Hmm...In sfarsit reusesc sa mai respir ceva aer curat si sa ma pot misca cat de cat. Oricum sper ca ce a fost greu a trecut si in viitor nu voi mai fi atat de infantila si imatura.
Asadar ma gandesc ca mai toti cei care imi cititi blogul si majoritatea prietenilor mei il cunoasteti, iar daca nu, sigur ati auzit de el[asta mai ales pt Laura, colegutza de faculta, care nu prea era updated]. Da e vb de Ovi.
Inalt, brunet cu ochii verzi, dragut si pt unele chiar foarte dragut...bla bla bla...Ovi, adolescent normal, cu inclinatii ca orice baiat, spre tehnica....asta ca sa ma faca sa ma simt de fiecare data just a stupid one, sau a dumbass, cum imi spun mai nou. Deci, baiatul acesta e fenomenal, reuseste de fiecare data sa ma uimeasca si sa imi spuna mult mai multe lucruri decat as reusi eu sa retin dupa ce as citi o adevarata biblioteca, intr`un anumit domeniu. In fine, e irelevant faptul ca s`a gasit persoana care sa ma faca sa ma simt prost, doar pt ca stie mult mai multe ca mine, in majoritatea domeniilor, si asta, cu o usurinta iesita din comun. Singurul lucru unde nu ma poate depasi e la vorbit si socializat cu oamenii, la restul...
Asadar acest baiat, minunat, inteligent si chiar extraordinar, a reusit sa faca cunostinta cu mine. Nu conteaza ca ne stiam din liceu. Irelevant ca vb pe mess si eram cei mai buni amici, ca prin scoala nu ne salutam deloc si incercam sa ne ignoram[cel putin din partea mea. Eram foarte marcata ca viata ireala ramane acasa, iar cea reala e cea de zi cu zi. Evident Ovi nu facea parte din viata mea reala la acel moment]; si ca uneori il stresam cu orele si ca uneori atat de multe ii povesteam, ca mai mult ca sigur ca ma tinea pe invisible, doar ca sa mai scape de gura mea, si a venit in Timisoara[frumos oras]. Dar de retinut e momentul in care evident, el m`a salutat primul si a incercat sa vb cu mine. Eram clasa aXII-a, stresata si mereu grabita, mereu in intarziere, fuga, fuguta catre profa de romana Neamtu. Astepta cu ceva prieten de a lui si incercau sa se inscrie la scoala de soferi [detalii detalii]. Evident ca am ramas foarte uimita ca vorbim si "in real life", dar eram extrem de grabita si doar ce am mai inteles din ce vb era ceva legat de un sonet. Si cam asa a inceput totul....
Uneori stau si sincer ma gandesc cat pot fi de ciudata si de complicata[asta ca sa il citez pe Laurentiu, care mereu ma considera cea mai complicata fiinta de pe Pamant, pe care era foarte greu sa o multumeasca]. Stau de multe ori si ma gandesc ca daca as fi in locul prietenilor mei, de foarte multe ori, m`as lua cu mainile de cap, pt ca sincer uneori nici eu nu stiu ce mai vreau. Sunt complicata, sunt foarte increzatoare in mine, imi place sa mi se dea dreptate[adevarul e ca de cele mai multe ori si am] si ce e cel mai grav, sustin cu tarie ca sunt foarte simpla si chiar nu inteleg, de multe ori, de ce lumea nu ma intelege si nu imi da dreptate.
Ehh acest tanar, trebuie sa faca toate acestea. Uneori ma si mir cum naiba mai reuseste sa ma suporte. Cum reuseste sa imi asculte toate teoriile mele, toate fobiile mele, cum ma lasa sa ma descarc prin monologurile interminabile..si culmea. dupa ce le fac, imi dau seama ca de fapt chiar asculta ce spun...Uneori, si asta se intampla foarte des, sa imi dau seama ca reusesc sa ii fac viata un calvar. Pt ca daca eu sunt trista, evident ca totul din jurul meu va tuna si fulgera, si clar ma voi enerva pe el, voi face cu toti nervii si saracul baiat, la inceput nu stia ce am, de multe ori credea ca mi`a facut ceva si il vedeam cum intra in panica, pe urma a realizat ca ma luam de toti din jur, dar doar pe el puteam sa ma "supar".
Acum, dupa atata timp petrecut impreuna, imi dau seama ca uneori chiar sunt cea mai mare "pacoste" pe care poate sa o aiba in viata lui, un baiat.
Ok si acum gata cu defectele mele, care chiar sunt mici, si eu chiar sunt foarte simpla si foarte pe intelesul tuturor, nu stiti voi cum sa ma luati; Asadar, revenind. Am norocul ca el sa fie nascut la o zi dupa mine. Ceea ce inseamna ca e aproape ca si mine, gandeste in mare parte ca si mine, doar ca e baiat, si evident ca are si el chestii de baieti prin cap...dar in mare parte, vrea ce vreau si eu, are unele teluri destul de bine definite...he`s someone like me.
Scriu acest blog pt simplul fapt ca uneori ma simt prost pt ca reusesc sa il ranesc prin ceea ce spun si chiar nu este persoana care ar trebui ranita. Dar fiind fata, fac uneori acest lucru "involuntar".
Sa vedeti uneori, cat de ciudata si cat de neinteleasa pot fi. A avut si acest baiat prietene, si aici nu ma refer la prietene ca mine, pt ca eu nu am asemanare, evident. Dar a existat mereu ceva acolo. Prima lui prietena era chiar neinteresanta. Adica nu i`am zis nimic si l`am lasat pe el sa imi povesteasca. Sincer nici acum cand stau de vb cu ea sau despre ea nu ma face absolut nimic sa imi schimb parerea[nu mai conteaza daca e buna sau rea]. La a doua prietena, eram ceva mai apropiati si am inceput sa imi spun punctul de vedere si sa o caut si de paduchi, iar la a treia am incercat sa il las pe saracul baiat sa zboare..."Zboara cat mai poti", doar pacat ca fata chiar nu era ok[acum stau si ma gandesc dupa ce criterii le analizam si dupa ce standarde], chiar nu imi placea si imi venea sa o iau si sa matur toata Aleea Studentilor cu ea. Problema mare era, ca aceasta minunata craita era exact din satul nostr[ca sa citez timisorenii], ceea ce va dati seama, teoretic ar fi fost ok, practic era insuportabil. Insuportabil? Pai aveam cam acelasi cerc de prieteni, frecventam aceleasi localuri, iar eu nu puteam sa merg cu Ovi si sa o aud pe craita cum vb si cum isi se comporta. Pur si simplu era o fata pe care am vazut`o intr`o poza si atata tot, dar pe care nu o simpatizam deloc. Si stau sa ma intreb, oare cu ce prietena o sa fiu eu de acord? Prefer sa nu raspund acum la intrebare.
Dar il admir, pt ca are atata rabdare cu mine. Pt ca imi face toate voile. Mor de dragul lui, pt ca uneori reuseste sa ma duca cu picioarele pe Pamant, dupa care ma lasa sa visez in continuare. E persoana aceea cu care stai de vb ore in sir si cu care nu te saturi. Persoana caruia ii spun cand nu am chef de el, ca pe urma, tot eu sa fiu cea care il suna si parca i`a mai trecut...E sprijinul acela pe care fiecare il cauta, omul acela care reuseste sa iti dea un sfat bun si sa te ajute...e Ovi.
Si pt asta i miss u so much si pt asta i love so, so, so, so much, doar pt ca tu esti bulgarsul meu, caruia i`am adus zapada de la Arieseni[si ce emotii aveam ca nici macar apa nu o sa mai existe], cel in care aruncam cu nemiluita bulgari pe mess si cel caruia ii faceam crize cand nu avea timp de mine si vb cu craitele lui la telefon.
E Ovi, he`s my one and only. Persoana care ma apreciaza, ma indeamna si ma sustine. Persoana de care mai ales noi, fetele, avem nevoie. Sunt constienta ca fiecare dintre noi avem nevoie de o persoana care sa fie mereu langa noi si care sa stie tot, sa nu ne judece si sa tina la noi pentru ceea ce gandim, pentru ceea ce spunem si mai ales pentru ceea ce suntem noi!
Noapte buna si voua. Maine de dimineata, distractie mare cu prezentarea ZTS la anul II CTI. ;)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu