CCCP Totusi

Atmosfera ideala. Lumanarea e aprinsa...Telefonul e aruncat intr`un colt al mesei...Fetele mai mishuna prin camera...Dar fiecare cu stresul si problemele ei...Tractorasul zornaie de zor...Veioza incearca sa isi tina echilibrul pe pat...O carte aruncata aiurea...Spatele parca e incovoiat cu nicovala...
Atmosfera ideala pentru a scrie ceva, pentru a dezbate nemurirea sufletului, pentru a lua mintea la puricat si pentru ora de care ii promiteam la Cosmin ca o sa imi fac timp in fiecare zi.
Fetele merg in CCCP. Ceva din mine spune sa merg. Ceva parca ma indeamna sa merg si sa mai am parte de inca o seara de distractie. Dar parca e mai ok sa stau si eu in camera....sa vegetez...sa pot sta imbracata in pijama, sau in cine stie ce pants si sa imi ridic picioarele ca sa le las sa se odihneasca.
Un coleg foarte binevoitor a reusit sa imi spuna zambind, cea mai mare magarie. Il iertam ca nu stie ce vorbeste. Poate ai crezut ca o sa ne faci sa ne simtim prost. Pacat draguto ca nu ai reusit mai deloc. Poate doar ai reusit sa ne faci sa continuam pe mai departe si chiar sa ne mobilizezi mai mult. In tot raul si un bine! Iti multumim!:*
Astazi, ca tot scriam de cum am ajuns la facultate, neavand ce face, am admirat oamenii de pe strada. Oameni grabiti. Oameni care eram somnorosi, cine stie la ce chef au fost cu o seara inainte, cine stie ce plimbari au facut..., iar acum trebuiau sa cladeasca bazele scopului lor in Timisoara. Toti fiinte omenesti, cu un chip, cu un trup, cu o gandire, cu un grai...toti frumosi in felul lor si totusi asa de diferiti.

Si totusi RW: Merg in CCCP. O mica distractie nu strica niciodata!