Bucuresti vs Timisoara

Majoritatea stiu dorinta mea de a pleca la Bucuresti, de a pleca din Timisoara si de a incepe ceva nou, de a simti din nou fiorul acela de libertate si mai ales increderea aceea ca "Eu pot muta si muntii daca imi pun ceva in gand".

In acest moment nu mai imi doresc acelasi lucru. Imi dau seama ca asa a fost sa fie. Trebuia sa ajung in Timisoara. Trebuia sa ajung la Info. Trebuia sa stau in camera cu niste fete de care nici nu auzisem inainte. Trebuia ceva sa ma trezeasca la realitate. Trebuia sa vina acea maturizare rapida si complexa. Trebuia sa invat ca desi mama si tata ma au doar pe mine, mai exista si alte persoane, mai trebuie sa imparti si mai ales trebuie sa accepti oamenii asa cum sunt ei.

Acum daca fac o comparatie cu ce ar fi fost la Bucuresti, lucrurile ar fi stat cam asa: "Ajungeam intr`un camin urat mirositor si cu un interior deplorabil, din Regie. Aveam de a face cu si mai multi olteni, ba ca mai veneau si moldoveni; asadar amalgamul de dialecte era la el acasa, imi gaseam un job mult mai bine platit, veneam acasa extrem de rar, iar ruperea de parinti era si mai abrupta, de 1 mai mergeam pe malul marii si admiram marea, cantam la chitara si eram o drumerita inraita. Iarna plecam in fiecare weekend in Poiana, iar cercul de prieteni era mult mai numeros. Eram, mai mult ca sigur, intrata in politica si in alte 10 ONG`uri, faceam munca in folosul comunitatii si luptam pentru o capitala mai curata. Sigur eram prezenta la mitingurile ce se organizau. Eram la curent cu tot ce misca in cluburi. Mergeam la cele mai frumoase piese de teatru, opera si concerte. As fi fost nelipsita de la festivaluri, iar cafenelele si restaurantele sigur erau in raza mea. Dar asta ar fi fost." Asa vad eu lucrurile. Daca era sa ajung in Bucuresti nu invatam lucrurile pe care le`am invatat in Timisoara.

Se spune ca toate sunt cu un scop, dar important e sa iti dai seama "De ce" se intampla toate, asta pt a nu da atat de tare cu capul, pt a te trezi la timp.

Timisoara. Nu merg la toate reprezentatiile de teatru la care as vrea sa merg. Si nici de cele pe care le vad nu sunt extrem de multumita. Concerte sunt prea putine in comparatie cu Bucurestiul, dar gasesti mai greu oameni care sa vina cu tine cam peste tot. Am gasit foarte putine cluburi in care sa simti ceva deosebit, ceva glamorous si ceva different. Imi e dor de un club unde sa poti merge sa te simti bine, sa ai muzica buna, sa nu se impinga si sa nu se bage in tine, toti idiotii, care isi fac o frizura mai ciudata si care gata sunt clubberi. Nu ies cat de des mi`as dori, nu sunt in 10 ONG`uri cum ar fi normal, nu ajut nici un copil sarac, nu ajut decat oameni batrani prin tramvaie, sau ma bag intre copii cand se bat...dar NU! Nu fac nimic din ce ma gandesc ca as face daca as fi la Bucuresti, DAR, in Timisoara mi s`a ascutit simtul civic, am inceput sa cunosc ce inseamna sa fii bun, amabil, diplomat, sa ii apreciezi pe cei din jurul tau pt ceea ce fac si pt a nu`i judeca.

Sunt multumita de ce am reusit pana acum. Chiar daca mai calc in "strachini", chiar daca o mai iau si pe asa zisele "scurtaturi", nu regret ca am ajuns aici. Nu regret ca mi`am ales facultatea doar pt a fi cu cineva pe care la vremea aceea "il iubeam". Nu regret ca nici unul din visele si sperantele pe care ni le`am pus atunci, nu s`au indeplinit asa cum ne asteptam noi atunci. Nu regret ca fiecare si`a vazut de drum si am ajuns doi straini ce au niste amintiri impreuna. Nu regret nici oamenii din lumea sportului pe care i`am cunoscut si nici "iubirile" mele, care se sfarseau inainte sa inceapa, sau care durau maxim cateva zile. Si nu regret doar pentru ca am intalnit oameni minunati, care au fost langa mine si cu care am plans si am ras cand unul dintre noi avea ceva. Pentru care lasam si somnul si incercam sa ii cunoastem pe cei din jur.

Cred ca asa e singurul mod prin care ma putea pregati viata pt ceea ce urmeaza. Pt a fi cat mai puternica si cat mai matura pt o capitala!
Iti multumesc!