Senzatie ciudata

In viata fiecare ne dorim la un moment dat ceva ce pentru unii e foarte usor de obtinut, iar pentru noi pare ceva imposibil. In general punem imposibilul in fata, nimic parca nu poate prinde viata si totusi ajungem sa traim, sa ni se implineasca vise si mai ales ne este demonstrat ca daca mai si crezi poti sa ai parte de tot.

De ce spun asta? Pentru ca in lumea aceasta sunt mai multe tipuri de femei. Femei care vor sa se bazeze doar pe ele, sa fie puternice si mai ales sa poata conduce si sa se descurce singure, normal ca in general in spatele lor stau barbati foarte puternici, care le sustin si care le incurajeaza; sunt femei care stau in spatele unor colosi si care nu scot un icnet in fata lor si sunt femei care se multumesc cu o slujba, se duc acasa si muncesc si acolo, isi ingrijesc sotii, copiii, dar care nu`si doresc nimic mai mult. Totul e bine asa cum e.

In viata mea, am intalnit tot felul de oameni, femei si barbati..., femei foarte puternice, femei foarte lase, care isi sustin sotii fara sa aiba un cuvant de spus in fata lor. Ce m`a impresionat foarte mult a fost o distinsa doamna, care a avut toata sustinerea sotului ei, un mare om de afaceri, desi numele lui nu era prea bine cunoscut in politica. Era mandru de sotia lui, nu a ezitat o clipa sa o sustina, desi nu stia de fiecare data despre ce era vb, dar avea incredere in ea. Un cuplu demn de apreciat.

Vara aceasta am dat doar de asemenea oameni. Oameni care desi le era greu sa renunte la cei de langa ei, o faceau pt ca stiau cat de important era pt celalalt ascensiunea profesionala. Am patit`o si eu. Am ramas foarte placut impresionata sa vad ca in jurul meu sunt oameni care chiar ma sustin. Prietenii au fost mereu alaturi de mine, dar la un moment dat s`a gasit persoana aceea care sa ma mobilizeze. Sa ma faca sa imi doresc mai mult si sa incep sa pun problemele..."Daca nu fac asta...Nu ajung sa merg acolo...Sa vizitez asta...".

Cand simti ca ai pe cineva in spate, care mai ca nu te impinge, ca nu te trage el, cu cat e mai greu, cu atat iti vine sa nu o lasi balta, sa nu renunti.

Daca e sa ma gandesc la trecut, pot doar sa pun ....(puncte de suspensie), !!!, sau !?!?!?! (semne de exclamare alternand cu cele de intrebare). Unde mi`a fost capul? Why me? Pentru ca doar din greseli invatam. Imi dau seama cum poti renunta la viata ta obisnuita doar din cauza ca ai dat de o viata cu care nu erai obisnuit si pentru ca nu te`ai stiut opri la timp.

Cat mai e de platit pentru greselile din trecut? Sa speram ca acest lucru se va incheia in toamna.



Vis de toamna...Vf. Omul