasa dar si cu multi nervi, nervi ce au aparaut de cum am urcat in tren.
Dupa doua zile in care incercarea de comunicare nu dadea nici o roada am ajuns la decizia de a face fiecare ce vrea, dar cu conditia de a comunica in probleme ce ne implicau pe amandoi. Evient ca orgoliile au fost prea mari si fiecare si`a urmat cararea vietii impreuna cu oamenii alaturi de care se simtea bine.
Primul si singurul traseu care l`am facut toti impreuna a fost Cabana Trei Brazi. Un traseu usor si cu o priveliste frumoasa. Problema era lipsa de antrenament si incercarea baietilor de a impune un ritm cat de cat, care pentru majoritatea, care nu mai facusera sport demult, era foarte alert. Pe urma am coborat in Predeal, care pe unde a putut, a apucat si cu ce a stiut. Unii prin padure, altii pe sosea, altii cu masina. A urmat stationarea in fata ABC`ului si luarea de decizii si extradecizii. Am pornit frumusel pe jos inspre Parau. Am pornit in fata cu Sorin si cu Vladut, dar cum eu avem un pas exagerat de mic, cei din urma ne`au ajuns. Numai bine ca atunci a inceput adevarata imprietenire a noastra. Dupa acest drum ne`am cunoscut mai bine noi intre noi, stiam cam fiecare de cat poate si cum ii e ritmul.
A doua zi, o parte din gasca mare s`au dus la Cabana Omul, iar noi, cei cu mersul pe jos din Predeal pana in Parau, propuneam alt traseu. Cabana Trei Brazi, Cabana Secuilor, Cheile Rasnovului, Pestera Groapa de Aur, Parau. A fost un drum lung, dar cu senzatii nebanuite. Teama si frica faceau casa extraordinara cu admiratia pentru minunatiile naturii. Inconstienta si curajul ne`au aratat posibilele refulari ale naturii pentru omul care incearca sa se puna stapan pe tot.
A treia zi, dupa o zi destul de lunga, Praslea al nostru a fost personajul principal. A fost putin vesel si extrem de comic. Am povestit pana seara tarziu, un pahar de vin, de tarie, si urmatoarea zi mersul la Babele se anunta cu multe dureri de cap si ameteala. Sunt foarte madra de cei care au urcat pe Jepi pana sus. Ii felicit pe aceasta cale pe Sorin, Vladut, Praslea, Sergiu, Dorin, Roxi, Doina si Adi. Au parcurs un traseu foarte dificil, nu au stiut ce ii asteapta, dar s`au descurcat de minune. Ne`am intalnit sus la Babe, dupa ce am stat la rand la telecabina aproape 4 ore si...Am ajuns sa ma bronzez cu urme, la fel ca tractoristii. Am stat pe pietre, am baut bere si am admirat privelistea. A fost o zi obositoare pentru baieti mai ales, iar seara leaganul a ascultat din nou peripetiile din acea zi, unde gustam vinul, pus la rece de 3 zile, dulce, alb.
In urmatoarele zile am vegetat, am cantat la focul de tabara, la focul de gratar[hihihihi], am invatat si eu cateva note la chitara[thnx Sorin], am vizitat ce mai credeam noi ca are importanta. Am vazut rasaritul, cum prima raza de soare iti mangaie chipul, a fost un sentiment extraordinar. Sa simti cum trupul rece ti se incalzeste doar de la o luminita. Senzatiile si toate trairile din aceasta saptamana nu au cum sa fie exprimate intr`un blog, in cuvinte si mai ales intr`un timp asa de scurt.
Desi nu imi doream sa plec la munte. Desi nu vroiam sa iau contact cu nimeni si imi doream sa fiu doar eu, acum pot spune ca nu se putea intampla ceva mai frumos decat saptamana ce a trecut. Oameni extraordinari, plini de viata, care mereu luau doar partea frumoasa a lucrurilor.
Sper sa ne vedem cat mai curand la cabana UVT de la Poiana Marului, cand am promis ca macar o melodie voi stii sa cant la chitara, iar la Sorin ii vom trimite inregistrarea.
"Draga Miruna, iti spun printre soapte; imi place camasa ta de noapte; dar, mai ales, vreau sa-ti dau de stire sa mi-o lasi ca amintire, sa mi-o lasi ca amintire. Nespus de frumos dormeai o noapte blanda, zambeai prin somn iar eu stateam la panda, sa nu te trezesc sa tulbur visele tale, dar vreau sa-ti iau si costumul de baie, sa te-admir cu si fara costumul de baie. In Gradina Botanica, intr-o duminica ea se plimba. Ne-am fotografiat cu un vechi aparat automat. Un celebru si bun coleg de facultate spunea c-aveai blugii rupti la spate, veneai spre casa cand afara ploua cu troleibuzul optzecisinoua, blonda si trista cum ne-ai placut noua. Cu palaria de paie cu panglica mov, ieseai din cladirea de pe strada Snagov, usor te-ndreptai spre Calea Mosilor sa-ti iei bluza pepit de la Bucur Obor, bluza pepit de la Bucur Obor. Venind din practica poseta galbena ea isi lua. In magazin-a intrat fusta si-a cumparat maxi-nflorat.
Draga Miruna, ce rost are sa-ti cumperi toate lucrurile acestea? Cheltuiesti o suma prea mare de bani ... De fapt, stii foarte bine ce-ti spuneam in seara aceea,
printre soapte: Imi place camas ta de noapte, Dar, mai ales, vreau sa-ti dau de stire
Sa mi-o lasi ca amintire, Sa mi-o lasi ca amintire ...
Acum ma privesti dintr-o poza cu zimti, Atunci aveai nervi dar si buze firbinti, Si te-auzeam cum strigai, printre soapte: "Unde-i camasa mea de noapte ? Unde-i camasa mea de noapte ?"
La mine-i camasa ta de noapte, La mine-i camasa ta de noapte, Plang pe camasa ta de noapte, Plang pe camasa ta de noapte, Plang pe camasa ta de noapte ..."[Miruna - Pasarea Colibri]
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu