Fara discutie! PA!

Nu suport cand toti se dau destepti. Reusesc acesti oameni sa ma enerveze la culme. Toti stiu, toti cunosc, toti, toti, toti....Ehh bine dragilor, raul se taie din radacina. Am ajuns sa nu va mai suport.

Urasc cand dau sfaturi si incerc sa imi bat capul cu toata lumea, si vad ca daca am nevoie putin ajutor, ajung sa nu am pe cine intreba. Asta se intampla in majoritatea cazurilor, sau daca primesc ceva, e ceva prea aiurea...ceva cu care sigur nu sunt de acord,....ehh se adevereste pt a nu stiu cata oara ca primesc cele mai anapoda sfaturi. In general ascult oamenii si incerc sa vad daca e bine sau rau. De ceva vreme, am incercat sa nu mai analizez nimic, doar sa fac, sa imi calc mandria, principiile si mai ales sa fac lucruri cu care nu sunt deloc, dar absolut deloc de acord. Dar totusi am facut o groaza de astfel de lucruri. In momentul de fata am ajuns la apogeu. Nu mai am nevoie de filozofi langa mine.

Cred ca fiecare ajunge la maturitate mai devreme sau mai tarziu. Am incercat sa fiu alaturi de oameni si sa ii ajut sa ajunga la aceasta maturitate. Sa ii ajut asa cum am putut si sa ii sfatuiesc din ce am patit eu, doar cu gandul de a nu da si ei cu capul, de a nu suferi si a reusi sa treaca mai usor, de a nu face aceleasi greseli, ca mai tarziu sa le para rau. Cu ce m`am ales? Cu multi alti nervi! Ca sa ajung sa am si eu nevoie de 5 minute in care sa pot vb calm si deschis despre ceva, fara a`mi fi bagat calusul in gura, fara sa fiu certata, dezaprobata si mereu in stare de tensiune.

Ok acest lucru nu a fost posibil. Oamenii comunica si fac compromisuri pentru a reusi sa convietuiasca impreuna. Aceasta convietuire a ajuns la sfarsit, pentru ca eu una nu mai vreau, nu ca nu mai pot, pur si simplu, nu mai vreau si nici nu mai sunt dispusa sa fac compromisuri. A fost suficient!

Enough is enough!
PS: Sa va luati amandoi de manuta si sa stati sa povestiti, ca ati devenit doi filozofi! Pe mine sa ma lasati in pace! Am si altceva mai bun de facut!