1 2 3 siiiiiiiiiiiiiiii

Bagajele trebuie facute, aparatul foto troneaza frumos pe masa din sufragerie, sandwich`urile sunt gata....mai 2 ore si plec. Mai am de facut dush, de luat ramas bun de la prieteni, de raspuns la mailuri, ca pe urma sa intru cu adevarat in vacanta!

Astept cu nerabdare sa ajung in gara din Tm, sa o iau frumusel pe Miha in brate, sa ne pupacim bine, sa il ametesc pe saracul A. si sa ne luam frumusel toate catrafusele si sa urcam in paturile noastre. E ceva drum pana la Bucuresti, dar sa nu uitam de Horhe sa o sunam pe la 12....deci in total 3 ore de somn....nah mai scadem ca sigur ne punem sa povestim...oricum pana la 4 putem sa dormim. Pe urma in bucuresti speram sa prindem totusi trenul, noi speram. Ca avem multe planuri de a vizita Casa Poporului si de a ne face multe poze!

Pupici si 1 Mai fericit si voua!

Mare, dulce vacanta!

Plec la mare! In sfarsit inca un vis il taiem pe lista de anul trecut. Plec cu fetele! Ok bine, recunosc, nu doar cu fetele, merg si cu A. Ceea ce va fi super fun. si uite cum daca imi pun ceva in cap reusesc sa il duc pana la capat, asta imi spunea si Crisu.

Maine ne imbarcam frumusel in trenul spre Bucuresti. Abia astept sa ne vedem in Bucuresti cu my dears boys si cu lumea de la AC si cu lumea din Buc. Can`t wait!

Sa va povestesc? Nu stiu ce sa mai zic. Astazi am trimis formularul pt Strasbourg si sper sa ma accepte nenii aceia de la Eu. Am fost peste tot, am primit o groaza de cadouri. Am primit bani, haine and so on. Me happy rau de tot.

Maine merg sa iau aparatul foto. :D The bigegst present for me made by me :D

Imi e dor de V. I miss him so much. Can`t wait to come back and to give him a big hugggggggg. Until then i wish a nice holiday!
Lots of kisses for all of you!

Acum daca ai inceput, citeste mai departe...

Se vede ca nu am mai scris de ceva vreme. Acum am un chef nebun de a scrie si a pune pe "foaie" ce am mai facut, ce am mai gandit, ce m`a macinat and so on.

Plec la mare! Asta face parte din lista dorintelor care mi`au fost implinite de anul trecut. Da! merg la mare, cu prietenele mele, merg sa cunosc lume noua, sa schimb contacte si mai ales sa ma simt bine! Referitor la odihna, clar nu se va intampla asta. Pt a fi cat de cat odihnite dupa viteza de la Pasti ne vom trage rasuflarea intr`o cuseta, ultimele doua locuri[ce noroc pe noi Miha]. La Bucuresti intalnire generala cu Ac`ul si cu Sonatic si Cj`ul. Abia astept!

Am reusit sa ma fac remarcata de multa in jurul meu. Am pus osul la treaba si incerc sa fac ceva care sa se vada in urma mea, sa ajut lumea si sa experimentez cat mai multe.

Raman de rezolvat niste treburi cu scoala, dar dupa vacanta si acestea vor fi rezolvate. Sper sa reusesc tot ce mi`am dorit!

Maine noapte plec acasa. Abia astept sa stau si sa ma odihnesc. Am tot promis lucruri...sper sa ajung sa le fac.

Timp incotro fugi?

Ieri ii povesteam lui M. de faptul ca nu imi vine sa cred ce bine am inceput sa ma simt in Tm. A fost concertul Vama, unde a fost extraordinar, i`am vazut si pe cei de la Holograf, au fost movie nights`urile de la M. si de la noi, spaghetti night, zilele petrecute prin liga, glumele si pozele facute cu tonele...

Chiar daca poate am renuntat la unele lucruri, am pus unii prieteni deoparte, nu am mai avut timp sa stau sa povestesc cu toata lumea si nu am mai avut timp de tot ceea ce as fi vrut sa fac, acum e pot spune ca m`am simtit minunat.

Imi aduc aminte de cum il stresam pe saracu V. si M. cu cine stie ce imi trecea mie prin cap. Cum pe Crisu imi venea sa o mananc de vie pt ca era cu capul in nori, vesnica indragostita. Cum mereu avem ceva de intrebat pe saracu Danutz si de care mereu ma luam asa prieteneste....
So a venit vacanta, facem pauza si ne vedem dupa, cu forte proaspete si cu un chef nebun de munca!

Timp incotro fugi?

In sfarsit am timp! Sunt fericita ca tot ce mi`am dorit mi s`a implinit! Sunt bucuroasa ca toate visele pe care mi le`am pus anul trecut, desi nu am avut tort si mi`am serbat ziua intr`un mod neconventional, acum au devenit si multe sunt in curs de a deveni realitate.

Este joi. Ziua cand majoritatea lumii a plecat acasa. Complexul este pustiu, linistit, parca lipsit de viata si totusi atat de frumos. Mi`a placut sa ma plimb astazi pe alee si sa vad ca nu mai este forfota aceea, ca doar Alful ce mai avea clienti, ca lumea e linistita, se plimba, se iubeste si este in aer acea bucurie si senzatie de sarbatoare.

Maine e ziua mea! Abia astept! Cum mi`o serbez? Pentru prima in Tm si pentru prima data anul acesta cand imi promit sa nu fac nimic. Voi merge pe malul Begai, voi merge in Unirii si ma voi uita la oameni, voi sorbi dintr`o apa plata cu multaaa lamaie si poate un fresh. Oricum incerc sa nu fac mare lucru si sa fiu singura. Nu imi doresc cadouri, nu vreau nimic, decat sa fiu linistita si sa am putin timp pt mine.

Iti doresc si tie Paste fericit! Te las pe tine in favoarea privitului de pe banca!

quizes

Your True Sign Is Cancer

Cozy Moody Romantic Traditional Ultra-Sensitive Unable to Let Go The Most Loving Ever Intuitive and Imaginative

What Sign Woman Are You, Really?

quizes

You Are a Yellow Crayon

Your world is colored with happy, warm, fun colors. You have a thoughtful and wise way about you. Some people might even consider you a genius. Charming and eloquent, you are able to get people to do things your way. While you seem spontaneous and free wheeling, you are calculating to the extreme. Your color wheel opposite is purple. You both are charismatic leaders, but purple people act like you have no depth.

What Color Crayon Are You?

Quizes

:D

You are a Romantic Realist

Okay, so you fall in the middle. You know that love isn't like a greeting card... Yet you can always find a greeting card to describe your feelings. You are the best of both worlds Girly yet independent, dreamy yet serious. Almost any guy can find balance with you.

Are You a Romantic or Realistic Girl?

Headache

Romania. Timisoara. Vineri. Zi cu soare, caldut, atmosfera degajata.

O musca imi bazaie gandurile. Un tantar incearca sa ma piste, dar degeaba, nu reprezinta un interes pentru mine.

Mai am o ora si jumatate pana trebuie sa merg la job. Ma doare capul rau de tot. Am dormit ceva aseara, in jur de 6 ore, dar oboseala acumulata nu ma lasa sa fac tot ceea ce mi`as dori si mai ales ceea ce ar trebui. I`am promis la A. ca ma uit peste niste rezumate si ii voi anunta pe cei care au depasit formatul. La V. i`am promis ca voi vb cu strainii si le voi trimite info `bout ZTS. La M. i`am spus ca maine merg sa vedem ce mai e de facut la ZTS. Maine trebuie sa merg sa ma vad cu echipa DERT sa vad ce e cu proiectul la AOO. Maine noapte trebuie sa ajung in Arad, ca de pranz sa fiu la o masa cu familia si sa imi sarbatoresc matusa. Seara ar fi indicat sa ajung in Tm. Prietenii si colegii de la rel_internationale merg duminica la Pad. Verde. I would like to go too. Luni examen. Vineri examen. Lucrare si teme de predat. Vineri ziua mea. Cum o sa mi`o petrec? Sper sa dorm si sa dorm si sa ma odihnesc. Vreau sa primesc 3 lalele rosii si sa stau pe o banca sa nu ma gandesc la nimic si sa "veghetez ca o leguma"[ce mult a trecut de cand nu am mai folosit termenul acesta]

Nu mai am timp sa scriu. Voi scrie despre ce mi`a mai trecut prin cap si ce am mai nascocit sau aflat, cand voi avea timp, mai mult ca sigur dupa 20 Mai.

Salvate de M.

Eram cu Horhe la liga. Nu de fapt eram alone. M. a plecat la Rectorat cu ceva treburi [am o probl nu retin nume, profesori si figuri. Toti seamana intre ei, degeaba imi tot explica lumea cine, ce si cum, ca eu nu mai fac fata cu numele si cu informatia...so degeaba mi`a spus pe unde si pe la cine merge] si am ramas in liga, ca sa o astept pe Horhe sa mergem sa mancam la cantina de la Poli, ca doar era deschiderea oficiala. Ajunge Horhe, trece si Danut pe acolo, toate bune si frumoase, doar ca noi nu aveam cu ce sa incuiem. O asteptam pe Mariana, care ne desluseste misterul. Cheile lui M. au disparut de pe masa. Unde, ce si cum, nu se stie.

Hotaram cu Horhe sa asteptam pe oricine vine, sa ne luam si plecam asa frumusel, sa mancam, oricum seara ne vedeam la sedinta din nou, si mai aveam si altceva de facut. OK. Asteptam, asteptam, asteptam. Ne punem unul din dvd`urile de la bal. Radem de poze. Vin baietii draguti din anul III, care vor sa se inscrie la AutoCad, sau cum se numeste concursul. Schimbam id`uri de mess. Zambim si ne distram. Pleaca frumusel.

Plictiseala. Ar trebui sa imi rescriu lab`ul de RC, dar imi aduc aminte de mutra "iubitului meu", ceea ce ma face sa imi piara tot cheful. Pe Horhe o doare rau burta. Se plictiseste. Nu avem ce face. Nu avem chef de cafea de la aparat. Nu avem chef de o "tigare" pufaita[eu si fumatul :)))] ca anul trecut, doar suntem in liga si nu se cuvine sa fumam acolo, sa afumam dosare si hartoage. Deci stare de letargie. Horhe isi lasa mobilul in fata tastaturii si pe silent, asta ca sa fie un plus. Eu ma batai si incerc sa dansez pe muzica ce rasuna doar in capul meu, pastrez bateria pt drumul spre camin si pt alte situatii ce se pot ivi. Youtube`ul a innebunit. Rasuna doar o melodie. Dam click pe Winamp, ascultam radio, nu se stie care, dar canta ceva minimal.

Horhe nu mai suporta si vrea sa plece. Sa ne vedem in camin si sa mergem pe urma la masa. Eu simt ca imi va vajai capul si voi face urat, daca voi ramane singura. Horhe se joaca cu speakerul. Urla si face urat. Ne amuzam de ce sunete scoatem. Vine un baiat de la Chimie[a doua zi am aflat ca il cheama Alex, dupa cat s`a "luat" de mine a doua zi, nu aveam cum sa nu iti tin minte numele]; se sperie de ce aude cand intra si mai ales de ceea ce vede, doua fete murind de ras; el venise sa ne intrebe ceva de EuroCard`uri. Ti`ai gasit. Eu cu o sapt inainte am aflat cate ceva pt ca i`am promis la Alex ca ma interesez, mai stiam ceva de la Mariana, dar atat. In rest pauza. A venit saracu sa afle ceva, dar tot singur a trebuit sa ia decizia. Noi nu stiam decat ceea ce trebuie sa ai ca sa poti sa ti`l faci si ca e necesar pt transport. Atat.

Horhe nu mai rezista cu burta si pleaca acasa. Imi rog moartea. Ma apuc de RC totusi. Sapt viitoare am lucrare. Nu mai vreau. Vreau sa scap de tot.

Apare Mihaita. Il rog frumusel sa ramana el in liga, ca sa pot merge sa mananc si sa ajung pana in camin, si sa ma intorc pt sedinta. Are sport. Merge la fotbal parca, si ii trebuie prezenta.

Apare si M. Oai! Thnx GOD!!!!
Am venit in complex, unde i`am dus la Horhe, care nu uita niciodata si nu pierde telefoane, telefonul si am mers la masa.

Sarea si piperul? Vb cu Norbi si ne spunea cum mananca de zir 3 colturi de paine cu 4 triunghiuri de branza topita, ca ii era lene sa mearga sa cumpere o amarata de paine. Noi eram lihnite, nedormite, cu doar 3 ore de somn, cu 2 laboratoare plictisitoare si cu mult stres pt examenul de Sambata.
Horhe

4 R.

Thnx R. I can wait to visit u @ CJ.

ce vrei?

here we go again...cainele comunitar de pe langa ASPC face mofturi la placinta cu cartofi, care pe langa asta mai e si incalzita, adik am consumat curent si mancare pe un caine care nici macar nu a mirosit`o, ci si`a lasat mirosul in ea si a mers mai departe, asteptand poate o bucata de carne si un student mai darnic, poate accepta si bani, ca sa mearga sa isi cumpere singur pedigree. who knows?

i would like go fishing. la mihai nu ii place sa pescuiasca, la simonik nici atat, la georgel nici ei, what the hell people? am i nuts?

i like when it`s raining. lumea uraste asta. cafea de dimineata nu isi face efectul desi a fost extrem de tare. desi am baut o cana imensa de ea, acum imi vine sa dorm. ma apuca somnul mai mereu. vreau sa o iau pe ceresica si sa merg intr`un parc si sa stau sa ascult muzica si sa citesc.

imi e dor de multe persoane. as vrea sa fiu la bucuresti sa o strang tare pe n. si sa ii pupacesc pe r. si p. si sa mai aflu cum e cu preturile, inflatia si politica. imi e dor de bucurestenii mei. imi e dor de l. si abia astept sa vina acasa sa iesim de ziua nostra impreuna si sa stam sa povestim de cursuri, cluj, timisoara, baieti si sa ne informam cu ce am facut de cand nu ne`am vazut ultima data. i miss my girls. imi e dor sa iesim la un capuccino sau un suc si sa primim trandafiri de la necunoscuti, sa mergem in cluburi si sa dansam, desi nu era in plan, sa agatam lumea pe la party`uri si pe urma sa ne vedem de viata noastra in orase diferite.

imi e dor sa fiu eu. vreau sa pot spune persoanelor tot ce cred si gandesc despre ele. vreau sa pot spune ceea ce gandesc. sa nu trebuiasca sa fiu diplomata. vreau sa nu zambesc atunci cand nu pot si nu imi inspira incredere persoana din fata mea. vreau sa fiu o scorpie cand lumea ma jigneste. vreau sa fiu rea. vreau sa fiu afurisita.

nu mai vreau sa ajut oameni. nu mai vreau sa fiu draguta si nici sa fiu umarul pe care sa plangi.

vreau sa recunosc cand simt ceva. vreau sa tin minte cand cineva imi face rau. vreau sa uit cand am de facut cate ceva. nu mai vreau responsabilitati. vreau sa am timp sa fac doar ceea ce imi place. vreau sa fiu un no name si sa nu ies in evidenta.

si culmea nimic nu e asa. totul e pe dos. buhuhuh

Se astepta un raspuns in scris sau verbal. Dupa cum am mai precizat, am obiceiul sa surprind lumea si sa nu ii dau nimic din ce se asteapta si din ce isi doreste. Stiu ca am invatat sa fiu buna, amabila si sa imi infrang sentimentele si emotiile, dar acum voi fi rea! DA! Nu iti voi da nimic din ceea ce te astepti! Nu reactionez in nici un mod. Acest post e suficient!

In general oamenii sunt innebuniti dupa stirile de la ora 17. Animalele au in sange asa ceva. Musca, maraie si ataca. Asta place publicului, asta e considerat senzational. Oamenilor nu le place ceva simplu si corect. Ei isi doresc doar "senzatii tari, romanesti", le place sa vada lacrimile din ochii celuilalt, se uita cu "mila", desi atunci e cea mai mare satisfactie, in momentul in care cel de langa tine vrea sa isi smulga inima din piept, doar sa scape de durere, suferinta, tristete, amagire....

Atunci cand toate iti ies pe dos. Cand nu mai vezi nici o iesire, cand iti doresti sa faci ceva si totul iti iese anapoda; multi oameni recurg ori la bautura si droguri, ori aleg varianta cea mai usoara, renuntarea la viata.

Ii respect enorm de mult pe parintii care isi lasa copii sa incerce tot si ii insufletesc cu acea putere de a lua decizia corecta si a se opri la timp. Foarte putini reusesc asta cu copii lor, dar eu pot doar sa le multumesc alor mei, pt ca mi`au dat mereu dreptul la replica si pt ca mereu am putut avea un cuvant de spus.

Nu ii condamn pe cei slabi care recurg la astfel de gesturi. Da! nu ii invinuiesc pe cei care renunta la viata, pt ca nu sunt suficienti de puternici si pentru ca nu mai sunt dispusi sa lupte. De multe ori ma gandesc la raspunsul intrebarii "E pacat sa te sinucizi?" Daca esti bolnav, daca suferi trupeste, mi se pare o usurare; desi Dumnezeu te`a lasat in viata, mai bine sa traiesti cateva clipe frumoase si de care sa te poti bucura, decat o viata lunga plina de durere, in care sa uiti de zambet si fericire; daca o faci pt ca nu mai poti tine piept lumii, daca cedezi si nu mai gasesti cale de intoarcere, mi se pare lasitate, iar moartea din lasitate mi se pare deplorabila. Nu ii condamn nici pe acestia, dar imi provoaca o senzatie ciudata de mila, nervozitate si ciuda.

Astia suntem noi, oamenii. Ar trebui sa ne infrangem acest instinct de vanator si de agresor. Dar oare e posibil?

Bucuresti vs Timisoara

Majoritatea stiu dorinta mea de a pleca la Bucuresti, de a pleca din Timisoara si de a incepe ceva nou, de a simti din nou fiorul acela de libertate si mai ales increderea aceea ca "Eu pot muta si muntii daca imi pun ceva in gand".

In acest moment nu mai imi doresc acelasi lucru. Imi dau seama ca asa a fost sa fie. Trebuia sa ajung in Timisoara. Trebuia sa ajung la Info. Trebuia sa stau in camera cu niste fete de care nici nu auzisem inainte. Trebuia ceva sa ma trezeasca la realitate. Trebuia sa vina acea maturizare rapida si complexa. Trebuia sa invat ca desi mama si tata ma au doar pe mine, mai exista si alte persoane, mai trebuie sa imparti si mai ales trebuie sa accepti oamenii asa cum sunt ei.

Acum daca fac o comparatie cu ce ar fi fost la Bucuresti, lucrurile ar fi stat cam asa: "Ajungeam intr`un camin urat mirositor si cu un interior deplorabil, din Regie. Aveam de a face cu si mai multi olteni, ba ca mai veneau si moldoveni; asadar amalgamul de dialecte era la el acasa, imi gaseam un job mult mai bine platit, veneam acasa extrem de rar, iar ruperea de parinti era si mai abrupta, de 1 mai mergeam pe malul marii si admiram marea, cantam la chitara si eram o drumerita inraita. Iarna plecam in fiecare weekend in Poiana, iar cercul de prieteni era mult mai numeros. Eram, mai mult ca sigur, intrata in politica si in alte 10 ONG`uri, faceam munca in folosul comunitatii si luptam pentru o capitala mai curata. Sigur eram prezenta la mitingurile ce se organizau. Eram la curent cu tot ce misca in cluburi. Mergeam la cele mai frumoase piese de teatru, opera si concerte. As fi fost nelipsita de la festivaluri, iar cafenelele si restaurantele sigur erau in raza mea. Dar asta ar fi fost." Asa vad eu lucrurile. Daca era sa ajung in Bucuresti nu invatam lucrurile pe care le`am invatat in Timisoara.

Se spune ca toate sunt cu un scop, dar important e sa iti dai seama "De ce" se intampla toate, asta pt a nu da atat de tare cu capul, pt a te trezi la timp.

Timisoara. Nu merg la toate reprezentatiile de teatru la care as vrea sa merg. Si nici de cele pe care le vad nu sunt extrem de multumita. Concerte sunt prea putine in comparatie cu Bucurestiul, dar gasesti mai greu oameni care sa vina cu tine cam peste tot. Am gasit foarte putine cluburi in care sa simti ceva deosebit, ceva glamorous si ceva different. Imi e dor de un club unde sa poti merge sa te simti bine, sa ai muzica buna, sa nu se impinga si sa nu se bage in tine, toti idiotii, care isi fac o frizura mai ciudata si care gata sunt clubberi. Nu ies cat de des mi`as dori, nu sunt in 10 ONG`uri cum ar fi normal, nu ajut nici un copil sarac, nu ajut decat oameni batrani prin tramvaie, sau ma bag intre copii cand se bat...dar NU! Nu fac nimic din ce ma gandesc ca as face daca as fi la Bucuresti, DAR, in Timisoara mi s`a ascutit simtul civic, am inceput sa cunosc ce inseamna sa fii bun, amabil, diplomat, sa ii apreciezi pe cei din jurul tau pt ceea ce fac si pt a nu`i judeca.

Sunt multumita de ce am reusit pana acum. Chiar daca mai calc in "strachini", chiar daca o mai iau si pe asa zisele "scurtaturi", nu regret ca am ajuns aici. Nu regret ca mi`am ales facultatea doar pt a fi cu cineva pe care la vremea aceea "il iubeam". Nu regret ca nici unul din visele si sperantele pe care ni le`am pus atunci, nu s`au indeplinit asa cum ne asteptam noi atunci. Nu regret ca fiecare si`a vazut de drum si am ajuns doi straini ce au niste amintiri impreuna. Nu regret nici oamenii din lumea sportului pe care i`am cunoscut si nici "iubirile" mele, care se sfarseau inainte sa inceapa, sau care durau maxim cateva zile. Si nu regret doar pentru ca am intalnit oameni minunati, care au fost langa mine si cu care am plans si am ras cand unul dintre noi avea ceva. Pentru care lasam si somnul si incercam sa ii cunoastem pe cei din jur.

Cred ca asa e singurul mod prin care ma putea pregati viata pt ceea ce urmeaza. Pt a fi cat mai puternica si cat mai matura pt o capitala!
Iti multumesc!

"Depresie"

Ora 00:00. Trenul spre Arad. Simonik se piaptana de zor. Am reusit sa umplem un compartiment intreg, doar cu lucrurile noastre pentru exact o zi, de fapt mai putin de o zi. In Arad teoretic stam doar pana Duminica seara la 19:02.

Am plecat din camin de ceva vreme….Am pornit din camin, pe jos, pt. ca Simonik si`a uitat tichetul de reducere. Planul initial era sa mergem cu acceleratul de la 23:10, dar normal ca l`am pierdut. In asteptarea printului pe cal galben si fermecat, care trebuia sa ne duca la gara in 15 minute, ceea ce era absolut imposibil, pt ca lumea iesea de la meci si mai erau exact 14 minute si nici urma de cal galben si print. Asa ca am decis sa mergem inapoi in camin, sa isi ia Simonik tichetul si sa purcedem incetut, pe jos, spre gara. Am inceput noi cu povesti frumoase, despre vreme si despre luna, despre stele, despre amintiri, viata si tocmai intram in parcul Central, cand am dat de o gloata de baieti care au inceput sa fluiere si sa incerce sa intre cu noi in vorba. Dupa povestile de groaza si sentimentul de frica si incertitudine ce ne inconjura in atmosfera intunecata a parcului am ajuns sa povestim despre diminetile in care ne trezeam in anul I, sa venim la cursul de Algebra cu doamna Rendi si pt cursul de Analiza cu domnul Lipovan. It was so fun! Dar curiozitatea uneori te poate trezi la realitate…so guess what? Era exact si 26, in mai putin de un sfert de ora trenul nostru pleca, iar urmatorul il avem doar la 4:44. Deci era mirific! Am grabit pasul si intr`o fuga nebuna, cu un rucsac in spate si cu geanta imensa pe urma fugeam prin gara, la casele de bilete, pe urma in 2 minute trebuia sa plece trenul, deci am inceput sa fugim pe peron….Si intr`un final am ajuns sa ne vedem trenul. Ca deobicei am dat de niste controlori foarte draguti dornici sa ne ajute!

Ajunse in tren, decat sa ascultam manele vecinilor, am pornit laptopul si am ascultat muzica si am inceput sa scriu aceste randuri. Am rememorat greseli din trecut, ne`am jurat lucruri pe care nu le vom mai face niciodata, am analizat momentul de fata, oamenii din viata noastra, focurile ce ard mocnit in noi, incertitudinea, starea de bine, de relaxare si de impacare cu noi, curiozitatea si chiar si frica de esec.

Afara ploua mocaneste. Imi doream din tot sufletul sa ploua. Imi place sa stau si sa ascult cum se aud stropi de apa, curgand pe burlan, cand bat in fereastra si mai ales cand ii simt pe fata. In general e o stare neplacuta cand ploua afara. Umiditate mare si mai ales senzatia de haine umede, ceea ce pt unii ar putea fi groaznic. Dar mie imi place. Mai ales cand e vara. Cum a inceput sa ploua, am iesit pe culoarul trenului si am deschis geamul, chiar daca trenul s`a transformat intr`un adevarat Pegas, nu ma deranjau deloc “lacrimile mari” ce imi curgeau pe fata. Simonik la inceput a crezut sa voi face urat..eu cu machiajul meu, dar culmea, nu…nu a fost deloc asa.

De mult nu am mai ras asa de cu pofta si sa ma simt atat de bine. Am pus noi Maria Tanase cu “Aseara ti`am luat basma”, “Trandafir de la Moldova” si “Pusca si cureaua lata” si dai si fa vocalize. La fel cu “Ploua” de la Zoia Alecu. Cred ca tot trenul rasuna doar de vocea mea. Culmea ma simt minunat si nici nu e diferenta intre mine si solistii initiali.

Am ajuns acasa. E doar ora 1. Ionelul lui Simonik a fost un dragut sa ne astepte la gara si sa ma duca acasa. Initial vroiam sa merg in club si sa ii trag dupa mine. Vremea de afara, trezitul de dimineata, incertitudinea cu "Oare ce haine sa iau?", m`au facut sa renunt. Dupa ce mi`am facut tabieturile si am baut un ceai de tei in care am pus exact 2 lingurite de miere, am amestecat de 15 ori intr`o parte si de 15 in cealalta, am ajuns sa ma pun in pat. Guess what? Exact ora 4:40. In dar 2 ore trebuie sa ma trezesc.

[Randuri scrise printre picaturi]

About all..

Am invatat ceva. Nu e bine sa te apuci de 10 lucruri o data. De ce? simplu! Iti ramane foarte putin de dormit si putin timp pentru tine. De fiecare data stiu ca acest lucru se va intampla, dar adrenalina si pulsul accelerat al rezolvarii tuturor promisiunilor, e foarte dulce.

Stau si uneori am atat de multe lucruri de scris pe blog, am atat de multe lucruri cu care nu sunt de acord si ma deranjeaza, dar nu am timpul necesar sa le discut si poate si tacerea e buna de multe ori.

Imi plac oamenii inventivi, care reusesc sa ma surprinda. Nu imi place sa stau de vorba cu sabloane. Nu imi place ca lumea sa actioneze "normal", asa cum ma astept eu. Imi place sa ma uimeasca. Sa faca macar un gest neasteptat sau sa spuna ceva deosebit.[ Ma asteptam de ieri ca sa se intample asta azi.] Nu imi place "efectul de turma" [cu care ii tot cataloghez pe timisoreni], dar nu imi plac sabloanele, pt ca oamenii nu isi spun punctul de vedere si nu actioneaza cum ar gandi si cum ar simti, doar "nu se cade". O sa incerc sa nu mai comentez nimic pe tema aceasta, pt ca nu vreau ca sa se inece, Doamne fereste.

E weekend! E distractie! Normal ca e. Fiecare clipa pe care ajung sa o traiesc e plina de suspans si chiar daca uneori imi vine sa spun STOP si sa ma lase lumea in pace sa imi revin, cand imi vad amicii, cunoscutii, colegii, plini de viata si de dorinta de a face ceva, las totul si las odihna pe mai tarziu.

Candva multumeam unui anume W., despre aceasta "renastere" a mea. Pt majoritatea care ma cunosc acum nu isi pot imagina un cadavru viu, care umbla pe picioare, tarand dupa el o adevarata povara. Nimeni nu isi poate imagina cum, EU, Laura lor, sa fie lipsita de viata. Persoana caruia ii multumeam e Vlad. So thnx my dear. >:D<:* I own u this. "Omul potrivit la locul potrivit".

Sunt in mare viteza. Am de terminat partea mea de proiect la AOO, altfel Cori si Septi ma vor ucide. Am de terminat bagajul, am de raspuns la niste mailuri, am de comunicat cu "minunea stresanta de la Pitesti"[btw chiar sunt curioasa sa il cunosc pe baiatul acela. E un student plin de viata si foarte vorbaret, care reuseste sa imi trimita mail la orice propozitie as scrie`o, chiar daca semnez cu Echipa ZTS, el se adreseaza foarte dragut cu "Buna Laura", "somn usor".....and so on], de strans prin camera...si acum se aude o muzica super pe hol. Cred ca vecinii mei au de gand sa incinga un chef...Damn it! Nu ma pot imparti in atatea locuri. Sper sa ajung totusi cam peste tot cate putin.

Va doresc un weekend placut si sper sa va odihniti si sa va distracti cat mai mult.
[ahhh a dat cineva gol momentan...:D Ca e Dinamo sau ca e Poli, inca nu stiu...Dar totusi pt ca e vb de Poli, si mai ales pe Ola, Haide POLI! Jos Dinamo!

Hand made

Decizii? Odata, vorbeam despre cat de greu imi e, sa iau hotarari si sa le pun in practica. Astazi pot spune ca acele vremuri au apus. Ce a fost greu a trecut. Initial era vorba despre renuntarea la doua persoane tare dragi mie. Desi am incercat de multe ori, sa pun piciorul in prag si sa iau o hotarare in ceea ce le priveste, aceasta decizie tot intarzia sa apara. Pana cand ceva s`a intamplat si s`a produs inevitabilul. Acum pot spune ca m`as fi bucurat ca acest inevitabil sa se produca mai repede. Am reusit sa invat sa spun Nu si sa imi exprim punctul de vedere, fara sa imi fie frica de reactia celor din jur. Asa ca va pot doar multumi dragii mei, pt ca ati reusit sa imi deschideti ochii la ce am gresit pana acum.

Oamenii sunt intr`o perpetua schimbare. Mereu vor sa afle si sa cunoasca lucruri noi. In general, se plictisesc foarte repede si de aceea le trebuie ceva nou si ceva care sa le atraga atentia. Si totusi, cel mai mult ii apreciez pe cei care isi mentin principiile si conceptele, chiar daca lumea din jur se schimba cu o viteza uluitoare. De aceea, uneori sunt extrem de suparata pe mine, pentru faptul ca mi`am pierdut din entuziasmul acela cu care am venit la facultate, de faptul ca uneori nu stiu sa ma fac auzita, ca uneori imi e frica sa nu jignesc pe cineva cu ceea ce spun desi eu gandesc altfel. Venirea la facultate. Simteam ca totul e la picioarele mele. Ca nu imi trebuie decat putin si pot sa mut muntii din loc. Cu timpul, anturajul m`a adus cu "picioarele pe Pamant". Mi`a aratat ca lumea nu e atat de frumoasa si atat de buna precum o credeam. Si totusi....un om. Un singur om a reusit sa imi dea putin din avantul lui. Sa imi redea speranta si nu doar atat, ci si sa imi demonstreze ca ceea ce gandesc, pot realiza si chiar conteaza sa imi exprim parerea si sa spun lucrurilor pe nume. Iti multumesc W.

Nu suport oamenii care isi doresc sa le faca in ciuda semenilor. Mi se pare ca se folosesc de slabiciuni si lovesc atunci cand dau de neputinta, tristete si deprimare. De ce sa faci asta? Pentru ca roata oricum se intoarce. Pentru ca daca faci rau, esti rasplatit cu rau. De multe ori imi venea sa ma razbun pe cei care s`au comportat urat cu mine si m`au lovit tare, exact cand eram undeva sub nivelul marii, dar ei continuau sa ma apese, parca isi doreau sa ma innec. Astazi, cand sunt puternica, cand nimic nu ma poate face trista, cand nu mai dau nici macar un salut pe ei, ii vad cum misuna si incearca sa se faca remarcati. Ma bucur ca incearca sa para cat de extraordinar se simt, pacat doar ca joaca un teatru mult prea ieftin si la care nu se mai sunt interesata de bilete.

De multe ori ii condamnau pe cei care pareau insensibili, pe cei care nimic nu le starnea interesul. Acum in schimb am ajuns sa ii inteleg si sa le dau dreptate. In momentul de fata e foarte greu sa imi starneasca ceva interesul....

Why tht? `couse u made me like this.

Cafeaua

Care e primul lucru care il faci cand te trezesti dimineata, dupa spalatul pe dinti? Daca urmeaza o zi groaznica si ai ceva timp...ce faci? Normal! pui apa in filtru, 3-4 linguri de cafea[asta cand o fac eu, Simonik o face doar cu 2 linguri, iar Ralu intre 2 si 3 linguri], si astepti sa se faca un lichid minune, care reuseste sa te trezeasca. In schimb daca te grabesti, lichidul minune, il iei de pe drum, de la diferite automate sau de la Mc, daca e in drum. Se gasesc solutii.

Astazi, impreuna cu Simonik si cu Mihai am "promovat" "noul nescafe 2 in 1, combinatia perfecta intre cafea si zahar". Desi nu e nou deloc, desi putem sa o luam si invers "combinatia perfecta intre zahar si cafea", it was fun, so fun, ca si acum cand ma gandesc cum aratam, nu ma pot abtine din ras. Am aici o poza cu recuzita "Nescafe". A fost asa de fun, toata lumea se uita la noi, ca la niste ciudate. Chiar daca majoritatea dintre noi a baut cel putin o data o cafea instant, ceea ce va fi tinut minte sunt cestile de cafea pe care le aveam pe cap.



Eu am o problema. Si problema asta e mare....In general dupa ora 00 nu reusesc sa ma concentrez foarte bine discutiilor de pe mess. Mihai a patit`o pe pielea lui de cateva ori. El spunea ceva, eu intelegeam altceva. Aseara am inteles eu ca e vorba despre ceva palarii mari si ceva tricouri, dar ce sa inteleg eu? Eu credeam ca primim ceva palarii foarte mari, elegante....de aceea m`am imbracat frumos, in negru si cu tocuri, ca sa se potriveasca cu palariile acelea superbe. Eu le visam ca fiind ceva de ultima ora...si cand colo, ce te crezi? Niste palarii in forma de cesti de cafea. I felt so ridiculous.

Romanasii..

M`am rupt de Internet cateva zile. Culmea este ca nu i`am simtit deloc lipsa. Parca abia am asteptat sa nu mai deschid laptopul, sa nu imi pese de zecile de mailuri care necesitau raspuns, sau de cele care imi dadeau anumite vesti....chiar daca erau programate intalniri si diferite treburi de rezolvat, nimic nu a contat. Mi`am luat vacanta de Sambata de la pranz, pana Luni dupa`masa. Chiar daca unele necesitau raspuns imediat sau erau sarcini care trebuiau rezolvate, asta a fost....Cei care mi le`au trimis au trebuit sa astepte, eu am fost in vacanta. Asa ca imi cer scuze pt cei pe care poate au asteptat prea mult pt a da eu un semn de viata.

Am fost in vacanta, as i told u. Asta ce a insemnat? Ca degeaba incercai sa ma suni ca erau sanse foarte mici sa ma prinzi. Singura care a avut noroc a fost Dami. Ea a reusit de prima data, restul, au sunat saracii....Acum cand am ajuns sa am si eu mobilele langa mine, am primit si eu reprosurile pe care le faceam de obicei "Pt ce ai telefoane? Pe post de accesorii? Pe post de mobila?", ehh dragilor eu pt astea le`am avut. Ele stateau frumusel pe masa si degeaba erau ele lasate normal la volum..cum nou si magnificul LG, nu suna tare, Rds`ul era pus si el pe acolo...Deci nu am avut eu nici o treaba...Totusi mi`am adus aminte in aceasta vacanta de plecarea lui Vlad si a lui Alin, si m`am gandit sa ii scriu lui Vlad un mesaj cu "bafta si noroc" pt examenul de luni, dar urarile mele nu l`au ajutat cu mai nimic...Prezentarea a III~a...:D succes pe atunci.

In zilele astea, de parca ar fi fost o intreaga luna, am reusit sa adun atatea materiale pentru blog, incat daca nu as fi putin mai cenzurata as reusi sa imi ridic zeci de oameni in cap.

Eu am o problema. Si aceasta problema e mare. Am ceva cu o anumita parte a Romaniei. Si culmea, am o groaza de amici si buni prieteni din zona respectiva. E clar vorba de Oltenia. Cum spuneam mai sus, am o multime de prieteni de acolo, dar am si cativa care au fost aproape mereu de mine. Sunt cativa oameni care au fost trup si suflet pentru mine, true friends, si culmea sunt olteni. Dar ce nu suport eu sunt genul acela tipic. Care mereu se lauda si mereu le stie pe toate, cand ei habar nu au. Tipul acela carora le plac "combinatiile"-cu accentul de rigoare. Uite nu imi plac oltenii cand sunt prea infumurati, dar...DAR ii admir pt ca reusesc sa afle tot si sa se ridice si sa ajunga sus...asa cu combinatiile lor si cu prezentul lor simplu, dar reusesc. Culmea Sunt ardeleanca, dar urasc banatenii. Ii urasca in general pt efectul de turma care il au impregnat in sange, pt ca sunt mereu cu nasul pe sus si pentru ca ei "au pus coada la pruna", tot ce contine "Banat" e bun, sanatos si cel mai extraordinar. Ei sunt prea plini de sine si de multe ori le spun celor care sunt cu nasul pe sus ca sunt doar "amalgam intre olteni si ardeleni"...ca nu au nimic pur in sange. Dar sunt si oameni ok printre ei, asta trebuie sa recunoastem.
De moldoveni si de graiul lor imi e tare drag. Au ei ceva special. Poate ca sunt prea putini in jurul meu, si toti acestia sunt super de treaba si foarte ok.

Cam atat despre romanasii nostrii. Sa ne traiti, ca fara voi nu am mai avea haz.

Buna dimineata, te iubesc

Astazi navigand pe blogul lui Florin Grozea, am dat de o veche melodie de a lor. Este vorba de Buna dimineata, a celor de la Hi-Q. Anul trecut pe vremea aceasta o ascultam de zor. Era imnul meu. Cum iubeam eu cu patima si foc, ca o copila de anul I, care credea ca a intalnit printul pe cal alb; am ajuns sa imi stresez colegele de camera. Au ajuns chiar sa urasca aceasta melodie, desi la inceput chiar erau entuziasmate de ea. Pentru ca melodia canta in fiecare dimineata cand ma trezeam, pt ca era tonul de apel al printului meu si pentru ca deja stiam adresa exacta a url`ului de pe youtube, si mereu o ascultam in camera. Cand fluturii au plecat in tariile calde, cand printul nu a mai fost print si cand iubirea a fost doar o amintire, si melodia a incetat sa mai rasune in camera. Cred ca a fost momentul in care ele au rasuflat linistite. Oricum pot sa le multumesc ca desi uneori ii simteau lipsa, mi`au respectat decizia de a nu o mai asculta cat sunt eu prin preajma.
Acum, dupa un an, cand o ascult imi aduc aminte de Bucuresti si de prospetimea si linistea din Complexul Moxa, de o primavara inflorita si de magnificul balcon al caminului 2, pe care chiar daca era ghena de gunoi langa, escaladam peturile si pungile pline cu "materiale nefolositoare" si privind copacii din fata, stateam la lungi conversatii. Parca ma vad si acum; stateam in fiecare dimineata zgribulita de frig, cu ochii de abia deschisi, in pijama, indurand uneori niste mirosuri insuportabile; doar pt a simti cum imi zambeste soarele si a vorbi la telefon...care in fiecare dimineata suna "Because we love....because we love...papapapa`ram papapa`ram...timpul s`a oprit, e o nebunie ca ne`am intalnit, ce frumoase sunt toate iubirile la inceput...".
Uneori simt si acum nebunia acelui an, noptile nedormite datorita vizitelor nocturne ale baietilor culesi de prin complex, chefurile facute ad`hoc, serile de karaoke, in care ne urcam pe scaune si cantam toate care eram in camera, ba la un fixativ, ba la o perie de par, certurile noastre copilaresti, luatul peste picior si mai ales modul ironic pe care il afisa, oricare din noi, cand era suparata, invatatul in sala de lectura in grup, desi noi eram la facultati diferite, si fiecare materie, desi o studiam toate, era predata diferit si cerintele erau diferite la examene[ atunci imi uram colegele pt subiectele care mie mi se pareau extrem de usoare, in comparatie cu ce aveam eu], de iesitul la o tigara pe coridor, care mereu se prelungea, de pleskavitele mancate noaptea, de plimbatul cu "tramvaiul"[asa ii spuneam la patul meu si a lui Geo, care se misca din toate incheieturile], de "numai doua" si de lasat aprins becul pe hol, ca sa nu i se faca la Laurici rau, de florile de camp, lipite pe perete, de martisoarele si de Nichita Stanescu cu "O alta matematica", care trona pe mijlocul peretelui....
Si uite cum ramanem cu amintiri. Acum un an eram alte persoane, ne credeam buricul pamantului, veneam la Poli "sa ne afirmam"[Vb lui Budasca,profa de franca], aveam in gand doar sa ne distram si sa experimentam tot ce se poate, sa imbinam scoala cat mai mult cu distractia, visam la printi, ne vedeam cu ei de mana pana la adanci batraneti; uita`ne dupa un an, cu alte ganduri, alte planuri, altfel de distractie, maturi, cu alti iubiti si alte vise, alte cercuri de prieteni, experimenand alte si alte lucruri, lucruri la care nici nu visam acum un an.
Caminul C2 va ramane mereu in sufletul nostru, cu bune si cu rele, in el a avut loc trezirea noastra la realitate si putem spune ca datorita lui, am facut cunostiinta cu Maturitatea, omniprezenta in Complexul Studentesc Timisoara.

Complex TM - Camin C19

Imi dau seama ca daca nu postez in fiecare zi, subiectele se aduna, inspiratia devine tot mai adanca si uneori imi vine sa rabufnesc de fata cu cei care reusesc sa imi induca aceasta stare. Am facut pauza de la scris, pt ca traiesc intr`o lume reala si nu pot sa ma manifest doar pe net, ci trebuie sa o fac real, cu diplomatie.

Sunt intrigata de faptul ca, eu ca si student, nu am nici un cuvant de spus. Nu mi se pare normal ca exact in partea aceasta de camin, care este locuita, sa fie renovate coridoarele si scarile, in timp ce noi locuim aici, iar partea cealalta nici macar nu are toate geamurile puse. Dar asa e doamna administratoare. De ce sa fie curat si cat mai putin praf? Nu..Lasa ca inghit ei si cara praful in camere, ca doar sunt studenti si nu au ei ce sa comenteze. Incerc sa nu spun foarte multe despre aceasta doamna administratoare, care imi este total antipatica, pentru ca o respect pe Ralu, colega mea de camera, care e sefa de palier prin camin, si care vrand`nevrand are de`a face cu ea. Nu o suport pe aceasta doamna, pt ca ea vrea sa para cea mai incoruptibila si cea mai de treaba femeie, dar este exact pe dos. E parerea mea, si sunt libera sa mi`o exprim. Punct.

Am fost zilele trecute la baietii de sus sa cantam la chitara. A fost super, super, super. Evident ca la un moment dat am vorbit despre schela din fata caminului, despre zgomot....si ce sa crezi? La ei nu trec muncitorii toata ziua, cum fac la noi, nu ii streseaza si nu le bauna in cap, cat ne`o fac noua. Raspunsul la intrebarea "De ce oare?" a fost "Pentru ca voi sunteti fete, aveti una alta, va mai schimbati. E normal" Deci fetelor greseala noastra ca nu ne`am camuflat si nu ne`am ascuns mai bine, ca sa ne lase si pe noi in pace.

Am citit ceva pe blogul complexului. Evident ca acea persoana care are blogul facut pentru noi, studentii, a avut ceva treaba cu ligile, si evident mai mult cu o anumita liga. Sincer cred ca acea persoana este foarte frustrata si improasca cu noroi peste tot, doar ca sa atraga atentia. Scrie despre una, despre alta, dar nu face absolut nimic. Nu am vazut un nimic sa se rezolve, desi comenteaza despre tot. E bine sa spui ce nu merge in tara asta, dar degeaba suntem filozofi, daca noi nu facem nimic si nu avem nici un rezultat. De fiecare data cand ii citesc blogul acestei distinse persoane, reusesc sa ma enervez. Reuseste sa imi induca o stare de discomfort. Uneori are posturi extraordinare, cum ar fi cel cu semaforul, cat dureza culoare verde[nu dau linkul pt ca nu merita sa ii fac reclama, cei care stau in complex ii pot vedea linkul in fiecare zi pe DC], dar si posturi in care ataca fara pic de mila. Ok si ce propune acest domn? Ce are de gand sa faca? Sa comentez pot si eu daca iau masuri. Pot sa comentez ca nu imi place renovarea caminului meu, in timp ce unii au de invatat si in timp ce noi inca locuim in el. Dar daca nu ma adresez cui trebuie si daca nu spun ce am pe suflet unei persoane care poate sa faca ceva in sensul acesta, pt ce sa o mai fac?
Raspunsul? Pentru ca suntem romani, pentru ca suntem filozofi, pentru ca noi suntem cei mai straluciti oameni si alesii omenirii. Pentru ca...pentru ca...[ne putem scuza la infinit]....Dar adevarul este ca suntem frustrati, complexati si obisnuiti ca in lumea aceasta, nimic nu se poate face corect, pt ca ne lasam calcati in picioare si mergem pe mentalitati demult apuse in lumea occidentala.

Altceva? Cred ca cel mai bine se potriveste melodia aceasta. Poate va e dor de cand ati fost copii si poate uneori va simtiti coplesiti de ce va inconjoara, de lumea aceasta, care nu asteapta sa cresti si nici nu are rabdare cu tine. Doar cei puternici ajung sa se realizeze. Lupta pentru supravietuire.

Daily

Joi. E una dintre cele mai groaznice zile ale mele. Astazi este cursul de FIS, curs pe care nu l`am mai vizitat de cel putin 2 saptamani, pt ca mereu miercurea e o zi nebuna, iar dimineata nu ne putem trezi; laboratorul de FIS, care pentru majoritatea este o enigma. Noi nu intelegem mai nimic din ce se petrece acolo. Oricat am citi si am fi de atenti, profa explica prea repede si ne crede un fel de genii, pt ca noi nu reusim decat sa facem copy-paste dupa ce spunea ea[uneori si aici intampinam dificultati], dar cum intra informatia, asa si iese. Este un fel de SO de semestrul trecut, profa de lab e super ok, dar noi nu intelegem mai nimic pt ca materia e mult prea vasta si prea complicata. Daca vrei sa te apuci, nici nu stii de unde trebuie sa te apuci de citit si invatat; laboratorul de Java, la care e ceva mai ok, dar oricum...te ajunge ora 18 si clar un somn adanc. Brusc ajungi in camin, mananci ceva pe fuga, si parca toata oboseala iti dispare si parca prinzi aripi si te ia un chef de plimbare, de mers la o gogoasa, de jucat un volei, un fotbal, sau o groza de alte activitati extracurriculare.

Astazi este joi, dar nu seamana deloc cu ce am descris mai sus. Nu pentru mine. Stau si ascult pasarelele cum canta, mai aud si un flex cum incearca sa maltrateze ceva cadru de fereastra, o masina de gunoi, care scoate un fum ingrozitor, si pasarelele care mananca seminte de dovleac[sunt singurele seminte ce le mai avem in camera, iar cu fulgii de ovaz nu sunt prea prietene] si paine uscata. In mare e dimineata perfecta, exceptand zgomotul si mirosul.

De ceva zile incerc sa imi fac curaj sa ma uit prin cursurile de Poo, pt ca vineri am intalnire cu Tivadar si mai mult ca sigur ca ma ia la intrebari[Doar e test grila].

So wish me luck! ;)

Rosu aprins

Aseara am lasat rusinea deoparte si am cantat la chitara si voce. A fost best night ever. Thnx for tht guys!
Enjoy one of our songs!