Si totusi e ciudat....

De cateva zile traiesc in viitor, prezent si trecut. Trecutul dureros de trecut, cum s`ar spune, prezentul placut si plin de viata, si viitorul ce straluceste in fata.
Ieri am ramas socata cat de mult m`am schimbat de cum eram inainte. De faptul ca am ajuns sa imi stiu drepturile si mai ales sa respect lumea si sa fiu diplomata cat se cere, dar cand vine vb de nesimtire sa pot raspunde si sa nu imi fie rusine ca omul e mai in varsta.
Faptul ca un om mai in etate te jigneste cu ceva, ar trebuii sa dea de gandit. Normal ca daca e vb de nesimtire din partea ta, normal ca lasi totul si nu ripostezi, dar cand vezi ca oamenii sunt suparati ca esti tanar si ai alte lucruri in preajma de cum erau ei obisnuiti si mai ales ca poti sa ai acces la ceva ce ei nu au putut, reactioneaza foarte urat.
Ieri a fost o zi de transa pentru mine. Am reusit sa pierd cel mai mare nr de trenuri de cand ma stiu eu. Am pierdut trenul de 16, trenul de 17 si cand am ajuns in gara la 20, trenul era plecat deja de 10 minute. Urmatorul tren, maine dimineata la 4:44. M`am pus sa dorm tarziu. Am stat cu baietii de povesti si la Harold and Kumar, part II, si am ajuns in camera de abia la 1 si jumatate, foirea si pregatirea de culcare m`a facut sa ajung sa termin cu totul pe la 2 jumatate. Asa ca am adormit frumos pana la 7 cand nu aveam timpul necesar sa prind trenul, asa ca acum sper sa ajung la Arad.

Si totusi nu imi pare rau...m`am odihnit si am povestit cu baietii de la liga ETC, a fost destul de ok...
Reveniri din Arad...